Lovitură de proporții a OPEC încasată de Biden

Administrația Biden a stabilit rapid o narațiune conform căreia decizia OPEC de a reduce producția de petrol cu 2 milioane de tone este o „aliniere” geopolitică a Arabiei Saudite și a Rusiei.

Narațiunea exploatează rusofobia de pe Beltway și abate atenția de la înfrângerea umilitoare a diplomației personale a președintelui Joe Biden cu Arabia Saudită. Dar nici nu este lipsită de temei.

Politica externă era considerată a fi punctul forte al lui Biden, dar se dovedește a fi nemesisul său. Un sfârșit rușinos nu este improbabil; la fel ca în cazul fostului președinte american Jimmy Carter, Asia de Vest ar putea deveni cimitirul reputației sale atent cultivate.

Magnitudinea a ceea ce se desfășoară este pur și simplu uluitoare. Biden își dă seama cu întârziere: cuceririle teritoriale din Ucraina nu reprezintă adevărata poveste. În ea este încorporat războiul economic și, în cadrul acestuia, războiul energetic incubat în ultimele opt luni, în urma sancțiunilor occidentale impuse Rusiei.

Paradoxul este că, și în eventualitatea în care președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar câștiga războiul, Biden tot va pierde, dacă nu câștigă războiul energetic și nu continuă să câștige și războiul economic.

Președintele rus Vladimir Putin a anticipat un astfel de rezultat încă din 2016, când, în marja summitului G20 de la Hangzhou, ideea tentantă a OPEC+ s-a cristalizat între el și prințul moștenitor adjunct saudit de atunci, Mohammed bin Salman.

Am scris la acea vreme că o „înțelegere între Rusia și OPEC are potențialul de a transforma complet alinierile geopolitice din Orientul Mijlociu (…) Această transformare nu poate avea decât un impact asupra reciclării petrodolarilor, care a fost istoric un pilon robust al sistemului financiar occidental. De asemenea, din punct de vedere strategic, tentativa Washingtonului de a izola Rusia devine ineficientă.” Asta a fost acum șase ani.

Resturile care îl înconjoară astăzi pe Biden sunt o grămadă mare și dezordonată. El nu și-a dat seama că modul lipsit de griji în care s-a desfășurat ofensiva rusă în Ucraina s-a datorat faptului că Putin se concentra pe războiul economic și pe războiul energetic, al căror rezultat va determina viitorul hegemoniei globale a SUA, fixată pe faptul că dolarul este moneda de rezervă.

La începutul anilor 1970, Arabia Saudită a fost de acord ca prețul petrolului să fie determinat în dolari și ca petrolul, cel mai tranzacționat produs de bază din lume, să fie vândut la nivel internațional în dolari. Ceea ce a impus practic ca fiecare țară de pe planetă să dețină rezerve în dolari pentru a putea cumpăra petrol.

Desigur, SUA s-au angajat reciproc, din partea lor, că accesul liber la dolar era garantat pentru toate țările.

Înarmarea dolarului

Cu toate acestea, s-a dovedit a fi o asigurare falsă în urma înarmării galopante a dolarului și a mișcărilor absurde ale SUA de a pune mâna pe rezervele de dolari ale altor țări.

Deloc surprinzător, Putin a insistat asupra necesității de a crea o monedă de rezervă alternativă la dolar. Iar acest aspect găsește rezonanță la nivel mondial.

Toate indiciile arată că, în loc de introspecție, Casa Albă are în vedere noi forme de pedeapsă pentru Arabia Saudită și Rusia.

În timp ce „pedepsirea” Rusiei este dificilă, deoarece SUA au epuizat toate opțiunile, Biden crede probabil că SUA țin Arabia Saudită de venele jugulare: fiind furnizorul de armament și custodele masivelor rezerve și investiții saudite și mentorul elitelor saudite.

Brian Deese, directorul Consiliului Economic Național, a declarat: „Vreau să fiu clar în această privință (reducerea producției OPEC), președintele a ordonat să avem toate opțiunile pe masă și așa va fi în continuare”. Mai devreme, tot în aceeași zi, Biden însuși a declarat reporterilor că la Casa Albă „se analizează alternative”.

Nici Biden, nici Deese nu au numit în mod explicit care ar putea fi aceste „alternative”, în afară de a reitera capacitatea de a scoate din rezervele strategice de petrol, de a se sprijini pe companiile energetice pentru a reduce prețurile de consum și de a lucra cu Congresul cu scopul de a lua în considerare opțiunile legislative.

Asistăm la un „ghinion” în materie de politică externă pentru Biden, care se confruntă cu ridiculizarea călătoriei sale în Arabia Saudită (în iulie), criticată atât de democrați, cât și de republicani.

Elitele politice americane consideră că decizia OPEC pare a fi o mișcare saudită țintită pentru a-l slăbi pe Biden și pe democrați înainte de alegerile din noiembrie.

Fenomenul ar putea avea un impact dincolo de relația dintre SUA și Arabia Saudită. Și ar putea modifica tabloul de securitate în Asia de Vest mai mult decât orice altceva de la Revoluția iraniană din 1979.

