Marea bătălie pentru omenire (II)

Motto: Utopic nu e să crezi că lumea poate fi transformată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua așa cum este acum!

Citiți prima parte a articolului

Vălul falsei Păci

La suprafaţă, va fi întotdeauna şi un război purtat pentru resurse. Va avea, cu alte cuvinte, şi raţiuni economice. Însă doar la suprafaţă! În profunzime, războaiele au cauze de altă natură. Doar materialismul exacerbat al societăţii moderne face ca majoritatea oamenilor să nu mai fie capabili să vadă dincolo de economie. Când cei mai mulţi oameni nu au nici cea mai vagă idee despre propriul lor spirit, despre propria lor fiinţă, atunci este firesc să nu fie capabili să găsească acele cauze profunde ale războaielor.

Războiul din Ucraina, de pildă, are cauze mult mai profunde decât cele economice, militare sau geopolitice. Este vorba despre inevitabila confruntare dintre Est şi Vest. O confruntare care nu poate avea loc decât în două zone – în Europa sau în zona Pacificului. O confruntare care putea fi evitată şi care încă mai poate fi stopată, însă doar cu condiţia obligatorie a înţelegerii naturii profunde a războiului. De ce anume avem nevoie pentru a înţelege natura profundă a războiului din Ucraina? De o înţelegere a naturii profunde a omului! Dacă nu reuşim să citim toate filele romanului numit „om”, nu avem cum să pătrundem tainele acestui război.

Desigur, în manifestarea sa zilnică oribilă, războiul este ceva absolut îngrozitor. Iar faptul de a-ţi exprima dezgustul pentru orice crimă este absolut natural, ține de umanitate în general. Însă, oricât de supărător ar suna pentru cei care ajută refugiaţii şi care empatizează cu toţi cei aflaţi în suferinţă, această empatie nu este suficientă pentru a opri maşinăria războiului! Empatia este necesară, de vrem oameni să rămânem, dar este nevoie şi de altceva pentru a reuşi să oprim această nebunie. Este necesar să dezvoltăm şi capacitatea de a înţelege substraturile acestui război!

Deşi exponenţi ai aceluiaşi regn, suntem cât se poate de diferiţi, de la popor la popor, de la regiune la regiune. Iar între Est şi Vest diferenţele sunt atât de mari încât pare uneori că provenim de pe planete diferite! Ei bine, tocmai realitatea acestei diferenţe, a acestor caracteristici care ne diferenţiază – ar fi necesar să ne ajute să pricepem că singura şansă pentru ca între Est şi Vest să fie pace este aceea ca Estul şi Vestul să înceapă să se întâlnească întru ce au mai bun să-şi ofere reciproc! Un Vest aproape integral materialist nu va putea să transmită niciun dram de încredere unui Est în care spiritualitatea, chiar dacă deseori diluată, rămâne elementul central al vieţii. Estul nu respinge spiritualitatea Vestului, deşi a dezvoltat de-a lungul mileniilor propria spiritualitate fabuloasă. Însă Vestul nu comunică aproape nimic spiritual atunci când întâlneşte Estul. Tot ceea ce oferă e tehnologie, economie şi birocraţie! Războiul din Ucraina nu este cazul să se extindă, fizicalicește vorbind. El nu este deloc indicat să cuprindă întreaga Planetă, devenind cel de-al Treilea Război Mondial. Însă la un nivel profund, el deja cuprinsese întreaga Planetă înainte de a izbucni în forma sa fizică în Ucraina. Să nu credeţi că există măcar un singur popor al acestei Planete care să nu fie parte integrantă din acest război, încă dinainte de izbucnirea lui fizică în Ucraina!

Acest război putea izbucni în egală măsură în zona Pacificului. Tot un semn exterior al războiului mondial profund ar fi fost, aşa cum este acum războiul din Ucraina. Iar toate sancţiunile sau negocierile pentru aşa-zisa pace nu vor duce nicăieri. Chiar dacă războiul fizic se stinge parţial undeva, el va reizbucni curând, fie în acelaşi loc, fie în altă parte. Şi aceasta pentru că, în realitatea profundă, războiul mondial a cuprins deja întreaga umanitate. În bătălia dintre Est şi Vest, al cărei câmp de manifestare este, din păcate, Ucraina, este implicată la un nivel profund întreaga umanitate! Iar dacă nu vom înţelege aceasta, atunci este inevitabil ca întreaga umanitate să fie implicată şi fizic în acest război.

