Lockdown-ul sau carantina generală nu este o metodă eficientă de control a coronavirusului: 24 de studii o confirmă (I)

American Institute for Economic Research: „Lockdown-urile nu controlează Coronavirusul. Probele” 

Folosirea lockdown-urilor (blocărilor) la nivel global în situaţia apariției unui nou agent patogen nu are niciun precedent. A fost un experiment în timp real, populația fiind folosită drept cobai. Costurile sunt astronomice.

Se pune întrebarea dacă blocările au funcționat pentru a controla virusul într-un mod ce poate fi verificabil din punct de vedere științific. Pe baza următoarelor studii, răspunsul este NU și asta din mai multe motive: date incorecte, lipsă de corelații, lipsă de demonstrații cauzale, excepții aberante și așa mai departe.

Nu există nicio relație între lockdown (sau oricum ar vrea să le spună oamenii pentru a le masca adevărata natură) și controlul virusului. Poate că aceasta este o revelație șocantă, având în vedere că aceste măsuri de control social și economic universale devin noua ortodoxie. Într-o lume mai sănătoasă, sarcina dovezilor ar fi firesc să cadă în responsabilitatea celor care au impus restricțiile, deoarece ei sunt cei care au răsturnat 100 de ani de înțelepciune în domeniul sănătății publice și i-au înlocuit cu nişte impuneri aberante, neverificate, asupra libertății și drepturilor omului. Nu au acceptat niciodată acea povară a responsabilităţii. Au preluat axiomatic ideea cum că un virus ar putea fi intimidat și speriat de atestate, edicte, discursuri și jandarmi mascați.

Dovezile în favoarea lockdown-urilor sunt şocant de şubrede și se bazează în mare măsură pe compararea rezultatelor din lumea reală cu pronosticurile sumbre generate de computer, rezultate din modele netestate empiric, și apoi pe simpla afirmaţie cum că măsurile stringente și „intervențiile non-farmaceutice” au creat rezultatele ce explică diferența dintre rezultatele obţinute virtual şi rezultatul real. Cercetările împotriva lockdown-urilor, pe de altă parte, se bazează pe dovezi, sunt solide și amănunțite, iau în calcul datele pe care le avem (cu toate minusurile lor) și analizează rezultatele în lumina controlului asupra populației.

O mare parte din lista următoare a fost alcătuită de inginerul de date Ivor Cummins, care a întreprins un efort educațional de un an pentru a demonta raţiunile intelectuale pro lockdown. American Institute for Economic Research (AIER) și-a adăugat propriile date şi concluzii. Rezultatul este că virusul va face așa cum fac virusurile, la fel ca întotdeauna în istoria bolilor infecțioase. Avem un control extrem de limitat asupra lor și ceea ce totuşi avem este legat de timp și loc. Frica, panica și constrângerea nu sunt strategii ideale pentru gestionarea virusurilor. Inteligența și terapeutica medicală se descurcă mult mai bine.

(Aceste studii se concentrează doar pe lockdown-uri și relația lor cu controlarea virusului. Nu intră în nenumăratele probleme conexe care au chinuit lumea, cum ar fi dispoziţiile legate de mască, problemele legate de testele PCR, problema clasificării greșite a cauzelor morții sau orice alte probleme specifice asociate restricțiilor de călătorie, închiderilor restaurantelor, precum și alte sute de informații despre care biblioteci întregi vor fi scrise în viitor.)

1. „O analiză la nivel de țară care măsoară impactul acțiunilor guvernamentale, nivelul de pregătire a țării și factorii socioeconomici asupra mortalității COVID-19 și a rezultatelor legate de sănătate” de Rabail Chaudhry, George Dranitsaris, Talha Mubashir, Justyna Bartoszko, Sheila Riazi. EClinicalMedicine 25 (2020) 100464.
„Blocările și testarea COVID-19 pe scară largă nu au fost asociate cu reduceri ale numărului de cazuri critice sau ale mortalității globale”.

2. „A fost necesar lockdown-ul în cazul corona în Germania?”, de Christof Kuhbandner, Stefan Homburg, Harald Walach, Stefan Hockertz. Advance: Sage Preprint, 23 iunie 2020.
„Datele oficiale ale agenției RKI din Germania sugerează în mod accentuat că răspândirea coronavirusului în Germania a dat înapoi în mod autonom, înainte ca orice intervenție să devină eficientă. Au fost sugerate mai multe motive pentru un astfel de declin independent. Unul este că diferențele în sensibilitatea și comportamentul gazdei pot duce la imunitate de turmă la un nivel de prevalență relativ scăzut. Contabilizarea variației individuale a susceptibilității sau expunerii la coronavirus duce la concluzia că e nevoie de o expunere la coronavirus de maximum 17% până la 20% din populație care să fie infectată pentru a atinge imunitatea de turmă, estimare care este susținută empiric de contingentul navei de croazieră Diamond Princess. Un alt motiv este că sezonalitatea poate juca, de asemenea, un rol important în disipare.”

