Mauna – un izvor de linişte şi energie
profesor yoga Gregorian Bivolaru
Marii gânditori au fost nişte vorbăreţi? Omul evoluat spiritual se recunoaşte după noianul de vorbe cu care îneacă pe oricine se apropie de el? Cuvintele încrucişate ne ajută cu adevărat să ne dezvoltăm inteligenţa sau reprezintă unul dintre cei mai periculoşi „vampiri” ai energiei mentale? Oare ştim cum ar trebui folosită cel mai bine energia noastră mentală?
Odată, demult, un discipol cu numele Bhaskali s-a apropiat de Gurul său pe care îl chema Bhava şi l-a întrebat: „Unde-i Eternul şi ce-i Supremul Absolut, cine este Brahman (DUMNEZEU Tatăl) despre care vorbesc Upanishadele?” Maestrul însă nu i-a răspuns, ci a rămas cufundat în tăcere. Discipolul a stăruit mai departe şi l-a întrebat, din nou şi din nou, dar cu toate acestea maestrul nu i-a răspuns deloc, continuând să rămână tăcut şi nemişcat. Numai într-un târziu el a spus: „Eu ţi-am răspuns deja, mereu şi mereu, dar tu nu eşti capabil să mă înţelegi. Ce pot să-ţi fac? Brahman (DUMNEZEU Tatăl), Absolutul ori Eternul, nu poate fi explicat în cuvinte! Doar într-o profundă tăcere, plină de aspiraţie şi iubire, Îl poate cunoaşte cineva. Nu există un alt loc în care El să poată fi găsit, în afară de profunda tăcere a Sinelui Suprem (ATMAN)! Acest Atman este înainte de toate veşnica Tăcere (Ayam Atma Shantah).”
Pacea de dincolo de sunet este Dumnezeu
DUMNEZEU Tatăl sau Brahman este înainte de toate Suprema Tăcere. Sufletul, în adâncul său, este Tăcere. Pacea minţii este Tăcere. Atman (Sinele Suprem) este Tăcere. Tăcerea este limbajul esenţial al lui Dumnezeu cel veşnic misterios. Tăcerea este limbajul profund al inimii şi, totodată, ea este limbajul veritabil al înţeleptului, pentru că, în primul rând, tăcerea reprezintă o putere imensă, constituind o dovadă vie a adevăratei elocvenţe a lui DUMNEZEU.
Tăcere profund conştientizată este Dumnezeu. În consecinţă, ea este substratul ultim sau esenţa acestui trup, a prana-ei şi a minţii. Tăcerea este fundalul pe care se proiectează tot universul simţurilor. Ea este o tainică realitate. Acea pace profundă, beatifică, ce transcende orice înţelegere raţională, este adevărata Tăcere. Esenţa vieţii dar şi ţinta întregii noastre existenţe este Tăcerea. Dincolo de toate zgomotele şi de toate sunetele se află Tăcerea. Ea este caracteristică acelei conştiinţe care percepe direct realitatea printr-o experienţă intuitivă, extatică. Este, în realitate, fiinţa ta profundă. A fi scufundat adânc în tăcere înseamnă, de fapt, a te deschide complet spre a fi UNA cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, scopul ultim al vieţii, poate fi considerat (fără să greşim) reintegrarea perfect conştientă în tăcerea misterioasă şi intens beatifică a lui Dumnezeu. Iar în această direcţie găsim destule exemple: mesajul deşertului Sahara este Tăcerea; mesajul munţilor Himalaya este Tăcerea; mesajul înţeleptului Avadhota, care trăieşte gol pe piscul îngheţat Gangotri sau Kailas, este Tăcerea. Când inima ta este plină de iubirea lui DUMNEZEU şi când eşti cuprins de extaz, atunci eşti în Tăcere. Cine poate să descrie în cuvinte gloria copleşitoare a Tăcerii?
