Liviu Pleșoianu: „Fie să fim oameni liberi! Este mai important decât orice…”

Le mulțumesc celor care au priceput ce am făcut și ce am urmărit să fac din 2015 și până acum. Le mulțumesc și celor care îmi dau lecții despre curaj și ieșit în stradă – mă ajută să îmi amintesc cum înfruntam singur Sistemul pe vremea când ei slujeau Sistemul (înainte să li se schimbe miraculos ADN-ul politic).

Le mulțumesc celor care au înțeles de ce este important să verificăm mereu ce făceau și ce spuneau politicienii – oricare dintre ei! – acum o lună, acum un an. Le mulțumesc și celor care mă înjură și mă fac în toate felurile când nu le convine că scot la suprafață ipocrizia și impostura diverșilor „eroi” politici care îi hipnotizează – îmi întăresc convingerea că de altceva e nevoie de va fi ca specia noastră să mai aibă un viitor.

În orice caz, deși mai am multe materiale care expun inconsecvența și minciuna multor politicieni, mă voi opri. Am constatat că toate aceste aspecte contează pentru extrem de puțini cetățeni. Pentru prea mulți, important este doar să li se spună exact ce vor să audă, la momentul potrivit. Ce mai contează că cel/cea care îi încântă acum credea și spunea exact pe dos!?

Impostorilor și sforarilor din așa-zisele partide politice românești nu am ce să le transmit. Foștilor colegi rămași verticali le urez să rămână drepți și vii!

În ce mă privește, sunt împăcat cu mine însumi.

Pentru că am fost primul care, încă din luna decembrie 2016, imediat după alegeri, am spus că Iohannis ar fi necesar să fie suspendat şi că, dacă aceasta nu se va petrece, va face tot ce ţine de el ca „să nu mai rămână piatră pe piatră în această ţară”. Exact această expresie am folosit-o. Multora li s-a părut exagerată, prea dură. Apoi, s-a văzut că am avut perfectă dreptate!

În data de 7 februarie 2017, în plină isterie naţională legată de „OUG 13”, am rămas în bancă, în Parlamentul României, unde am fost trimis prin votul oamenilor, şi am protestat civilizat pe toată durata „discursului” plin de ură scrâşnită al Insului din Deal.

Tot în acea perioadă, am insistat pe toate căile posibile ca PSD să le dea ocazia să se exprime public celor care nu cred într-un stat condus de oameni din spatele cortinei. Mi-am conceput şi un mesaj care să mă definească în tot ceea ce fac: „Lasă-i să lupte alături de tine pe cei care te-au ales să lupţi pentru ei!”

În aprilie 2017, m-am dus chiar în bârlogul „mamutului radioactiv”. În plină dezbatere a Comisiei de la Veneţia, găzduită la Cotroceni, am vorbit în faţa tuturor despre încălcarea grosolană a Constituţiei României de către Insul-în-geacă-roşie, despre cum înţelege el să nu fie mediator, ci dezbinator şi instigator!

În cadrul şedinţelor Comisiei de Anchetă din Parlament am adresat toate întrebările corecte, fără nicio ezitare, chiar dacă acolo se afla marele George Maior. Apoi, fără să cer vreun ajutor de la partid, m-am dus pe persoană fizică în faţa sediului central DNA, pentru a-i adresa distinsei Kovesi întrebarea de care tot fugea: „Ce aţi căutat acasă la Oprea în seara turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009?”.

Câteva săptămâni mai târziu, i-am adresat aceeaşi întrebare şi la Bruxelles, privind-o în ochi fără să clipesc şi întâlnindu-i toată ura de care e capabilă. Şi e capabilă de inuman de multă.

Pentru înlăturarea lui Grindeanu am votat fără ezitare. Dar pentru numirea sa la ANCOM n-am mai votat câteva luni mai târziu, declarând că nu sunt bipolar!

Pentru înscăunarea lui Tudose n-am votat şi mă felicit în fiecare zi pentru asta!

Am considerat important să lucrez împreună cu Șerban Nicolae la Legea ONG-urilor, deşi, aşa cum mă aşteptam, o puternică opoziţie a venit chiar dinspre propriul Guvern. Au urmat multe alte proiecte, precum cel privind limitarea mandatelor şefilor din servicii sau cel privind excluderea din magistratură a celor care au lucrat în echipe mixte, în baza protocoalelor secrete cu SRI. Zac și acum prin Parlament…

Bugetul pe 2018, de pildă, nu l-am votat, pentru că nu mi se pare normal să aloci bani în plus către instituţiile de forţă înainte de a le fi reformat cu adevărat.

Celor care au confundat Parlamentul cu stadionul le-am ţinut piept cu propriile arme, pentru că n-am suportat să văd cum sunt efectiv hărţuiţi colegii mei în Parlamentul României de către o adunătură de roboţei cipaţi.

Ambasadorilor şi „zeilor” de la Bruxelles le-am răspuns ferm şi argumentat de fiecare dată când au înţeles să ne bată cu linia peste degete, din reflexul de a ne considera copiii inadecvaţi ai Vestului.

Am protestat cu portocale la Cotroceni, atunci când Insul Bizar a spus că nu știe și nu-l interesează nimic legat de abuzurile „unității de elită” DNA Ploiești.

Am candidat la funcția de președinte PSD și am vorbit în cadrul acelui congres așa cum am făcut-o mereu: perfect liber!

Am candidat și la ultimele parlamentare, pe listele PER. Le mulțumesc pentru faptul că nu au condiționat în niciun fel candidatura mea, așa cum au încercat să o facă alții! Le mulțumesc și puținilor oameni care au votat pentru ca eu sau Șerban Nicolae să îi mai reprezentăm în actualul Parlament.

Mi s-a spus în toate felurile în toți acești ani. Propagandiștii Noii Securități m-au numit „omul rușilor”. Unii lideri marcanți PSD, prin discuțiile lor informale, m-au numit „incontrolabil”. Alții, mai nou, mă numesc „rigid” pentru că nu vreau să spun și să fac exact opusul a ceea ce am spus și am făcut până acum. În orice caz, găsind în arhivă ce scriam chiar în ziua alegerilor parlamentare din 2016, realizez că sunt perfect împăcat cu mine însumi – cred în continuare, ca un rigid ce sunt, exact în ce credeam și atunci. În plus, ca un incontrolabil ce sunt, spun și fac și acum doar ce consider eu că este corect, nicidecum ce ar vrea alții să-mi dicteze.

Un „rigid incontrolabil”, fie! Prefer să risc să greșesc crezând în ceva decât să fiu „maleabil” tocmai pentru că nu cred în nimic!

Fie să fim oameni liberi! Este mai important decât orice.

Ceea ce voi face eu de aici înainte va fi despre altceva și despre altcumva. Pentru că utopic nu e să crezi că lumea poate fi transformată în bine, ci să insiști că ea mai poate continua așa cum este acum.

Autor: Liviu Pleșoianu

Citiți și:
România – țara unui vis posibil
Pleșoianu revine – cu o lucrare la nivel internațional!
Liviu Pleșoianu: Păpușarii din spatele scenei îți oferă zilnic porția de somnifere sociale și de anestezice colective

 

yogaesoteric
10 septembrie 2021