Lupul cel bun și Lupul cel rău ce există în ființa noastră, în universul lăuntric al fiecăruia dintre noi (IV)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiți a treia parte a articolului

Importanța imensă a alegerilor înţelepte, binefăcătoare

Aceste studii, aceste cercetări realizate de neurologi evidenţiază că niciodată nu este pentru noi indiferent ceea ce gândim, ceea ce simţim, ceea ce trăim. Nu este niciodată totuna să trăim o stare constantă, copleşitoare de iubire sau să simţim o stare furibundă, îndârjită şi nesfârşită de ură.

Având în vedere aceste aspecte, devine cu putinţă să ne dăm seama de valoarea povestioarei cu tâlc despre lupul cel bun și lupul cel rău care există în universul fiecărei fiinţe umane obişnuite.

În cazul rarelor fiinţe umane care au atins o înaltă stare de înțelepciune, care şi-au îndumnezeit fiinţa, se poate spune că în universul lor lăuntric a rămas pentru totdeauna doar lupul cel bun, deoarece lupul cel rău a murit până la urmă de foame, pentru că el nu a mai fost hrănit.

Tocmai de aceea, fiecare dintre noi putem să extragem o învăţătură valoroasă din această povestioară cu tâlc şi, atunci când ne lăsăm acaparați de trăiri malefice, cum ar fi ura, răutatea, invidia, reaua-voinţă, dorința de răzbunare, resentimentele, sadismul, pesimismul etc., etc., ar fi necesar totodată să ne dăm seama că, alegând să ne complacem în astfel de stări, în astfel de sentimente, în astfel de trăiri nefaste, hrănim totodată şi facem să crească (sau nu lăsăm niciodată să moară de foame) pe lupul cel rău.

Iar în cazul în care hrănim rând pe rând, când lupul cel rău, când lupul cel bun, facem în felul acesta ca universul nostru lăuntric să fie şi să rămână un neîncetat câmp de bătălie, în care războiul dintre cei doi lupi nu va avea sfârşit. Atunci când privim cu atenţie în jurul nostru, descoperim că există astfel de sărmane fiinţe umane ce hrănesc aproape la egalitate, am putea spune, când lupul cel rău, când lupul cel bun. Şi de aceea astfel de ființe umane bat toată viaţa pasul pe loc şi se întreabă în mod cretin de ce au un destin de suferinţă, adversitate, chin şi durere ce nu se mai sfârşeşte niciodată.

Mai ales sărmanele fiinţe umane care se afundă în stări de orbire spirituală, care cad rând pe rând la anumite probe spirituale sau teste majore, se scufundă apoi în abisul infernal ce se deschide în universul lor lăuntric şi după aceea regresează în stări demoniace evidente, cumplite şi apoi lunecă din ce în ce mai adânc în acel abis infernal, până când depăşesc o anumită limită şi se prăbuşesc în înfricoşătoare stări satanice.

În astfel de situaţii cumplite, se poate spune că moare lupul cel bun, dar în schimb rămâne mare și puternic, triumfător (dar acel triumf este înfricoşător) lupul cel rău. Şi atunci când apare o astfel de cumplită prăbuşire, ea este întotdeauna rezultanta alegerilor imbecile, neinspirate de Dumnezeu, pe care acea fiinţă umană le-a făcut şi care au adus-o în această cumplită stare, în starea satanică.

În felul acesta devine cu putinţă să ne dăm seama cum a apărut Satana, cum a apărut Lucifer, cum au apărut demonii, cum au apărut diavolii. În cazul lor este evident pentru cei inteligenți, intuitivi și plini de bun-simț că răul imens ce se află în ei a fost îmbrăţişat, a fost acceptat şi iată că acest rău nu este altceva decât absența completă şi neîncetată a binelui.

Având în vedere aceste alternative pe care le putem alege, e bine să veghem clipă de clipă şi, atunci când suntem tentați, când suntem ispitiți, este necesar să ne dăm seama fulgerător, cu o mare luciditate, că dacă alegem răul, dacă ne complacem apoi să îl trăim din ce în ce mai des și chiar ajungem să ne obişnuim cu el, în felul acesta realizăm totodată un pact tacit de colaborare, de hrănire, de dezvoltare şi de creștere doar a lupului cel rău care există în noi. În felul acesta, nu facem decât să înfometăm, să anemiem şi să diminuăm forţa lupului cel bun ce există în noi, atât timp cât el nu a murit, precum în cazul fiinţelor umane care alunecă în starea satanică.