Nu există balsam mai vindecător decât Tăcerea pentru acei oameni care au inima îndurerată din cauza căderilor, a dezamăgirilor sau a pierderilor. Nu există leac mai bun decât Tăcerea pentru cei ce au nervii încordaţi la maxim datorită vieţii lor tumultoase, a stresului şi a certurilor de tot felul. De fiecare dată când ajungem în starea de somn profund fără vise, experimentăm misterioasa şi inefabila stare de Tăcere, dar vălul ignoranţei (Avidya) ascunde conştiinţei noastre această experienţă. Tăcerea în care pătrundem în timpul somnului profund fără vise, precum şi Tăcerea care se aşterne în mod natural peste întreaga fire la apariţia nopţii sunt dovezi ale existenţei acelui Ocean Misterios şi Nesfârşit de Tăcere sau Brahman (DUMNEZEU Tatăl).
De le tăcerea fizică la starea de repaus perfect al minţii
În cazul omului obişnuit, mintea este aproape permanent tulburată ori stârnită de cel puţin unul din dintre cele 11 „organe” (Indryia-uri) subordonate ei (acestea sunt cele cinci organe de cunoaştere – pentru miros, pentru gust, pentru văz, pentru pipăit şi pentru auz – cele cinci organe de acţiune – pentru vorbire, pentru apucare (cu mâinile), pentru deplasare, pentru excreţie şi pentru activitate sexuală – şi, în sfârşit, mentalul inferior, care acţionează ca un SUI GENERIS filtru-interfaţă între simţuri şi conştiinţa egoului). Pentru a dobândi controlul deplin asupra minţii este necesară, prin urmare, liniştirea la voinţă a activităţii acestor organe. Abia atunci în noi se va revela Tăcerea.
La nivelul înţelegerii intelectuale obişnuite, a rămâne tăcut o anumită perioadă de timp, fără a vorbi cu nimeni, înseamnă a te retrage în tăcere, dar, prin extindere, această experienţă poate fi aplicată şi altor domenii. Spre exemplu, dacă prietenul tău cel mai bun nu-ţi scrie o perioadă mai îndelungată, vei fi tentat să gândeşti: „Prietenul meu manifestă o lungă perioadă de tăcere. Nu ştiu de ce.” Dacă, într-o conferinţă, oratorul se opreşte pentru câteva momente în timpul unei lecturi pasionante, vom putea relata acest lucru în modul următor: „A existat chiar şi o picătură de tăcere, aseară, la conferinţă. Când, fiind în India, te întâlneşti cu doi oameni care au atins starea de sfinţenie (Sadhu), este posibil ca unul dintre ei să-ţi spună: „Acest om sfânt (Sadhu) este statornicit în Tăcere (Mauna). El este prietenul meu şi respectă cu stricteţe acest legământ de şase ani.”
Toate acestea reprezintă tăcerea fizică.
Dacă însă nu-ţi mai laşi ochii să vadă, şi îi îndepărtezi în mod constant de la obiecte, prin practica lui Pratyahara sau Dama (stăpânirea perfectă a organelor de simţ), aceasta atrage după sine liniştea unui Indrya, văzul. Dacă nu-ţi mai laşi urechile să audă sunetele înseamnă că ai dobândit liniştea unui alt Indrya, auzul. În mod asemănător, postul alimentar complet, în zilele sfinte de sărbătoare, presupune liniştirea unui alt organ de acţiune (Indrya) – limba. Dacă nu faci nici o mişcare şi practici postura lotusului (Padmasana), în mod continuu, timp de trei ore, vei face posibilă liniştea activităţilor mâinilor şi a picioarelor. Toate acestea sunt folositore, dar ceea ce este cel mai mult de dorit este liniştea minţii agitate. Putem respecta cu stricteţe legământul tăcerii fizice şi, cu toate acestea, mintea noastră poate genera în continuare noi şi noi imagini.
Atunci gândirea (chitta) va putea aduce iarăşi în câmpul conştiinţei noastre, tot felul de amintiri.
