Marii finanțatori ai mișcării eugenice sunt aceiași care promovează astăzi vaccinurile

Margaret Sanger a fost infirmieră și activistă. Și feministă. În limbajul de astăzi, s-ar spune că a luptat pentru ca femeile să aibă acces la tratamente de sănătate și reproducere – astfel s-ar descrie activitatea ei în neolimba plină de eufemisme care se practică astăzi și care este hotărâtă să ne ofere viziunea așa-zis „bună” asupra celor mai sinistre aspecte ale naturii umane.

Dar adevărul este că ea a fost una dintre cei mai puternici apărători ai controlului nașterii bazat pe abordări eugenice. Se poate spune că a fost o curajoasă apărătoare a drepturilor femeilor, dar ideile ei se bazează pe selecția artificială, genetica „bună”, „originea corectă”. Sanger a fondat în 1915 Liga Americană pentru Controlul Nașterilor, care în 1942 a devenit Planned Parenthood Federation of America (PPFA). Această asociație a fost integrată, împreună cu altele similare din întreaga lume, în Federația Internațională de Planificare Familială (IPPF) în 1952.

Acronimul IPPF înseamnă moarte. Site-ul lor web anunță că lucrează pentru a crea cea mai sănătoasă generație de până acum, atât în SUA, cât și în întreaga lume; ceea ce nu spune însă, este cu ce preț sau cine va atinge o asemenea perfecțiune. Știm că au aproximativ 9.000 de clinici în întreaga lume și că în perioada 2019-2020 au efectuat aproximativ 350.000 de avorturi, cifră care crește în fiecare an cu 3%. IPPF primește jumătate din finanțare prin programele oficiale de asistență pentru dezvoltare ale tuturor guvernelor din întreaga lume și este singura organizație dedicată „sănătății sexuale și drepturilor reproductive” care servește ca membru consultativ al Consiliului Europei.

În 1916, Sanger a deschis prima clinică de monitorizare a „dezvoltării demografice” din New York și a fost arestată pentru că distribuia informații despre contracepție. Procesul a fost o mare injecție de popularitate pentru cauza sa și, deși a petrecut treizeci de zile în închisoare, acel proces judiciar nu a făcut decât să atragă faima atât pentru ea, cât și pentru adepții săi, al căror număr creștea pe zi ce trece.

Emma Goldman a fost o anarhistă evreică, născută în 1869 în Lituania actuală (pe atunci parte a Rusiei țariste) care a emigrat în Statele Unite în 1885. Revoltele sindicale de la 1 mai 1886 în Haymarket Square din Chicago, care au dus la consolidarea mișcării muncitorești din SUA și din lume, au împins-o pe Goldman spre anarhism. Expulzată din SUA în 1919 și declarată inamicul public numărul 1, s-a întors în URSS și, în ciuda faptului că era o anarhistă comunistă convinsă, nu s-a simțit acasă în Rusia, care tocmai experimentase revoluția muncitorească, care până atunci deja făcuse 10 milioane de morți. După ce a petrecut doar doi ani acolo a fugit și a locuit în Franța, Marea Britanie și Canada. Nu a ratat ocazia de a participa la Războiul Civil Spaniol, arătându-și sprijinul pentru anarho-sindicaliști.

Sanger și soțul ei s-au întâlnit frecvent cu intelectuali dinainte de război în Greenwich Village, New York. Acolo au cunoscut-o pe Emma Goldman. Sectorul feminin al acelor întâlniri clandestine s-a angajat mai mult față de femei și condițiile lor de viață în ceea ce privește „sănătatea reproductivă” decât în ceea ce privește drepturile de muncă, ce erau revendicate de bărbații din mișcarea muncitorească. Sătule de consiliile medicale care până atunci își concentrau rețetele contraceptive pe abstinența erotică amoroasă ca metoda cea mai potrivită, femeile și-au concentrat lupta pe răspândirea mesajului feminist. Din buletinul informativ The Women Rebel, Sanger și-a lansat proclamațiile sub sloganul „no gods, no masters” (fără zei, fără stăpâni).

Cu câțiva ani mai devreme, în Anglia sfârșitului secolului al XIX-lea, Francis Galton, un antropolog, cercetător și, curios, vărul lui Charles Darwin, a inventat conceptul de eugenie ca selecție artificială pentru a îmbunătăți rasa. A reușit să reunească mulți oameni de știință și intelectuali ai vremii sale preocupați de prezicerile lui Malthus cu privire la suprapopularea planetei, situație care ar pune rasa umană în pragul dispariției dacă cele mai catastrofale profeții ale sale s-ar împlini. În 1906, în Statele Unite a fost înființată Comisia de Moștenire, un consiliu consultativ al guvernului lui Theodore Roosvelt pe tema eugeniei, iar șase ani mai târziu, în 1912, malthusienii și galtonienii au ținut primul Congres Internațional de Eugenie la Londra, prezidat de fiul lui Darwin și dedicat lui Galton, care a murit cu un an mai devreme. În plus, a contat prezența lui Wiston Churchill.

