Marșul neființei (II)

Citiți prima parte a articolului

Prima dată a înflorit eugenismul, primul teoretician al eugenismului fiind Platon în Republica, abia apoi a izbucnit al Doilea Război Mondial și Acest Război Mondial împotriva Ființei umane. Observăm cu toții că „drepturile omului au devenit un lux” și „România întotdeauna s-a cam pripit atunci când a fost necesar să-și asume niște obligații internaționale. (…) – ratificarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale”, începând cu momentul în care teoria eugenică capătă amploare și în România.

În anul 2010, Președintele Traian Băsescu ia decizia, la recomandările Fondului Monetar Internațional, să închidă spitalele trimițându-i pe cetățenii români, și mici, și mari, către soluția finală în fața spitalelor închise; mai preconiza acesta să desființeze 100.000 de paturi de spital – câte nu avea întreaga Europă, probabil, și a bâiguit ceva de „cedare de suveranitate” uitând cu desăvârșire că art. 2 din Constituția României stipulează că suveranitatea națională aparține poporului român.

În anul 2015, Peter Singer primește titlul onorific al Universității din București, deși susține că un copil cu dizabilități are aceeași valoare cu a unui porc, primordial esențial fiind aducerea omului pe același palier cu cel al unui animal. „Și în 1929, la conferința Partidului Nazist de la Nuremberg, Adolf Hitler avea ca deviză de salvat națiunea austriacă și germană din sărăcie: «Înlăturarea copiilor bolnavi înseamnă întărirea națiunii, nu slăbirea ei». Între 1939 și 1945, regimul nazist a desfășurat programul Kinder-Euthanasie, folosind ca pretext cereri ale părinților buni național-socialiști de a le fi acordată copiilor lor handicapați «o moarte milostivă», în urma căruia nu se cunoaște cu precizie câte mii de copii au fost uciși.”

Christine Lagarde, fostă directoare a Fondului Monetar Internațional, în prezent președintă a Băncii Central Europene, susține în mod public, în anul 2018, la o conferință de la Washington, despre un „risc pentru persoanele care trăiesc mai mult decât se aștepta”, în spațiul public ajungând ideea spartană că bătrânii sunt o povară pentru sistem: „A acorda atenție îmbătrânirii populației și riscului de longevitate suplimentară face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili încrederea în viabilitatea bilanțurilor sectorului public și privat. Recunoașterea și atenuarea acestui risc este un proces care ar fi necesar să fie lansat acum”.

Au folosit izoletele, sarcofage ale identificării unui paria, ca să arate Puterea câtă grijă are de poporul român, de sănătatea publică. Orice persoană, din prezumat a fi sănătoasă a devenit suspect prin efectul legii, fără a beneficia de prezumția de nevinovăție. Deși faptele negative nu pot şi nu trebuie a fi dovedite, faptul negativ de a nu fi bolnav și cuprins de Neființă este nevoie să fie demonstrat pe bază de test, chiar dacă Ființa umană nu prezintă niciun simptom și este în perfectă stare de sănătate.

Totuși, statul român nu a dorit să asigure teste gratuite dacă tot este vorba despre o problemă de sănătate publică, lăsând fiecare cetățean pe cont propriu, deși invocă permanent binele colectiv și sănătatea publică. Interesul Puterii, inițial, pentru binele nostru suprem, era să ne carantineze și să confiște și bunurile, mobile și imobile, deoarece deținerea acestora, dreptul la proprietate privată ne pune în pericol sănătatea personală și binele colectiv. Nu s-a renunțat încă la această idee, căci legea confiscării proprietăților dormitează în conștiințele lor machiavelice și în sertare.

Au vrut să ne extragă din casele lor bătrânii, să-i separe de familii, pentru binele lor, desigur. Mulți bătrâni s-au speriat de separarea de casele și de familiile lor și, terifiați fiind, au suferit ori un infarct, ori un accident vascular cerebral. Neființa, în anul 2020, era încă destul de caritabilă, nu era periculoasă pentru copii, adolescenți și tineri, doar pentru bunici și nevolnici care nu au avut acces la medici, medicamente și spitale, pentru că suntem în război cu Neființa. Bunicii au fost separați de nepoți și de proprii lor copii, se întâlneau de după geamuri. Au fost ignorate orice alte probleme de sănătate. Fiecare cetățean poate părăsi locuința pentru un număr limitativ de motive bine întemeiate. Guvernul arată o mare grijă față de persoanele în vârstă și le limitează timpul de ieșire la maximum două ore pe zi, ca la animalele de companie. Timp de două luni, în starea de urgență, nicio persoană nu a avut acces la servicii medicale stomatologice.

Singura boală rămasă pe lume, de importanță națională și universală este Neființa. În decurs de un an de zile, au ieșit pe cale naturală din sistem, de atâta grijă pentru sănătatea publică, peste 61.000 de pensionari și au decedat peste 88% dintre bolnavii de cancer. Și, totul, pentru sănătatea publică și pentru binele colectiv.