Imaginaţia, motivaţia, reflectarea şi alte variate funcţii ale minţii nu se vor opri în mod obligatoriu din activitate doar prin respectarea strictă a legământului tăcerii fizice. Aşadar, trebuie să ne dăm seama că, doar prin acest gen de tăcere, nu putem avea garanţia atingerii unei păci reale sau a unei stări de linişte interioară perfectă!
În acest caz, singura soluţie este ca intelectul să înceteze să mai funcţioneze atâta timp cât nu avem imperios nevoie de el. Această funcţie a corpului astral trebuie să fie atunci într-o stare de repaus perfect ca să putem trece mai uşor dincolo de ea. Este necesar să facem astfel încât toate valurile minţii să fie complet oprite. Mintea noastră trebuie să se odihnească atunci în Oceanul cel Misterios de Tăcere sau Brahman (DUMNEZEU Tatăl).
Numai atunci noi putem percepe cu adevărat reala şi nepieritoarea Linişte Tainică.
Cele patru legăminte
Sensul direct al cuvântului „Mauna” este legământul tăcerii, dar în realitate există mai multe feluri de Mauna:
1. Controlul complet al vorbirii este numit Vak Mauna.
Prin urmare, dacă păstrezi organul de acţiune al vorbirii (Vak Indrya) perfect tăcut, aceasta este Vak Mauna.
2. Completa încetare a tuturor acţiunilor fizice voluntare este Koshta Mauna. În starea perfectă de Koshta Mauna, care este EXTREM DE UTILĂ mai ales pentru aspiranţii care urmăresc să-şi reveleze Sinele Suprem (ATMAN), nu trebuie să-şi mişti nici măcar capul. Nu trebuie să faci nici un semn. Nu trebuie să scrii nimic pe hârtie şi nici să încerci să-ţi exprimi ideile, în nu contează ce mod. În starea de Vak Mauna şi de Koshta Mauna, nu sunt însă stopate fluctuaţiile minţii.
3. Un punct de vedere perfect egal asupra tuturor lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor, precum şi păstrarea fermă în minte a idei că toate nu sunt, în fond, nimic altceva decât Brahman (DUMNEZEU Tatăl), reprezintă Susupti Mauna (Susupti desemnează, în realitate, modul de funcţionare a conştiinţei umane în starea de somn profund fără vise). Îndepărtarea aproape completă din minte a tuturor îndoielilor, după realizarea fermă a caracterului iluzoriu al acestei lumi, este tot Susupti Mauna. Concluzia justă că întregul MACROCOSMOS nu este nimic altceva decât TRUPUL lui Brahman (DUMNEZEU Tatăl), este, de asemenea, Susupti Mauna.
4. Brahman (DUMNEZEU Tatăl) este denumit Maha Mauna, pentru că El este întruchiparea supremă a Tăcerii. Maha Mauna este, am putea spune, adevărata Mauna.
De aceea, Vak Mauna reprezintă numai o etapă în drumul pentru atingerea lui Maha Mauna, acesta fiind şi motivul pentru care Mauna minţii este cu mult superioară lui Vak Mauna sau Mauna vorbirii.
Vorbirea menţine sufletul în eroare
Vak Indrya, sau organul de acţiune al vorbirii, este, de fapt, o puternică armă a lumii fenomenale iluzorii (Maya) pentru a menţine în eroare Sufletul cel Viu (Jiva), perturbând mai mereu mintea. Vorbirea provoacă astfel o continuă exteriorizare a minţii.
Certurile, disputele etc. apar mai ales datorită jocului acestui turbulent Vak-Indrya. În astfel de situaţii limba poate fi considerată precum o sabie, iar cuvintele precum nişte săgeţi. În acest mod, noi rănim adeseori sentimentele celorlalţi şi facem să apară resentimente.
Femeile mai ales sunt foarte vorbăreţe. Ele creează mai mereu un anumit fel de zgomot acolo unde sunt adunate mai multe laolaltă, generând uneori o atmosferă de stres.