Coloniștii americani de origine anglo-saxonă se credeau depozitarii privilegiilor fizice și culturale care ar trebui să-i salveze de influența imigranților sosiți în număr mare din alte națiuni nu atât de privilegiate din punct de vedere etnic.

Puritatea „rasei americane” nou înființate era amenințată, așa că un sector eugenic deschis a văzut în tezele contraceptive ale lui Sanger și Goldman alibiul perfect pentru a-și pune în practică teoria selecției populației, bazată pe planificare, și a permite reproducerea doar a celor care posedă calități genetice „demne” de a fi moștenite.

Pentru păstrarea privilegiilor genetice care au condus la ocuparea unor locuri mai înalte în scara socială, era esențială aplicarea politicilor de control al populației, astfel încât aceste idei profund xenofobe și totalitare ale clasei conducătoare anglo-saxone au coincis foarte oportun cu interesele feministelor, care și-au concentrat lupta pe cerințele legate de contracepție.

Aceste idei diabolice despre sterilizarea obligatorie în scopuri eugenice au condus la Legile Eugeniei, prima dintre acestea fiind adoptată în statul Indiana în 1907. Până în 1914, alte douăsprezece legi au fost adoptate în alte state. Astfel, mișcarea i-a măturat pe toți cei care nu erau considerați demni de a trăi alături de clasa fondatoare anglo-saxonă. Demenți, handicapați fizic și psihic, criminali, violatori, condamnați… au fost victimele sterilizării. O comisie medicală a decis, pe baza istoricului familial și personal al candidaților, dacă descendenții lor erau sau nu apți să vină pe lume. Dar nu au fost luate în considerare doar caracteristicile fizice sau psihologice, nivelul economic de asemenea a fost un factor luat în considerare atunci când se alegea cine avea voie să aducă pe lume copii și cine nu.

În 1927, Curtea Supremă a Statelor Unite a preschimbat practica abominabilă a sterilizării forțate a persoanelor cu handicap în Lege Federală, în urma unui caz în care s-a cerut castrarea chimică pentru o tânără de 18 ani internată într-o reședință de psihiatrie (numite și colonii pentru debili mintali). Curtea a decis că nu era numai constituțional să o sterilizezi, ci că „ar fi iresponsabil să nu faci aceasta”. În anii 1930, operațiunile de acest tip au crescut vertiginos. Surd, orb, bolnav, sărac, oricine era considerat o povară pentru societate a fost sterilizat. Unele state precum Virginia au continuat să sterilizeze persoanele „neconforme” până în 1979.

Paralel cu acest proces de castrare umană, clinicile lui Sanger creșteau ca număr. A reușit să ocolească legea care interzicea clinicilor din New York să funcționeze fără îndrumarea unui medic și a găsit un medic care s-a oferit voluntar să conducă primul său cabinet de avorturi și să prescrie anticoncepționale din motive medicale în 1923. Dar Sanger devine o figură controversată, deoarece din 1920 s-a implicat activ în ceea ce s-a numit eugenie negativă.

Astfel, controlul natalității se poate vedea din două abordări: cea de stânga, socială și solidară, identificată cu clasa muncitoare și cu drepturile femeilor, adică progresistă, și abordarea conservatoare, de dreapta, suprematistă, bazată pe rasism, xenofobie și intoleranță.

Adevărul este că ambele converg către aceeași premisă: puțini privilegiați joacă rolul de zei și decid asupra celor mai slabi, asupra vieții și morții lor, dacă merită sau nu să aibă urmași. Dar în zilele noastre, regulile politic corecte reflectă ipocrizia și manipularea la gradul maxim. Chiar și numele lui Sanger a fost eliminat dintr-una dintre clădirile istorice ale Planned Parenthood din New York, pentru legăturile sale cu eugenia și pentru „moștenirea sa rasistă”.

Principalii finanțatori ai mișcării eugenice americane au fost Institutul Carnegie (fundația non-profit a lui Andrew Carnegie, considerat al doilea cel mai bogat om din istorie), Fundația Rockefeller și John Harvey Kellog, fondator, împreună cu fratele său Will, al companiei de fulgi de porumb prăjiți, celebrul producător de cereale pentru micul dejun a cărui cutie de carton este mai hrănitoare decât conținutul.

Citiți și:
De la bioetică la eugenie
De la Darwin la ingineria genetică și eugenie

yogaesoteric
2 martie 2022