Deja, Organizația de Cooperare de la Shanghai se îndreaptă spre Asia de Vest prin aderarea Iranului și prin acordarea statutului de parteneri de dialog Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Qatarului, Bahreinului, Kuweitului și Egiptului. Iar Turcia intenționează să solicite statutul de membru cu drepturi depline.

În ceea ce privește termenii mai largi ai de-dolarizării, summitul OCS de la Samarkand a elaborat o foaie de parcurs pentru creșterea treptată a ponderii monedelor naționale în decontările reciproce, semnalând seriozitatea intenției sale.

Acum, industria americană de apărare se va opune cu înverșunare oricărei tentative de a-și desființa afacerile în Arabia Saudită, în condițiile în care deține legături extrem de strânse cu administrația Biden.

Dar Washingtonul ar putea lucra pentru un fel de schimbare de regim la Riyadh. Prințul Salman a declarat că „nu-i pasă” dacă Biden îl înțelege greșit. Există puțină afecțiune între ei. Ideea este că nu vorbim despre un simplu sughiț.

O revoluție colorată este nerealistă, dar o lovitură de palat pentru a-l bloca pe MBS de la succesiune ar fi o posibilitate.

În același timp este riscant, întrucât o tentativă de lovitură de stat va eșua probabil. Și chiar dacă reușește, va avea un regim succesor legitimitate la nivel regional și va putea să stabilească controlul?

S-ar putea ajunge la o situație haotică precum cea din Irakul post-Saddam Hussein. Consecințele ar putea fi dezastruoase pentru stabilitatea pieței petrolului și tulburătoare pentru economia mondială. Ar putea duce la o recrudescență a grupurilor islamiste.

Ceea ce îl enervează pe Biden este faptul că atuul său de a reduce veniturile ridicate din petrol ale Rusiei fără a diminua oferta prin intermediul unui „plafon de preț” a devenit mult mai dificil acum.

De aici, furia lui Biden că saudiții au „trecut de partea” Rusiei, care acum nu numai că va beneficia de prețuri mai mari la petrol înainte de o plafonare a prețurilor, dar, dacă Rusia va fi într-adevăr chemată vreodată să vândă petrol la preț redus, cel puțin reducerea va începe la un nivel de preț mai ridicat!

După cum a afirmat Financial Times, „Este puțin probabil ca regatul și aliații săi din Golf să întoarcă spatele Rusiei. Statele din Golf nu s-au pronunțat împotriva invaziei din Ucraina, iar aducerea Rusiei mai aproape de turma OPEC a fost un obiectiv pe termen lung”.

Miezul problemei este că ceea ce a făcut Biden Rusiei, punând mâna pe rezervele țării, nu poate decât să-i neliniștească pe saudiți și pe celelalte regimuri din Golf. Aceștia consideră că ultimul proiect de „plafonare a prețurilor” împotriva Rusiei creează un precedent periculos, care într-o zi poate duce la tentative ale SUA de a controla prețurile petrolului și chiar la un atac direct asupra industriei petroliere.

Este suficient să spunem că Rusia nu poate fi încolțită în următoarea perioadă de trei-patru ani, în condițiile în care ne așteaptă o astfel de cursă pe o coardă atât de tensionată.

Decizia OPEC+ este pregătită să aducă beneficii Rusiei în mai multe moduri. Aceasta va stimula veniturile din petrol ale Rusiei la începutul iernii, când cererea de energie rusească din Europa crește de obicei – în esență, va ajuta Rusia să își mențină cota de piață chiar dacă producția sa în termeni absoluți scade.

În mod ironic, Moscova nu va fi nevoită să reducă niciun baril de producție, deoarece produce deja cu mult sub ținta convenită de OPEC, beneficiind în același timp de un preț mai mare al petrolului, care va fi obținut prin reduceri efectuate în principal de către producătorii OPEC din Golf – pe umerii cărora se află Arabia Saudită (-520.000 bpd), Irak (-220.000 bpd), Emiratele Arabe Unite (-150.000 bpd) și Kuweit (-135.000 bpd).

Nu este uimitor faptul că societățile petroliere rusești vor beneficia de prețuri mai mari și, în același timp, vor menține producția constantă? Și asta în condițiile în care banca centrală de la Moscova va fi recuperat deja rezervele de 300 de miliarde de dolari înghețate de băncile centrale occidentale la începutul războiului din Ucraina.

În realitate, Arabia Saudită și alte state din Golf implicate în OPEC+ au trecut efectiv de partea Kremlinului, ceea ce permite Rusiei să își umple din nou visteria și să limiteze impactul sancțiunilor occidentale.

Implicațiile sunt de mare anvergură, de la războiul din Ucraina până la relația viitoare dintre SUA și Arabia Saudită și ordinea mondială multipolară emergentă.

Autor: M.K. Bhadrakumar, fost diplomat în cadrul Ministerului de Externe indian, ambasador al Indiei în Turcia și Uzbekistan

Citiți și:
Finanțe globale versus energie globală: cine va ieși învingător?
Și dacă Rusia nu e problema, ci soluția?

 

yogaesoteric
14 ianuarie 2023