Studiul ceva mai aprofundat al unui anumit domeniu ştiinţific – literatură, drept, limbă sanscrită etc. – îi face pe unii oameni să devină foarte vorbăreţi, ei simţindu-se aproape forţaţi să intre în discuţii (cel mai adesea inutile!), pentru a-şi arăta, impulsionaţi de orgoliu, erudiţia şcolărească. Pedanteria sau expunerea în van a învăţăturii este un atribut specific studenţilor încă necopţi şi orgolioşi.
În acest sens, este foarte semnificativă o pildă a înţelepciunii antice, care compară comportamentul unui proaspăt şi entuziast aspirant pe o cale spirituală, cu zgomotul făcut de aer atunci când iese forţat pentru a face loc apei ce pătrunde într-o sticlă goală cufundată sub nivelul apei.
Spre deosebire de acest caz, comportamentul unui aspirant care a ajuns aproape de realizarea Sinelui Suprem (Atman) este, analogic vorbind, asemănător zgomotului imperceptibil pe care îl mai face aerul atunci când sticla respectivă este aproape plină cu apă. Odată umplută complet (cu alte cuvinte fiind atinsă realizarea Sinelui Suprem – Atman ) se aşterne apoi Tăcerea…
Vak Indrya este, cel mai adesea, impetuos, turbulent şi de aceea este considerat ca fiind foarte dăunător. Printr-o practică perseverentă şi plină de fermitate, el trebuie să fie adus în mod gradat sub control.
Când vom începe să-l controlăm, el va încerca să nu se supună. Va trebui însă să fim, foarte hotărâţi şi curajoşi.
În astfel de situaţii, nu trebuie să lăsăm să ne mai vină nimic din minte, prin Vak-Indrya. Tocmai de aceea este necesar să urmărim să realizăm Mauna. Efortul perseverent, constant şi detaşat ne va ajuta. Atunci când succesul se arată vom şti că am îndepărtat o importantă sursă de agitaţie. În cazul reuşitei, urechile, (sau, cu alte cuvinte, simţul auzului) vor putea, de asemenea, să fie mult mai uşor controlate, căci dacă ajungem să controlăm Vak Indrya, se poate spune că deja controlăm jumătate din minte.
Forţa care vindecă bolile fără leac
Multă energie psihomentală este pierdută prin vorbire inutilă şi pălăvrăgeală. Oamenii obişnuiţi nu-şi dau niciodată seama de aceasta. Mauna ne conservă energiile şi astfel vom putea efectua în mod eficient şi totodată rezistând mai mult timp, orice activitate binefăcătoare, fizică sau mentală. Cei angrenaţi pe o cale spirituală vor putea face, în felul acesta, mult mai multe meditaţii încununate de succes.
Menţinerea în Mauna, timp de zile întregi, are o foarte bună influenţă asupra creierului şi a nervilor. Prin practica sistematică a lui Mauna, energia subtilă a vorbirii este gradat sublimată în Ojas – Shakti, sau energie spirituală.
În plus, Mauna dezvoltă considerabil puterea voinţei, măreşte controlul asupra imaginaţiei (Samkalpa), ajutând astfel la transformarea ei într-o forţă cu adevărat creatoare şi, inhibând prin control impulsul vorbirii prosteşti, necontrolate, face să apară pacea minţii. Mauna este de un mare ajutor pentru respectarea neabătută a adevărului, precum şi pentru controlul mâniei. Emoţiile sunt astfel uşor controlate şi iritabilitatea dispare ca prin farmec. Cu ajutorul ei (Mauna) nu vom mai minţi, şi tot prin ea vom putea atinge puterea de a îndura. Când cineva este suferind, Mauna îi va conferi în mod gradat, pacea minţii, condiţie în care orice suferinţă este mult mai uşor suportată. În plus, fiinţa umană respectivă se va putea mobiliza astfel, mult mai bine, pentru a lupta cu boala sau a elimina cauza suferinţei sale.
