Masonii ‒ cum funcționează

Masonii uneori recrutează, după verificări din timp şi pe perioade lungi, alteori doar contaminează, diseminând idei, concepţii inoculate prin personaje care sunt sau pot deveni formatori de opinie publică. Ritualurile lor sunt o mască pentru a părea primitivi, viscerali, adică aparent inofensivi.

Au încercat să mă coopteze şi pentru asta au purtat un război psihologic pe mulţi ani, încercând să-mi modifice anumite convingeri. Tehnica lor: e suficient să muţi punctul de gândire cu doar 1%, ceea ce pentru victimă, dacă-şi dă seama, pare minor, şi restul decurge automat. Odată ce firewall-ul a fost spart, ocupaţia îşi ia viteză maximă.

Soluţii disponibile au fost pentru cei care şi-au înregistrat memoriile de-a lungul timpului, având şi capacitatea de introspecţie cuvenită. Dar odată manipulat, criteriile de introspecţie se modifică şi ele. Dacă relativizam însăşi introspecţia, dacă ridiculizăm gânduri vechi de zeci de ani, înseamnă că au câştigat. Ce e ridiculizarea, relativizarea şi restul tacâmului decât apanajul lor?

În conversaţii cu masoni amator-începători, la începutul carierei lor, nu înţelegeam de unde atâta disperare, nervi, reacţii umorale privind existenţa lui Dumnezeu? Şi încă nu ajunseserăm la dezbaterea Dumnezeu personal (viaţa în sine) ‒ Dumnezeu impersonal.

O parte din masoni au fost recrutaţi din rândul negativiştilor şi nihiliştilor, culmea, inteligenţi, dar care au avut poate traume personale, experienţe nefaste. Profesorii în domeniu au replici pentru orice, sunt mereu pregătiţi. Ăsta e primul semnal de alarmă ‒ sunt pregătiţi. Vorbim de aceeaşi „oameni” cărora dacă le invoci ceva te acuză de mânia persecuţiei, de paranoia? Şi atunci pentru ce sunt pregătiţi, cu replici spontane? Aceeaşi „profesori” şi-au exersat privirile, încearcă să fie imparţiali, îşi defocalizează privirea, par să se uite în toate direcţiile şi nicăieri. Tipic privirilor din instituţii, dar cu un nec plus ultra adăugat.

Întotdeauna Fiara poate fi citită, fie că priveşte imparţial, indiferent, fie că se agită, irită sau enervează; sunt două fețe ale aceleaşi monede. Fie cap, fie pajură, tot masonerie este. Până şi în ochii cei mai „blânzi” şi „calzi”, duhovniceşti, bine antrenaţi. Desigur că pe măsură ce capacitatea lor de disimulare creşte, riscul meu de a evalua eronat creşte pe măsură, şi pentru a-l controla consum mai multă energie. Consumăm, mai bine zis. M-am lămurit.

Masoneria nu există în sine, ci combinată cu diverse grupări, servicii, organizaţii suprastatale, în speţă un mic tentacul al caracatiţei globale, care va fi sacrificat imediat ce-şi va fi îndeplinit rolul inversat-mesianic. C-a intrat frică în toţi, se vede. De jos în sus şi de sus în jos panica reală creşte, tot mai mulţi simţind că au fost trădaţi. Creşte agitaţia pe plan global, mulţi masoni şi securei conştientizând că au intrat şi ei în categoria aia numită artificial „suprapopulaţie”. Observ ce apare, observ şi ce-a dispărut. Îi număr pe toţi cei care nu mai postează, lista creşte, din diverse motive.

Moartea începe de la plebe şi urcă în sus. Sper că aţi văzut seria Final Destination. Nu mă preocupă care în ce ordine va muri, ci finalul. Tehnic, îl pot vedea, am resurse native. Sunt însă bariere în creştere care-mi blochează în mare măsură cunoaşterea viitorului. Am suficiente bucăţi din marele „puzzle” dar îmi lipsesc prea multe. Mă ciocnesc de bariere tot mai mari de „energie” nefastă. De ce s-ar amplifica aceste bariere? Sunt un nimeni, ca şi mulţi alţii, ce sens are? Însă pentru spargerea barierelor temporale urmăresc o metodă imposibil de descris în cuvinte. Cuvintele, gândurile, imaginaţia sunt opusele oricărei încercări.

Se aprinde vreun beculeț, măcar unul?

Autor: Alex

Citiți și:
Rise Project: Masonii eternei USL (I)
SPP, Templu Masonic în Deltă!

yogaesoteric
21 februarie 2023