Aceste restricții, cu momente de respiro între restricții dure, cu restricții mai puțin dure, distrug ființa umană, psihic și fizic, pentru că este guvernată de imprevizibil. Adevărata libertate este aceea în care nu ești obligat să renunți la un alt drept sau altă libertate în favoarea unui singur drept sau a unei singure libertăți. Libertatea este un tot unitar, nu este un os de ros, o fărâmă de mâncare aruncată ca resturi de la masa stăpânilor. Libertatea este sau nu este. Nu există a fi liber când doar umbre ale Libertății sunt plimbate demonstrativ prin fața ochilor noștri ca făcliile din Mitul Peșterii lui Platon. Dar un orb ar mai vedea acele făclii tremurânde prin fața ochilor săi stinși pentru a le putea percepe și pentru a fi capabil a face diferența între lumini și umbre? Noi încă mai avem capacitatea de percepție a acestor lumini și umbre, viitoarele generații vor uita pentru că vor fi incapabili să mai distingă ceva.

Pe parcurs, asistăm ca spectatori terifiați la predarea democrației în ghearele unei tiranii și autocrații militaro-sanitare – în stare de urgență – timp de două luni fiind guvernați prin ordonanțe militare, doar eram „în război”, chiar dacă nu eram în stare de asediu, cu încălcarea legii, deoarece ar fi fost nevoie să fim guvernați prin ordine în starea de urgență, cu glisarea inevitabilă a puterii din mâinile guvernului României către organisme supra-statale și corporații străine și abandonarea poporului român în mâinile celor care dețin finanțele și economia mondială, un sistem în care orice persoană riscă să devină proprietatea corporațiilor, deoarece devine doar un produs social. Se anulează, în final, democrația, deoarece statele și guvernele lumii, implicit România, își predau definitiv suveranitatea națională cu care au fost învestite de către popor: președinte, guvern, parlament ales, se aneantizează în fața marilor corporații, iar cei care ar fi necesar să ne guverneze încep să își supună poporul prin legi neconstituționale, prin măsuri restrictive și sancțiuni aberante.

Coerciția că măsură de sănătate publică face parte dintr-un dresaj, prin efectul lui Pavlov, coborând ființa umană de la natura sa dumnezeiască, la natura animalieră. Suportăm măsuri coercitive fără sens și abuzive, statul dovedind că nu este un bun pater familiae, cu impunerea de amenzi exorbitante și pentru libertatea de a respira, imposibil de achitat, fără a proba întinderea pagubei create; coerciția care se aplică ființei umane, nefiind admisă sub nicio formă, deoarece se crează premisele de rele tratamente și de tortură, inclusiv de genocid și de crime împotriva umanității. Demnitatea umană și în viață, și în moarte, este pângărită. Ființa umană nu se mai teme de Neființă, ci de Puterea coercitivă a statului. Dresarea este aproape finalizată.

Are statul român dreptul să limiteze drepturile cetățenilor români? Are, dar nu în mod discriminatoriu. Statul este obligat să respecte art. 53 din Constituția României cu bună-credință, căci contractul social este necesar să fie respectat obligatoriu – pacta sunt servanda. Poporul român a suportat stoic două luni de stare de urgență, sperând că, dacă se va supune, se va termina, științific vorbind. Lanțul trofic al Neființei era rupt în decurs de două luni. Dar, un moment, nu sperați voi, ca să nu disperați, căci nu se termină nimic: „Te vei supune crezând că se va sfârși, dar nu se va sfârși tocmai fiindcă te vei supune” ne avertizează Diego Fusaro. Se introduce starea de alertă, care a lăsat, inițial, un moment de respiro. Începând cu 25 noiembrie 2021, se instaurează, aproape pe deplin, tirania în România. Puterea se dedulcise de curând la despotism și, amețită de succesele purtate împotriva națiunii române, începuse să îi placă teroarea manifestată față de popor și nu mai putea să lase din mână arma sa cea mai de preț, căci începe să se teamă de revolte și de faptul că pot fi deconspirați: „Și ca să-și uite frica, se baricadau în cruzime”.

Acum nu mai este nevoie să demonstrezi că nu ești bolnav de Neființă, ci că deja ești înlănțuit în mrejele Neființei, în mod benevol, cu consimțământul explicit, fără nicio recomandare medicală scrisă și parafată de un medic, în absența oricăror liste oficiale cu contraindicațiile medicale și fără vreo listă oficială de efecte adverse, leacul fiind prezentat ca panaceu universal. Nu orice tratament este aplicabil oricărei persoane. Suntem încă, unici, iar Dumnezeu sau Natura ne-a făcut perfecți. Cine dorește să modifice genetic perfecțiunea naturală a Creației va da socoteală, conform legilor dumnezeiești și legilor lumești. Suntem obligați a ne contamina de bunăvoie, ca să obținem o adeverință că suntem purtători de semințe ale Neființei pentru a fi liberi în propria noastră țară. Această Putere vremelnică, de proaspăt îmbogățiți de război și de politicieni, noii aristocrați, nu mai este de multă vreme în slujba poporului.