Acela sau aceea care respectă şi aplică mai mereu Mauna, atinge astfel o stare de pace, de forţă şi de fericire, care le este complet necunoscută oamenilor obişnuiţi. Ei vor deborda de o nesecată energie, căci Tăcerea este sursa unor nebănuite puteri: înţelepciune, pace profundă, bucurie, echilibru şi beatitudine. Tot în tăcere descoperim adevărata libertate şi afecţiune.
Dacă vom practica, vom dobândi pace profundă şi forţă spirituală
Oamenii foarte ocupaţi cu activităţi ce necesită mult efort de comunicare trebuie să practice Mauna cel puţin o oră zilnic. Dacă ei pot face aceasta două ore pe zi, cu atât mai bine. Sâmbăta sau duminica putem practica mauna 6 ore sau toată ziua. Oricum oamenii ne vor deranja mai puţin atunci. Aşa cum se obişnuiesc cu faptul că unii se duc cu regularitate la spectacol, vor începe să se obişnuiască şi cu faptul că noi practicăm Mauna la anumite ore. Treptat, prietenii şi membrii familiei noastre nu ne vor mai face necazuri şi nu ne vor mai distrage dacă îi vom anunţa dinainte asupra intenţiei noastre. Este foarte bine să utilizăm această perioadă de Mauna la început pentru rugăciune, apoi, pe măsură ce vom avansa în practica spirituală, pentru Laya Yoga sau meditaţie. Dacă vrem să practicăm Mauna la modul profund, va trebui să fim suficient de preocupaţi cu meditaţii sau cu practica spirituală în general. Într-o asemenea perioadă nu ne va fi deloc folositor să ne amestecăm printre oameni cu preocupări exclusiv materialiste.
Trebuie, de asemenea, să nu părăsim foarte mult timp locul practicii spirituale. Procedând astfel, energia subtilă a vorbirii va fi sublimată şi utilizată într-un mod elevat. Numai atunci ne vom putea bucura cu adevărat de seninătate, de pace profundă, de calm şi de o mare putere spirituală.
În timpul perioadei de Mauna nu trebuie să citim deloc ziare. Cititul ziarelor (sau urmărirea emisiunilor la televizor) va aduce în conştiinţă, pe lângă informaţiile noi şi reactivarea anumitor impresii latente ale anumitor gânduri din mintea subconştientă (samskara-uri), şi astfel, pacea minţii noastre poate fi perturbată. Chiar dacă trăim în pacea şi în seninătatea ţinutului Himalaya, dar continuăm, în acelaşi timp, să citim ziarele, mintea noastră va fi, de fapt, tot în societate. Procedând în acest mod, nu vom obţine mari beneficii prin practica lui mauna, iar meditaţia spirituală va fi serios perturbată. Pentru a înţelege mai corect acest context, merită să reflectăm adânc la conţinutul versetelor (sutra) 62-64 din Bagavad-Gita, cap II: „Atunci când cineva se gândeşte intens la anumite obiecte sau fiinţe, stabileşte, implicit şi o legătură cu ele. Din aceasta se naşte dorinţa, şi ea, la rândul ei, hrăneşte supărarea sau bucuria. Atunci când apare supărarea, după ea vin, la rând: zăpăceala, mintea tulburată, abandonarea modului înţelept de viaţă şi pierderea conştiinţei de Sine”.
Marele înţelept şi eliberat Sri Balayogi (în traducere copilul-yoghin), în momentul de răscruce al existenţei sale terestre (intrarea în zecile de ani de extaz divin neîntrerupt, samadhi, la data de 27 martie 1949), a enunţat unul din aforismele sale celebre: „Se poate medita asupra Atotputernicului Dumnezeu şi în timp ce îţi îndeplineşti îndatoririle zilnice, inclusiv cele ale unui împărat, dar atunci cum mai poţi atinge perfecta stabilitate mentală? Agitaţia nu va dispărea niciodată complet. Din când în când, fiinţa va trebui să facă faţă unor suferinţe, care vor părea fără sfârşit. Ea nu va mai fi pe deplin inundată de graţia infinită a lui Dumnezeu decât prin transcenderea completă a acestor griji.”