Soluţia nu poate fi găsită în cadrul niciunei instituţii internaţionale şi nu poate fi un fruct al niciunei întâlniri la nivel înalt a unor diplomaţi de meserie. Actualul război are rădăcini atât de adânci, încât este absolut imposibil să-l oprim doar prin retezarea părţii pe care o vedem, care se găseşte deasupra solului relaţiilor internaţionale. Buruiana războiului are o rădăcină atât de adâncă încât este imposibil de scos de pe terenul relaţiilor dintre popoarele lumii fără a o înţelege şi fără a lucra asupra ei cu mijloacele adecvate. Rădăcina războiului actual este conflictul foarte profund, nu doar economic şi politic, dintre Est şi Vest. Este conflictul dintre două jumătăţi care au uitat să mai colaboreze pentru realizarea aceluiaşi întreg. Iar acest război nu numai că nu va înceta, dar chiar se va extinde şi amplifica dacă nu ne vom opri din vâltoarea ştirilor, pentru a gândi cu adevărat liber asupra cauzelor lui. Câtă vreme Estul şi Vestul nu vor conlucra pentru a alcătui, conştient şi voluntar, acelaşi întreg uman absolut necesar, nu va fi pace pe Pământ! Câtă vreme Estul şi Vestul vor urmări să se anuleze reciproc, va fi război.

O jumătate care se vrea întreg nu va face decât să se distrugă pe sine, să distrugă cealaltă jumătate şi, până la urmă, să pulverizeze întregul! Trăim într-o mare iluzie dacă ne imaginăm că vor conduce către un rezultat benefic întâlnirile, discuţiile şi acordurile dintre politicienii care conduc ţările estice şi ţările vestice! Reconcilierea istorică a Estului cu Vestul este singura care poate scoate din solul relaţiilor internaţionale rădăcina buruienii războiului! Iar această reconciliere, această împăcare istorică dintre Vest şi Est nu este posibilă decât dacă Estul şi Vestul se întâlnesc la nivel profund. Singura posibilitate de stopare reală a conflictului dintre Est şi Vest este întâlnirea dintre Spiritul Estului şi Spiritul Vestului! Aceasta este condiţia sine-qua-non pentru oprirea reală a războiului! Fără aceasta, nu este absolut deloc posibilă oprirea conflictului – acest aspect este cât se poate de clar! Dacă folosim resursele lumii pentru a inventa arme din ce în ce mai sofisticate şi mai puternice, laboratoare în care sunt dezvoltaţi viruşi periculoşi, roboţi de luptă pe care, foarte curând, îi vom vedea folosiţi pe câmpurile de luptă, dacă se investeşte atât de mult din bugetul omenirii în Moarte, atunci cum ne-am putea aştepta ca Viaţa să învingă!?

Nu poţi investi în Moarte cu gândul la Viaţă! Aceasta este fie minciuna celor interesaţi să câştige din Moarte, fie gândirea absolut stupidă a celor care au impresia că pacea e adusă de armate şi războaie! Oamenii acestui Pământ nu mai pot asista pasiv la ce se petrece cu lumea lor, cu banii lor! Pentru că toate ororile războiului sunt posibile doar pentru că oamenii acestui Pământ nu solicită imperativ, cu aceeaşi internaţională voce, oprirea investiţiei în Moarte şi redirecţionarea trilioanelor de dolari către Viaţă! În momentul în care oamenii Estului şi oamenii Vestului încep să se întâlnească pe culmile spiritelor lor, războiul dintre Est şi Vest pur şi simplu devine o tristă amintire, dispare ca prin minune ca posibilitate! Când oamenii se concentrează pe spirit şi pe viaţa spirituală, toate acţiunile anti-omenești devin imposibile! Pentru că războiul actual – care e abia la început, dar pe care l-am putea încă opri – este efectul de bumerang al lipsei de interes pentru propriul spirit. Câtă vreme oamenii refuză să caute adevăratul lor rost pe acest Pământ, nimic bun nu are cum să apară în relaţiile dintre ei.

Care este diferența dintre adevărata fraternitate umană și Globalismul artificial

Iată-ne ajunși la un punct în care putem adăuga ceva extrem de important. Şi în vorbirea curentă, deşi adevăratul sens s-a pierdut de mult, se face deseori referire la „spiritul unui popor”. Ei bine, aici nu e vorba doar despre o anumită matrice stilistică şi genetică. Aici este vorba despre un mare adevăr al lumii spirituale – există, cât se poate de concret, spirite ale popoarelor, fiinţe spirituale de un rang diferit a căror datorie, a căror muncă este chiar aceea de a îndrepta fiecare popor către propria sa misiune, către propriul său instrument în marea orchestră a tuturor popoarelor lumii. Ei bine, aceste spirite ale popoarelor pot conlucra în sensul unei apropieri a popoarelor lumii, a unei aduceri laolaltă a oamenilor. Evident, nu în sensul globalismului – care nu înseamnă deloc o apropiere a oamenilor, ci o distrugere a identităţii acestora. Nu, nu despre aşa ceva este vorba. Dimpotrivă, este vorba despre a păstra diversitatea personală în sânul aceluiași popor şi diversitatea fiecărui popor în marele concert al umanităţii.