Dezvăluiri despre instrumentele insidioase ale demonilor

Atunci când privim cu multă atenţie, cu luciditate, cu detaşare, la unii dintre colegii noștri care au pornit cândva, la început, pe această cale pe care ne aflăm şi noi, devine cu putinţă să descoperim că unii dintre ei au căzut la anumite probe și teste spirituale majore şi în unii dintre ei au apărut şi chiar au crescut şi încep deja să dea fructe otrăvite seminţele stărilor demoniace.

Tocmai de aceea, astfel de sărmane fiinţe umane în care, atunci când au venit pe această cale spirituală, bunul-simț, bunăvoinţa, bunătatea existau totuşi, acum se află într-o jalnică ipostază şi comportamentul lor de zi cu zi evidenţiază, la o analiză atentă, o imensă nesimţire, egoism feroce, infatuare spirituală, megalomanie, orgoliu spiritual exacerbat, orbire spirituală şi alte hibe care sunt evidente atât pentru noi, cât şi pentru fiinţele umane pline de bun-simț și care s-au transformat suficient de mult avansând pe această cale spirituală. Aceste fiinţe umane sunt deja oarbe, au inimile împietrite, sunt viclene, sunt perverse, sunt, aşa cum se spune, unse cu toate alifiile, sunt perfide, sunt făţarnice şi, datorită stării demoniace în care se afundă din ce în ce mai mult pe zi ce trece, sunt aproape incapabile să-şi mai dea seama de condiţia existenţială tragică în care se află.

Chiar dacă li se atrage atenția, astfel de fiinţe umane reacționează cu ură, manifestă resentimente, iar comportamentul lor evidenţiază cât se poate de clar duşmănie, răutate, criticism exacerbat și persistenţă aproape obsesivă a judecăţilor critice, răuvoitoare, acuzatoare.

Astfel de sărmane fiinţe sunt veşnic nemulţumite şi nu sunt niciodată capabile să descopere măcar 1% ceva bun pe calea spirituală pe care s-au aflat și pe care au părăsit-o apoi, întorcându-se, la scurt timp după aceea, pline de o ură îndârjită şi neîncetată atât împotriva ghidului spiritual, cat şi împotriva tuturor învăţăturilor ce le-au fost puse la dispoziție.

Și, datorită faptului că devin instrumentele demonilor, urmăresc apoi prin toate mijloacele de care dispun să distrugă, să facă într-un mod perfid cât mai mult rău, să semene neghina îndoielilor lor demoniace, aberante, în sufletele naivilor prostuți care sunt receptivi și dispuşi să le asculte.

Astfel de sărmane ființe umane îşi joacă funestul rol, în mod evident malefic, de catalizatori insidioși ai stărilor chinuitoare de îndoială demoniacă, pe care urmăresc să le semene cu abilitate în ființele şi în sufletele celor naivi, cu aerul perfid că întotdeauna le vor binele.

Iată ce ne spune marele înţelept Lao Tse despre astfel de sărmane fiinţe umane demoniace, îmbâcsite de îndoieli demoniace care au devenit certitudini, sceptice, mereu nemulțumite, cârcotaşe, cinice, insolente, viclene, tenebroase, infatuate, lașe, duşmănoase, insinuante, ce există pe ici pe colo printre voi şi care şușotesc pe la colțuri sau la urechile naivilor care sunt dispuşi să-i asculte: ,,Nu există surd mai mare decât acela care nu vrea să audă şi nu este orb mai mare decât acela care nu vrea să vadă”.

Astfel de sărmane fiinţe umane nu-și mai folosesc urechile pentru a asculta ceva bun. Ele nu-şi mai folosesc deloc ochii pentru a descoperi sau pentru a observa ceva frumos. Astfel de rătăciți îi judecă aproape întotdeauna pe toți ceilalţi după propria lor perversitate şi sunt incapabili să vadă cel mai mic bine sau o oarecare transformare spirituală, măcar medie, la fiinţele umane care avansează totuşi şi se transformă în ritmul lor pe această cale spirituală.

Nu este deloc întâmplător că aceşti rătăciți vor să promoveze în locul sistemului yoga budismul, pe care îl ridică în slăvi şi îl laudă până la greaţă, cu toate că, în realitate, nici măcar nu l-au studiat cu atenţie.

