Măștile ca gândire magică (superstiție)

Istoria omenirii este plină de exemple despre păgâni ignoranți aprobând conștient orice le-a spus un grup de preoți ca fiind adevărat. Preoții atribuiau înțelepciunea și puterea dumnezeiască unei forțe a naturii și pretindeau că vorbesc în numele ei. „Zeul ploii este furios”, obișnuiau preoții să mustre poporul, „așa că dați-ne recoltele pe care le-ați crescut”. Oamenii dădeau din cap afirmativ și se supuneau.

Când epidemia lovea, oamenii erau deosebiți de atenți la preoții lor pentru a auzi cum să mulțumească „zeii” și să evite moartea.

Secolul 21 nu este diferit. Astăzi, cu toate acestea, „preoții” lor se numesc „oameni de știință” și unul dintre „zeii” lor „guvernul”. „Preoții” / „oamenii de știință” au declarat că am fost lacomi și am creat (eliminat) prea mult dioxid de carbon. Pentru a scăpa de epidemie, „zeii” / „guvernul” poruncește să purtăm o mască.

Omul obișnuit (de rând) afirmă că el „crede” în știință. În realitate, el „crede” în oamenii de știință. Este o mare diferență. Dacă ar fi „crezut” în știință, atunci el ar fi cântărit (pus în balanță) teoriile și concluziile ce i-au fost prezentate versus un cumul de fapte realizabile și experimente repetabile.

Omul obișnuit (de rând) nu face asta. El, în mod simplu, ia cuvintele „preoților” / „oamenilor de știință” ca adevăr, mai ales atunci când cuvintele sunt „binecuvântate” de „zei” / „guvern”.

Știința nu este superstiție ignorantă, dar credința omului obișnuit este. Credeți că mă înșel? Cereți cuiva să explice principiul științific. Majoritatea nu va fi capabilă. Pentru cei care cunosc principiul științific, întrebați-i dacă și cum l-au aplicat în practică. Vei primi foarte multă bolboroseală și indignare justificată. Ei au auzit la știri sau au citit pe internet. „Toată lumea știe că e adevărat”, îți vor spune cu o siguranță religioasă. „Oamenii de știință cu toții au fost de acord.”

„Credința” în știință nu înseamnă acceptarea a orice spune un om de știință. Ba din contră. Principiul științific înseamnă scepticism. Un om de știință este necesar să demonstreze că gândește corect. Apropo, și asta este important, modelele computaționale (generate de computer) nu sunt dovezi.

Nu este nicio dovadă științifică care să ateste faptul că populația majoritară purtând măști de pânză în public, fără nicio pregătire în sterilizarea adecvată și operarea cu aceste măști, a scăzut în vreun fel, sau a prevenit, răspândirea virusului Wuhan. Invit pe oricine să îmi demonstreze că mă înșel. Cu mult mai important, invit pe oricine este într-atât de hotărât (categoric, încăpățânat) că oamenii poartă măști pentru siguranță, să îmi spună dacă a verificat o asemenea dovadă înainte de a deveni atât de înverșunați.

Am văzut articole citând oameni de știință și doctori. Am auzit dovezi anecdotice (bazate pe dovezi neoficiale). Am auzit argumente logice pentru politica măștilor publice și contra. Am citit ziare de știință care au arătat legătura dintre politicile măștilor publice și ratele de infecție scăzute. Am citit ziare care nu au prezentat nicio astfel de legătură. Știu de asemenea că legătura nu este același aspect cu cauza. Ce nu am văzut este dovada.

„Râvna” omului obișnuit pentru măști nu vine dintr-o analiză științifică riguroasă (exactă). În schimb, vine din convingeri de bază. Pentru marea parte, se pare că vine dintr-o sinceră dorință de a face ce e bine. Pentru un subgrup, vine dintr-o dorință de a avea o părere bună despre sine făcând ceva ce „crede” că este drept sau important. Pentru un subgrup și mai mic, este pentru a fi văzut de alții ca o persoană bună. Cuvântul englezesc pentru ultimul subgrup este „sanctimonius” („pios”, „evlavios”, „cucernic”), sau în jargon, „Karen”.

„Credința” omului obișnuit că măștile sunt eficiente își are baza în gândirea de tip magic (superstiție). Mai exact, gândirea de tipul „cultului cargo”. „Cultul cargo” este un termen utilizat pentru a descrie comportamentul pe care antropologii l-au observat în Polynesia după cel de-al Doilea Război Mondial. Băștinașii au numit toate bunurile fabricate aduse de americani „cargo” (încărcătură). Încărcătura a venit cu avioanele. Când americanii au părăsit insulele brusc, băștinașii au imitat comportamentul echipajelor terestre pe pistă cu credința că acțiunile lor în mod magic vor face să se întoarcă avioanele cu mai multă încărcătură.

Omul obișnuit a văzut doctori și asistente. A văzut că doctorii și asistentele poartă măști când lucrează cu pacienți. Ceea ce nu a văzut este pregătirea și disciplina pe care doctorii și asistentele o aplică acelor măști pentru a se asigura că sunt sterile și astfel efective. Omul obișnuit (de rând) poartă aceeași mască murdară în public cu zilele, atingând-o și ajustând-o cu mâinile nesterilizate și așezând-o la nimereală sau vârând-o în buzunar când a terminat. Ar putea foarte bine să se urce într-un copac și s-o fluture în aer pentru ca avioanele să-i aducă cola și ciocolată.

Fiecare are dreptul la părerile proprii. Vreau ca oamenii să fie îndeajuns de conștienți pentru a distinge între o părere personală și un fapt științific. Dacă sunt pe punctul de a cădea de pe stâncă, vă rog să mă învățați despre legea gravitației. Pe de altă parte, dacă voi merge pe trotuar fără mască, vă rog păstrați-vă părerile proprii pentru voi.

Autor: Jeffrey Ricker

Citiţi şi:

Masca. Manual de nebună purtare

Măștile faciale au un scop: simbol al obedienței vizibile public

yogaesoteric
12 februarie 2021