Care este diferenţa între adevărata fraternitate umană şi globalismul artificial? Globalismul artificial înseamnă a avea o orchestră în cadrul căreia absolut toţi membrii cântă la acelaşi instrument. Imaginaţi-vă că mergeţi la un concert de muzică clasică şi că în faţa dumneavoastră se află câteva zeci de oameni care cântă toţi doar la contrabas……. Ce fel de muzică ar fi aceea? Cum am mai putea atunci vreodată asculta minunatele opere ale marilor compozitori ai lumii? Ei bine, acesta este globalismul – încercarea de a a-i face pe toţi la fel, clone ale aceleiaşi matrice, virtuozi ai unui singur instrument.

Dimpotrivă, adevărata fraternitate umană presupune armonia interpretării în condiţiile unei orchestre alcătuite din oameni care cântă la mai multe instrumente. Fraternitatea umană reală este o orchestră în care succesul este reprezentat de interpretarea unei arii celebre prin găsirea şi punerea efectivă la lucru a unităţii în diversitate. Ei bine, pentru a ne întoarce la ce scriam, spiritele popoarelor pot conlucra pentru ca popoarele lumii să devină o orchestră – Marea Orchestră a Umanităţii.

Însă un adevăr al lumii spirituale, o lege a acesteia spune că, pentru ca spiritul unui popor să poată fi eficient, este necesar mai întâi ca un număr suficient de mare din membrii respectivului popor să înţeleagă şi să dorească aceasta. Iar aici ajungem, din nou, la necesitatea lucrului împreună. Membrii deja treziţi ai unui popor este necesar să lucreze împreună pentru a începe să închege orchestra acelui popor. În acelaşi timp şi nu abia mai apoi, membrii deja treziţi ai fiecărui popor este necesar să lucreze împreună pentru a începe să închege şi marea orchestră a tuturor popoarelor. Aceasta este singura şansă dacă vrem să salvăm regnul uman, să-l ridicăm din groapa sa de potenţial, să-l scoatem din capcana în care a fost prins.

Vălul Globalismului nivelator și vălul Naționalismului conflictual

Referitor la cele de mai sus, este locul cel mai potrivit pentru a mai atrage atenţia asupra unor capcane ce ni se pun în cale de către fiinţele întunericului. Este vorba despre a înţelege cum funcţionează manipulările pradă cărora cădem prea uşor prea mulţi dintre noi. Scriam despre diferenţa dintre globalism şi adevărata mare fraternitate umană. Spuneam că globalismul este o nivelare, o prefacere a oamenilor în clone ale aceleiaşi matrice. Globalismul este o uniformizare care anulează identitatea şi diversitatea umană. Este aidoma unei orchestre în care toţi interpretează o arie cântând la acelaşi instrument. Ei bine, să nu vă imaginaţi că fiinţele întunecate nu au anticipat cât se poate de bine şi de clar faptul că aceasta nu poate să meargă la nesfârşit. Era evident, pentru orice om dotat cu o logică elementară, că până la urmă mulţi oameni se vor sătura de monotonia aceleiaşi melodii cântate de zeci de oameni la acelaşi instrument. Aceasta, inevitabil, începe la un moment dat să enerveze. Începe să îi enerveze chiar şi pe mulţi dintre cei care iniţial aplaudau globalismul, care credeau că aceasta este calea corectă.

Însă faptul că mulţi vor începe să respingă globalismul le era pe deplin cunoscut tocmai celor care l-au inventat şi implementat în ultimele decenii. Ei ştiau foarte bine că tocmai acest globalism stupid va începe să genereze efectul invers – cel al unei contraofensive naţionale, în sânul multora dintre popoarele lumii. Dar aici apare o imensă capcană, pregătită tocmai de cei care au inventat şi implementat curentul globalist. Aceste fiinţe vor ca pendulul să o ia în cealaltă parte şi să ajungă la cealaltă extremă – cea în care oamenii încep să cânte din nou, poate chiar foarte bine, la instrumente diferite, însă fiecare în legea lui şi fără nicio idee de armonie.