Astfel de rătăciți sunt atrași ca muştele de budism pentru că, în cadrul acestui curent care este considerat în unanimitate ca fiind o erezie în India, nu se vorbește niciodată despre Dumnezeu. Această absență evidentă și deloc întâmplătoare a lui Dumnezeu în budism i-a făcut pe unii adepți ai acestei căi să declare, cu o ridicolă candoare, că budismul este o religie fără Dumnezeu. Afirmând aceasta, ei nu fac altceva decât să mărturisească golul ce există în budism. Dacă ar deveni conștienți că, de fapt, cuvântul religie provine de la termenul latin religo, care înseamnă „a uni”, „a lega”, ei și-ar putea da seama, de asemenea, că budismul nu-l mărturisește pe Dumnezeu, iar atunci acea legare, acea unire cu Dumnezeu nu se realizează. Şi dacă acea legare cu Dumnezeu nu se realizează, ar fi cazul ca ei să se întrebe, în mod firesc: „Dacă nu ne leagă, dacă nu ne uneşte cu Dumnezeu, în realitate cu ce ne uneşte, cu ce ne leagă?”, pentru că acolo unde Dumnezeu este respins nu se poate vorbi de o veritabilă religie. Această contradicție evidentă nu poate fi remarcată, conștientizată de adepţii acestei căi care se laudă deja că budismul este o religie fără Dumnezeu.

Ființa umană care iubeşte enorm și constant va fi apoi iubită enorm şi constant la momentul potrivit

În afara beneficiilor pe care le-au evidenţiat numeroase studii, chiar ale neurologilor, s-a constatat totodată şi un alt efect surprinzător. S-a observat că întotdeauna cu cât suntem mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai plini de compasiune, mai miloși, cu atât mai generoase, mai binevoitoare, mai cooperante vor deveni la scurt timp după aceea şi ființele umane din jurul nostru.

Explicația acestui fenomen, care i-a surprins și chiar i-a intrigat pe unii cercetători, este că atunci când o fiinţă umană declanșează în universul ei lăuntric procese de rezonanță oculte benefice, care sunt puternice, constante, astfel că ajung să devină chiar o obișnuință, acea fiinţă umană emană apoi în jurul ei pe o rază de câţiva metri o influență telepatică ce vehiculează astfel de stări, astfel de sentimente profund binefăcătoare stenice, constructive și induc, datorită faptului că devin niște vectori puternici de forță binefăcătoare, o sui generis influență contaminantă; dar în cazul acesta nu este vorba de o contaminare nefastă, ci de o contaminare binefăcătoare, ce îi impulsionează pe ceilalți oameni să răspundă şi să manifeste stări asemănătoare.

Iată că și în această direcție rezultatele acestor studii confirmă ceea ce unii înțelepți au spus în urmă cu mii de ani: „Rarele ființe umane care iubesc enorm și constant vor fi apoi iubite constant și enorm de ceilalți”.

Corelând aceste descoperiri ce au fost realizate de neurologi cu adevărul tainic ce a fost exprimat de acest aforism care este mereu actual, devine cu putință să înțelegem că procesele de rezonanță ocultă puternice, binefăcătoare, care apar atunci când o ființă umană iubește într-un mod constant, profund și cu putere, declanșează apoi în jurul ei un câmp subtil de influență telepatică, ce impulsionează într-un mod spontan ființele umane să răspundă cu iubire, nu neapărat la fel de mare, dar totuși, prin puterea exemplului, este catalizată în universul lăuntric al acelei ființe umane o reacție similară ce o va determina, evident, în strânsă legătură cu posibilitățile ei, să reacționeze într-o manieră afectuoasă şi să exprime într-un mod spontan o oarecare stare de iubire.

În felul acesta descoperim că este totodată confirmat un celebru dicton care sună astfel: „Bine faci, bine găsești”.

Se poate spune că o ființă umană care iubește cu putere impulsionează ființa umană din fața sa să răspundă, aproape fără să-şi dea seama, la câmpul subtil telepatic al energiei iubirii, cu o stare similară de iubire, ce va apare în universul ei lăuntric prin puterea exemplului pe care îl oferă. Ființa umană care iubește intens, constant, este un exemplu viu, în mod firesc emulativ, pentru acea ființă umană din fața sa, care va avea tendința să reacționeze la fel.