3. „Estimarea dezvoltării actuale a epidemiei SARS-CoV-2 în Germania” de Matthias an der Heiden, Osamah Hamouda. Robert Koch-Institut, 22 aprilie 2020.
„În general, totuși, nu toate persoanele infectate dezvoltă simptome, nu toți cei care prezintă simptome merg la cabinetul unui medic, nu toți cei care merg la medic sunt testați și nu toți cei care prezintă un rezultat pozitiv la test sunt, de asemenea, înregistraţi într-un sistem de colectare a datelor. În plus, există o anumită perioadă de timp între toți acești pași individuali, astfel încât niciun sistem de sondaj, oricât de bun ar fi, nu poate face o afirmaţie clară despre procesul actual de infectare fără a adăuga presupuneri și calcule.”

4. „Infecțiile cu COVID-19 au scăzut înainte de blocarea Regatului Unit?” de Simon N. Wood. Cornell University pre-print, 8 august 2020.
„O abordare Bayesiană inversă aplicată datelor din Marea Britanie privind decesele COVID-19 și distribuția duratei bolii sugerează că infecțiile erau în regres înainte de blocarea completă a Regatului Unit (24 martie 2020) și că rata infectărilor în Suedia a început să scadă doar o zi sau două mai târziu. O analiză a datelor din Marea Britanie utilizând modelul lui Flaxman și colab. (2020, Nature 584) oferă același rezultat sub relaxarea ipotezelor sale anterioare cu privire la R.”

5. „Comentariu la Flaxman și colab. (2020): Efectele iluzorii ale intervențiilor non-farmaceutice asupra COVID-19 în Europa” de Stefan Homburg și Christof Kuhbandner. 17 iunie 2020. Advance, Sage Pre-Print.
„Într-un articol recent, Flaxman și colab. susțin că intervențiile non-farmaceutice impuse de 11 țări europene au salvat milioane de vieți. Noi demonstrăm că metodele lor implică raționamente circulare. Efectele pretinse sunt artefacte pure, care contrazic datele. Mai mult, demonstrăm că blocarea Regatului Unit a fost atât superfluă, cât și ineficientă”.

6. „Analiza profesorului Ben Israel asupra transmiterii virusului”, 16 aprilie 2020.
„Unii ar putea susține că scăderea numărului de pacienți care se adaugă în fiecare zi este un rezultat al blocării severe impuse de guvern și autoritățile sanitare. Examinarea datelor din diferite țări din întreaga lume pune un mare semn de întrebare pe afirmația de mai sus. Se pare că un model similar – creșterea rapidă a infecțiilor care atinge un vârf în a șasea săptămână și scade de la a opta săptămână – este comun pentru toate țările în care a fost descoperită boala, indiferent de politicile lor de răspuns: unele au impus un lockdown sever imediat, care a inclus nu numai «distanțarea socială» și interzicerea adunărilor, dar și închiderea economiei (cum ar fi Israelul); unii «au ignorat» infecția și au continuat viaţa aproape normal (cum ar fi Taiwan, Coreea sau Suedia), iar alţii au adoptat inițial o politică îngăduitoare, dar în scurt timp au recurs la un blocaj complet (cum ar fi Italia sau statul New York). Cu toate acestea, datele arată constante de timp similare între toate aceste țări în ceea ce privește creșterea rapidă inițială și declinul bolii.”

7. „Impactul intervențiilor non-farmaceutice împotriva COVID-19 în Europa: un studiu cvasi-experimental” de Paul Raymond Hunter, Felipe Colon-Gonzalez, Julii Suzanne Brainard, Steve Rushton. MedRxiv Pre-print 1 mai 2020.
„Epidemia actuală de COVID-19 este fără seamăn în istoria recentă, la fel ca și intervențiile de distanțare socială care au dus la o oprire semnificativă a vieții economice și sociale a atâtor țări. Cu toate acestea, există foarte puține dovezi empirice despre măsuri, dintre care cele de distanțare socială au cel mai mare impact. Din ambele seturi de modelare, am constatat că închiderea unităților de învățământ, interzicerea adunărilor în masă și închiderea unor companii neesențiale au fost asociate cu o incidență redusă, în timp ce ordinele de a rămâne la domiciliu și închiderea tuturor celor care nu sunt afaceri nu au fost asociate cu niciun impact suplimentar de sine stătător.”