În Marele Plan diabolic al fiinţelor întunericului, naţionalismul neluminat, dizarmonic, nu este deloc opusul globalismului. Pentru aceste fiinţe, deşi poate părea greu de crezut, este acelaşi fenomen! Tocmai pentru că adevăratul scop al lor este ca omul să rateze marea probă a timpului actual – anume dezvoltarea unei reale fraternităţi umane –, acestora le sunt pe plac la fel de mult şi globalismul care anulează individualitatea, dar şi naţionalismul dizarmonic, care proslăveşte individualitatea fiecărui popor, dar în completă adversitate față de toate celelalte popoare. Dacă globalismul reprezintă o orchestră în care aceeaşi melodie e cântată la nesfârşit de către zeci de interpreţi care folosesc acelaşi instrument, naţionalismul dizarmonic reprezintă o aşa-zisă orchestră în care zeci de interpreţi cântă foarte bine fiecare la propriul instrument, însă fără să ţină cont de ceilalţi interpreţi, făcând imposibilă astfel însăşi ideea de orchestră. Practic, pseudo-unitatea uniformizantă a globalismului se preschimbă în psuedo-diversitatea unor elemente aflate în relaţii de adversitate.

Adevărata fraternitate universală înseamnă individualitatea minunată a fiecărui membru al orchestrei, inclusiv a celor care folosesc chiar acelaşi instrument. Ea mai înseamnă şi diversitatea minunată a instrumentelor folosite dar, în egală măsură, adevărata fraternitate umană mai înseamnă şi munca împreună pentru a atinge, pentru a găsi unitatea în diversitate. Aceasta, abia, poate oferi cadrul de interpretare pentru Marea Orchestră a Umanităţii! Aşa cum spuneam, forţele întunericului nu sunt deloc luate prin surprindere de faptul că pendulul, pe care tot acestea l-au dus la o extremă, începe acum să o ia cu forţă către cealaltă extremă. Aceste fiinţe cunosc foarte bine aceste aspecte şi exact pe această mişcare, către cealaltă extremă, mizează în prezent. Aşa că să nu se bucure nimeni că „globalismul se face ţăndări”, cum auzim tot mai ades. Pentru că depinde ce se petrece mai apoi cu aceste ţăndări. Dacă ţăndările găsesc elementele comune, atunci lumea va putea fi reconstruită. Dacă, dimpotrivă, fiecare ţandără începe să se războiască total cu fiecare ţandără, atunci nu numai că lumea nu va mai fi reconstruită, dar vom ajunge la un război al tuturor împotriva tuturor care va face praf întreaga lume a oamenilor.

Cine înţelege cu adevărat mersul evolutiv firesc al lumii, ştie că cel mai important impuls spiritual al actualei etape de dezvoltare a umanităţii este impulsul către fraternitate. Marea Fraternitate Umană nu ţine nici de anumite sfere oculte în sensul unor fraternităţi oculte, nici de vreun concept filosofic imposibil de pus în practică. Marea Fraternitate Umană este, din contră, exact obiectivul pentru care ar fi necesar să luptăm, să muncim toţi cei care înţelegem mersul lumii şi adevărata alcătuire a acesteia. În acest sens, este vital a fi înţeles că individualitatea naţională are sens şi valoare umană reală doar cu condiţia ca fiecare popor, cu toată individualitatea şi diversitatea sa, să înceapă să interpreteze divina arie a regnului uman în armonie cu celelalte popoare ale lumii. Globalismul nivelator distruge individualitatea şi diversitatea conducând către o falsă unitate – în fapt, o unitate a clonelor. Naţionalismul dizarmonic propovăduieşte individualitatea, dar o pune în relaţie de opoziţie, de adversitate cu celelalte popoare ale lumii – ceea ce nu poate duce, finalmente, decât la un război îngrozitor al tuturor împotriva tuturor. Aşadar, adevărata soluţie nu este nici aceea a unei orchestre în care toţi cântă la acelaşi instrument, nici aceea a unei orchestre în care nimeni nu mai ştie şi nu mai vrea să cânte împreună cu ceilalți. Adevărata soluţie este cea a unei orchestre în care fiecare cântă în felul său însă ÎMPREUNĂ cu toţi ceilalţi!

Citiți continuarea articolului

Fragment din cartea Marea Bătălie pentru Omenire, de Liviu Pleșoianu

Citiți și:
De ce naționalismul nu ne va salva de globalism
Opinii – Ivan Grigorievici: „Globalismul a preschimbat stânga în stângaci”

 

yogaesoteric
8 mai 2023