Lumea de azi văzută de un tânăr de ieri

 

Chiar dacă serviciul Marghiloman e înlocuit cu ceștile miniatură pentru espresso, pe prispă încă mai punem lumea la cale. Afară, prin fața porții și a cerdacului se perinda o lume de care ne e frică, care nu e a noastră, o lume pornită în căutarea fericirii și a bunăstării pe care oamenii politici nu au fost în stare să le-o ofere până acum.

Simbioza generațiilor actuale e foarte greu de realizat, discrepanțele persistă nu doar între vârste, ci mai ales de cât cuprinde buzunarul fiecăruia. Noi, aici pe prispă, ne-am cam trăit traiul și ne mâncăm ultimul mălai, fiecare cum poate, sănătos sau nu, important că dăm de lucru și îmbogăţim industria farmaceutică din lumea întreagă. Discutăm între noi, cei care am devenit mai rari, dar pe care Dumnezeu persistă să-i ţină în viață pentru a crea o balanță a generațiilor cât de cât echitabilă.

Să judeci lumea de azi e complicat. Pe undeva capeți impresia că mai toți au dreptate, dar nu știu s-o afirme în mod adecvat și pe înțelesul celor mulți. Ziaristul de azi scrie bloguri, dar uită limba vorbită de etnia căreia îi aparține, caraghioslâcuri englezești, franțuzești și mai ales un limbaj profund americanizat provenit din supremația electronică și digitală față de care toate limbile pământului își dau duhul. Pe prispă vorbim însa așa cum am învăţat de copil mic și mai ales fiecare pe înțelesul pe care i l-a pus mama în leagăn.

Universul de azi, din fața prispei și a portiței noastre, e una pe care nu am făurit-o noi, dar care s-a impus datorită sărăciei și inegalităţii materiale și spirituale în lumea pe care am stăpânit-o, creată de multe generații din trecut, fără să-şi închipuie consecințele pe care le vor avea cândva de suportat. Într-adevăr, generațiile trecute n-au avut posibilităţile de comunicație, progresul tehnic actual, care să le permită ,,vitezele de dezvoltare” care se obțin în prezent, astfel că spun mea culpa doar cu jumătate de gură.

Dacă suntem invadați de bădărani din toată lumea nu înseamnă că lumea e oglinda situației actuale, dar e foarte în primejdie să devină o lume prost crescută. Aici, pe prispă, ne facem gânduri serioase cum să stăvilim acest asalt de prost gust și mârlănie care ne înconjoară, cum să ne cizelăm graiul, purtările, astfel încât să putem dovedi că și noi, cei ,,perimați” mai putem ține pasul cu lumea de azi. Din păcate, constat că digitalizarea e o lume a tăcerii, comunicația are loc în principal între telefonul mobil și persoana care îl mânuiește, iar între noi, persoanele vii și demne de o comunicație realistă și viabilă, există prea puține lucruri de povestit. De aceea ne refugiem pe prispă și ne scriem sau depănăm amintirile. Nimeni nu are interesul să le cunoască decât poate acei de aici, de pe prispă, dar care din păcate le-au auzit de nenumărate ori.


Citiți și:

Scrisoare deschisă către politicieni, jurnaliști și susținătorii căsătoriilor homosexuale 

Academicianul Eugen Mihăescu: Generația de azi este complet lipsită de busolă. S-a lucrat la deznaționalizare 

 

yogaesoteric
21 octombrie 2018

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More