Influenţele plenar binefăcătoare, tainice, ale femeilor armonioase, senzuale, afectuoase, rafinate, în care înfloreşte starea de Shakti

Cu ocazia acestor studii a mai fost în mod direct confirmat un alt dicton celebru care sună în felul următor: „Întotdeauna, fără nicio excepție, frumusețea se află mai întâi în ochii privitorului”.

Referitor la acest aspect, cercetările ce au fost realizate au evidențiat că atunci când îi percepem mai mereu pe ceilalți ca fiind buni la suflet, binevoitori, omenoşi şi sensibili la nevoile noastre, atunci creierul va genera o reacție net transformată în ființele umane pe care le privim în felul acesta. Tocmai de aceea, reacția lor lăuntrică se va transforma ca prin farmec și ele vor reacţiona în prezenţa noastră cu simpatie, cu bunăvoinţă, cu amabilitate, cu generozitate.

S-a observat că, direct proporțional cu acea viziune lăuntrică, de îndată ce noi îi privim pe ceilalţi într-un mod transfigurator, creator, benefic, fiind capabili să descoperim în ei calități sau înzestrări ce sunt pe cale să înmugurească şi apoi să crească, provocăm imediat după aceea în fiinţa lor o stare de generozitate şi mai mare şi de simpatie.

Iar toate acestea sunt cunoscute la ora actuală de psihologi şi sunt definite ca fiind o condiție ce declanşează cu o mare uşurinţă starea de altruism reciproc şi de bună înţelegere între fiinţele umane.

Totodată, în felul acesta ne putem convinge de o tainică realitate ce se află la îndemâna fiecăruia dintre noi şi care probează existenţa fenomenelor paranormale, cum ar fi telepatia, carisma şi empatia paranormală.

Toate acestea ne permit să înţelegem şi, mai mult decât atât, ne ajută să confirmăm aceste adevăruri prin intermediul gramului de practică. Toate acestea ne permit, de asemenea, să înţelegem cum se exercită într-un mod copleşitor tainica influenţă ce emană din ființa femeilor armonioase, senzuale, frumoase, afectuoase, care sunt considerate ca fiind foarte sexy.

De altfel, acest fenomen este chiar extraordinar de puternic în cazul femeilor senzuale, armonioase, afectuoase, rafinate, vitale care realizează fuziuni amoroase ce implică de fiecare dată să fie realizată cu succes continenţa erotică amoroasă. Acesta este fenomenul tainic la care unii dintre noi ne referim atunci când spunem că ,,o mână spală pe alta”.

Prin urmare, chiar şi cercetările de laborator, cât şi unele studii ce au fost realizate de psihologi, au ajuns să evidenţieze că atunci când îi tratăm pe ceilalţi cu bunătate, cu bunăvoinţă, cu amabilitate, cu simpatie şi cu respect, chiar şi unele fiinţe umane care au credinţe cu totul diferite vor avea tendința spontană să răspundă cu mai multă blândeţe, cu bunăvoinţă, cu amabilitate.

Este evident că în felul acesta se creează o sui generis spirală ascendentă ce stimulează spontan, la nivelul creierului, zona cingulumului anterior care, în conformitate cu descoperirile neurologilor, este o parte crucială a unei aşa-zise „inimi“ a creierului nostru.

Vreau, de asemenea, să vă spun că, atunci când am pregătit această expunere referitoare la această povestioară cu tâlc, am fost inspirat să alcătuiesc o sui generis analiză paralelă ce va permite celor care sunt interesați să identifice care sunt caracteristicile care apar atunci când hrănim din abundenţă şi adeseori fie lupul cel bun, fie lupul cel rău. În felul acesta, am identificat 322 de caracteristici. Aceste caracteristici vor fi structurate într-o broşurică ce va vedea în curând lumina tiparului. În felul acesta, venim în întâmpinarea voastră pentru a vă ajuta să descoperiţi cu uşurinţă pe care dintre cei doi lupi îi hrăniți în universul vostru lăuntric.

Citiți și:
Ce s-a petrecut cu 3 actori care au jucat rolul lui Iisus și s-au identificat cu El datorită proceselor spontane de rezonanță ocultă ce s-au declanșat
Problema eului (1)

 

yogaesoteric
29 septembrie 2022