În timpul perioadei de Mauna este necesar să scriem cât mai puţine bileţele şi să facem cât mai puţine gesturi sau acţiuni prin care să urmărim să ne exprimăm gândurile către cei care sunt în apropierea noastră. Chiar şi râsul este bine să fie stăpânit. Când orientarea conştientă a fiinţei începe să fie în mod preponderent dirijată de către Sine (Atman), Mauna va fi şi ea de la Sine, în mod natural, euforică. Atunci când ajungi să trăieşti în Adevăr, Mauna vine în totalitate de la Sine (Atman). Atunci vom fi în pacea absolută a lui Dumnezeu şi vom trăi din plin starea de îndumnezeire.
Vorbiţi puţin şi ascultaţi mult!
Trebuie să urmărim să fim o fiinţă umană care practică Mauna numai din nevoie şi din convingere lăuntrică, şi, nu pentru că este o tehnică Yoga nouă, care se află acum la modă. Prin Mauna urmărim să devenim oameni care îşi măsoară cu înţelepciune cuvintele. Mauna ne ajută să învăţăm să evităm cu uşurinţă discuţiile lungi, inutile, aprinse, pasionale, şi în general toate discuţiile care nu sunt neapărat necesare sau care se arată a fi, încă de la început, sterile, zadarnice. Mauna ne permite să ne îndepărtăm cu uşurinţă de societatea celor care, lipsiţi de discernământ, se pierd mai mereu în astfel de dezbateri. În felul acesta ne vom putea da seama cât de practică este ea pentru noi.
În fazele superioare de practică Mauna, ne va fi permis să urmărim cu atenţie fiecare cuvânt. Aceasta poate deveni în mod gradat o înaltă disciplină mentală. Astfel vom avea revelaţia că, de fapt, cuvintele reprezintă o mare forţa de care fiecare trebuie să devină conştient. Mauna ne va învăţa să utilizăm cu o mare atenţie CUVINTELE, ne va ajuta să ne controlăm vorbirea şi ne va oferi posibilitatea de a nu lăsa limba să vorbească fără frâu. Cine a practicat suficient de mult şi aşa cum trebuie Mauna, îşi controlează cuvintele înainte ca ele să treacă de buzele sale. Acela vorbeşte puţin şi ascultă mult. El a învăţat să fie tăcut.
Utilizarea preponderentă a cuvintelor erudite, complicate, provoacă o preocupare exhaustivă şi deseori sterilă pentru limbaj. O astfel de vorbire este foarte obositoare. Folosind cuvinte cât mai simple şi intens simţite, ne conservăm astfel energia. Este minunat să ne conservăm energia ca să-l iubim cât mai mult pe Dumnezeu şi este esenţial să consacrăm din ce în ce mai mult timp pentru o viaţă interioară, de meditaţie, de introspecţie şi de contemplare a Sinelui nostru Suprem (Atman). Este foarte important să ne purificăm mintea şi să medităm. Prin Mauna noi descoperim VOCEA TAINICĂ A TĂCERII şi ne dăm astfel seama că în Sinele său Suprem (Atman), fiecare dintre noi este una cu Dumnezeu.
Practicând corect Mauna ne calmăm mintea, ne liniştim gândurile împrăştiate şi ne sublimăm cu uşurinţă emoţiile pasagere. Mauna ne ajută să ne scufundăm în profunzimile tainice ale inimii noastre şi să ne bucurăm din plin de Liniştea ei oceanică. Misterioasă şi euforică este această Linişte. Prin ea se intră în Tăcere.
Fiecare om care aspiră să îl cunoască într-adevăr pe Dumnezeu-Tatăl, trebuie să cunoască această Tăcere. El este atunci tăcerea însăşi şi, în felul acesta, el devine un Maha Mauni, realizându-l pe Dumnezeu-Tatăl, ACUM ŞI AICI.
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 17 şi 18
yogaesoteric
februarie 2007