8. „Politicile de blocare completă în țările din Europa de Vest nu au efecte evidente asupra epidemiei COVID-19” de Thomas Meunier. MedRxiv Pre-print. 1 mai 2020.
„Acest studiu fenomenologic evaluează impactul strategiilor de blocare completă aplicate în Italia, Franța, Spania și Marea Britanie asupra încetinirii focarului COVID-19 din 2020. Comparând traiectoria epidemiei înainte și după blocare, nu găsim dovezi ale vreunei discontinuități în ritmul de creștere, timpul de dublare și tendințele numărului de reproducere. Extrapolând tendințele ratei de creștere înainte de blocare, estimăm numărul de decese în absența oricăror politici de blocare și arătăm că aceste strategii se poate să nu fi salvat nicio viaţă în vestul Europei. Arătăm, de asemenea, că țările învecinate care aplică măsuri de distanțare socială mai puțin restrictive (spre deosebire de izolarea în locuinţă impusă cu forţe poliţieneşti) trec printr-o evoluție foarte similară a epidemiei.”

9. „Traiectoria epidemiei COVID-19 în Europa” de Marco Colombo, Joseph Mellor, Helen M Colhoun, M. Gabriela M. Gomes, Paul M McKeigue. MedRxiv Pre-print. Postat pe 28 septembrie 2020.
„Modelul clasic susceptibil-infectat-recuperat formulat de Kermack și McKendrick presupune că toți indivizii din populație sunt la fel de sensibili la infecție. Adaptând acest model la traiectoria mortalității cauzate de COVID-19 în 11 țări europene până la 4 mai 2020, Flaxman și colab. au concluzionat că «intervențiile majore non-farmaceutice – în special lockdown-urile – au avut un efect mare asupra reducerii transmisiei». Noi arătăm că relaxarea ipotezei de omogenitate pentru a permite variații individuale în sensibilitate sau conectivitate oferă un model care se potrivește mai bine cu datele și o predicție mai precisă a mortalității pe 14 zile. Permiterea eterogenității reduce estimarea deceselor post-factum, care ar fi avut loc dacă nu ar fi existat intervenții, de la 3,2 milioane la 262000, ceea ce implică faptul că cea mai mare parte a încetinirii și inversării mortalității COVID-19 se explică prin acumularea imunității de turmă. Estimarea pragului de imunitate de turmă depinde de valoarea specificată pentru raportul de fatalitate a infecţiei (IFR): o valoare de 0,3% pentru IFR oferă 15% pentru pragul mediu de imunitate de turmă.”

10. „Efectul închiderii școlilor asupra mortalității cauzate de coronavirus 2019: predicții vechi și noi” de Ken Rice, Ben Wynne, Victoria Martin, Graeme J Ackland. British Medical Journal, 15 septembrie 2020.
„Rezultatele acestui studiu sugerează că intervențiile prompte s-au dovedit a fi extrem de eficiente în reducerea cererii maxime pentru paturile unităților de terapie intensivă (ATI), dar, de asemenea, prelungesc epidemia, în unele cazuri rezultând mai multe decese pe termen lung. Aceasta se petrece deoarece mortalitatea legată de covid-19 înclină abrupt spre grupele de vârstă înaintată. În absența unui program eficient de vaccinare, niciuna dintre strategiile de atenuare propuse în Marea Britanie nu ar reduce numărul total estimat de decese sub 200 000”.

11. „Modelarea strategiilor de distanțare socială pentru a preveni răspândirea SARS-CoV2 în Israel – O analiză a rentabilității” de Amir Shlomai, Ari Leshno, Ella H Sklan, Moshe Leshno. MedRxiv Pre-Print. 20 septembrie 2020.
„Se așteaptă ca un blocaj la nivel național să salveze în medie 274 de vieți (mediană 124, interval interquartil (IQR): 71-221) în comparație cu abordarea «testare, urmărire și izolare». Cu toate acestea, ICER va fi în medie 45.104.156 dolari (median 49,6 milioane dolari, IQR: 22.7-220.1) pentru a preveni un singur caz de deces. Concluzii: Un blocaj național are un avantaj mediocru în salvarea de vieți, cu costuri enorme și posibile efecte economice copleșitoare. Aceste constatări ar putea să ajute factorii de decizie în gestionarea valurilor suplimentare ale acestei pandemii.”

12. „Prea puțin dintr-un aspect bun. Un paradox al controlului moderat al infecțiilor”, de Ted Cohen și Marc Lipsitch. Epidemiologie. Iulie 2008; 19(4): 588-589.
„Legătura dintre limitarea expunerii la agenții patogeni și îmbunătăţirea sănătăţii publice nu este întotdeauna atât de directă. Reducerea riscului ca fiecare membru al unei comunități să fie expus unui agent patogen are ca rezultat creșterea vârstei medii la care apar infecțiile. Pentru agenții patogeni care provoacă o morbiditate mai mare la vârstele mai înaintate, intervențiile care reduc, dar nu elimină expunerea pot crește, paradoxal, numărul de cazuri de îmbolnăviri severe, mutând riscul infecției către persoanele în vârstă.”

Citiţi a doua parte a articolului