Gândirea diabolică a Puterii laice merge mână în mână cu Puterea religioasă. Vaticanul participă cu nesaț la instaurarea Noului Ev Mediu: după ce nu a tresărit niciun mușchi pe fața Papei Pius XII când a luat la cunoștință de ororile și crimele regimului nazist, susține prin pledoaria Papei Francisc că este necesar să credem în Neființă și să nu cercetăm nimic, și că participarea la acest experiment genetic este un act de iubire, deși dragostea cu forța poartă denumirea de „viol” și constituie infracțiune. Toate acestea doar spre a fi cu putință crearea unei Ființe transumane noi și să punem umărul, cu smerenie și umilință, cu dragoste creștinească, la construcția Marii Resetări și a comunismului cu față digitală. Noi vrem să rămânem oameni, nu vrem să devenim transumani.

Constituția României, republicată, la art. 53 prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: „(…) a drepturilor și a libertăților cetățenilor, iar măsura trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu”. Nu se pot discrimina cei care devin, peste noapte, paria unei societăți, în raport cu cei care au fost deja cuprinși de lanțurile Neființei, în mod benevol, pe proprie răspundere și pe proprie semnătură, și ființei umane să îi fie răpită ultima libertate, aceea fiind libertatea de a alege, de a decide, în mod liber, asupra propriului său trup, devenind cu forța victimele unui proces criminal de selecție umană și nu naturală. Curtea Constituțională a României și instanțele de judecată rămân, în ultimă instanță, singuri veghetori ai statului de drept și ai democrației din România. Ultima redută a democrației.

Pe nevăzute, ființa umană nu mai are drept la identitate, ci devine un simplu produs, o marfă, identificată nu prin nume și prenume, ci printr-un cod, printr-un QR, după ce a fost dresată cu termometrizarea publică cu termometre pentru mărfuri, înfășurată în mască care nu proteja de niciun fel de Neființă, și plimbată în public cu sarcofagul. Un produs, o marfă nu are ne-voie de drepturi și libertăți fundamentale, nu are voie să fie ființă umană și este foarte posibil ca Neființa să câștige acest război declarat împotriva ființei umane dacă i se va permite.

Neființa se spune că provine din China și asistăm la ridicarea Chinei la culmi nebănuite economico-financiare – căci testele, toate testele care detectează prezența Neființei provin din China. Problema s-a născut în China, soluția vine tot din China. China reprezintă ipoteza și concluzia spre ceea ce ne îndreptăm. Spre sistemul de credit social, în care devenim produs social, indivizi dispensabili, rotițe ale unui mecanism social, care pot fi scoase din uz, mai ales într-un „stat eșuat” condus de un președinte absent, cât ai clipi din ochi și cât ai bate din palme, atunci când vom reîncepe să visăm după libertățile noastre pierdute și când ne vom aminti cât de frumos era la un botez, la o nuntă, la un Crăciun, la un Paște. Nimeni nu mai cântă, nimeni nu mai dansează, nimeni nu se mai bucură.

Orice ființă umană își vrea viața, drepturile și libertățile înapoi. Nu vrem să ne lăsăm îngenuncheați de Neființă și de cei care sunt guvernați de ea, căci nu există societate, ci doar ființe și familii. Cedarea oricărui drept sau oricărei libertăți va provoca un efect de domino asupra întregului eșafodaj construit cu sânge și pierderi de vieți omenești de-a lungul mileniilor. Conștientizarea faptului că nu Neființa constituie inamicul declarat al acestui război ne va obliga să realizăm dimensiunea daunelor provocate fiecărui om, parte a unei colectivități, prin distrugerea drepturilor și libertăților personale fundamentale, în acest context pandemic, căci, actualmente, democrația nu mai reprezintă esența societății, devenind un ideal social antic pe cale de dispariție.

Quod erat demonstrandum, dacă ne întrebăm spre ce ne îndreptăm, este suficient să privim profețiile anuale de pe coperta revistei The Economist. Pentru anul 2022, printre cele două culori stendhaliene – roșu și negru – îl putem vedea pe Președintele Republicii Populare Chineze, în rol de învingător, și pe Președintele Statelor Unite ale Americii, în rol de învins, ambii conducători de mega-națiuni, înconjurați ca într-un nimb de coroanele Neființei, seringi și microscoape. Este înscris pe acordul pacientului la efectuare de teste, că toate datele medicale, confidențiale sunt transferate către Uniunea Europeană, China și Statele Unite ale Americii.

De la democrație la tiranie nu a mai rămas decât un singur pas, și ca trăitor în vremea Neființei nu pot decât să „mă revolt, deci exist”. Totul se va termina atunci când suficienți revoltați care refuză să renunțe la statutul inerent ființei umane, care refuză să devină un cod și un produs, vor spune doar un singur cuvânt: „Ajunge”!

Autor: Dorina-Margareta Gaftoniuc

Citiți și:
Să înțelegem psihologia din spatele pandemiei covid. Psihologia totalitarismului
Documente credibile conduc spre ipoteza programării din timp a pandemiei covid de către oculta mondială
Eliberează-ne pe noi de rău: Arhiepiscopul Viganò – Considerații despre Marea Resetare și Noua Ordine Mondială (I)

yogaesoteric
9 octombrie 2022