MEDIABOLIZAREA ESTE FURIBUNDĂ ȘI CONTINUĂ!
Cine şi de ce are interesul să mintă despre biografia unui yoghin
Într-un stil tipic securist, Evenimentul zilei continuă strategia de stigmatizare a lui Gregorian Bivolaru
Biroul de presă MISA solicită acordarea dreptului la replică în urma publicării de către redacția Evenimentul zilei atât în ediţia online (în zona specială de „informaţii quality”, cu acces contra cost, denumită Premium), cât şi în cea tipărită, a articolului cu titlul „Adevărul despre evaporarea lui Guru din beciul Securității. Gregorian Bivolaru a evadat în absolut de pe o cracă”. Articolul a apărut în data de 30 iulie 2016 şi a fost semnat de Petrişor Cană. Solicităm publicarea în aceleaşi condiţii editoriale a următoarei replici:
Modul în care a fost construit articolul publicat de Evenimentul zilei – un ziar cu pretenţii în România – frapează prin argumentaţia aproape autistă în care se referă la Gregorian Bivolaru. Pe de o parte sunt susţinute cu aplomb o serie de aspecte care deja au fost oficial recunoscute ca fiind false, iar pe de altă parte, sunt ignorate cu o vădită rea-voință date esenţiale care sunt, de asemenea, oficial recunoscute. Devine astfel evident că ceea ce urmăreşte respectivul articol este denigrarea îndârjită, realizată cu orice preţ, a lui Gregorian Bivolaru, toate acestea sfidând în mod flagrant logica şi cele mai elementare evidenţe.
Dovedind cantonarea autorului pe o mentalitate tipic securistă, articolul reiterează obsesiv o serie de acuzaţii care i-au fost aduse lui Gregorian Bivolaru în timpul regimului comunist, în pofida faptului că s-a dovedit deja prin Hotărârea definitivă a unui tribunal (Tribunalul Bucureşti, în anul 2012) că respectivele acuzaţii au fost în totalitate fabricate la comandă politică şi au reprezentat forme de persecuţie şi represiune asupra lui Gregorian Bivolaru. Este vorba, mai exact, de condamnarea din anul 1977 pentru aşa-zisa „deţinere de materiale cu caracter obscen”, de condamnarea din 1984 pentru evadarea din arestul Securităţii şi de internarea forţată din anul 1989 la Spitalul Psihiatric de la Poiana Mare.
Evenimentul zilei ignoră efectiv, cu reavoinţă, constatarea oficială a caracterului politic al acelor decizii de pe vremea regimului comunist şi alege să îşi dez-informeze abil cititorii oferindu-le numeroase detalii şi citate din acuzaţiile ce au fost formulate de instanţele comuniste împotriva lui Gregorian Bivolaru. Conform deciziei Tribunalului Bucureşti din anul 2012, precum şi cercetărilor făcute în documentele din arhivele Securităţii, este astăzi binecunoscut că motivul real al persecuţiilor respective era acela că Gregorian Bivolaru continua să practice şi să predea yoga chiar dacă autorităţile comuniste nu mai permiteau deloc aceasta. Constatăm aşadar cu stupoare că pentru redacţia Evenimentul zilei primează chiar şi acum liniile directoare ale Securităţii ceauşiste! Cel puţin în ceea ce îl priveşte pe Gregorian Bivolaru, această redacţie pur şi simplu nu vrea să admită că există anumite decizii recente ale tribunalelor din România şi refuză cu încăpățânare să ia în considerație constatările ce au ieşit demult la lumină după perioada comunistă!
O informaţie cu totul senzaţională care probabil a scăpat (ori din greşeală, ori din prostie) redactorilor filo-securişti ai Evenimentului zilei este dezvăluirea care apare pentru prima dată în mass-media, cum că metoda principală care se folosește și în prezent (și care s-a folosit mereu în cazul lui Gregorian Bivolaru) a fost și rămâne ÎNSCENAREA, fabricarea din nimic a unor pseudo-infracţiuni, pentru ca apoi acesta să fie condamnat – ca de obicei – numai din motive politice. Articolul precizează textual că „un fost ofiţer de la Direcţia Cercetări Penale şi un fost şef din Poliţia română ne-au explicat că nu erau probe suficiente împotriva lui Bivolaru” şi că din acest motiv „autorităţile puneau la cale aranjamente pentru a îl incrimina”!! Bineînţeles, în felul acesta ajungem să înţelegem că era vorba de un fost şef al Miliţiei (nu Poliţiei) şi că Direcţia de Cercetări Penale era de fapt Direcția a VI-a a Securităţii Statului (conform Wikipedia) pe la care au trecut – fără nicio excepție – toţi disidenţii politici ai perioadei respective.
Faptul că pe atunci Gregorian Bivolaru a fost urmărit de agenţii Securităţii, bătut şi torturat în mod bestial de către aceştia, nu mai este astăzi pentru nimeni un secret. Arhivele Securităţii dovedesc din plin că Bivolaru era urmărit doar pentru că făcea yoga. Yoga a fost chiar interzisă în România începând cu anul 1982. Dar metodele Securităţii prevedeau (ca şi acum!) să nu se recunoască niciodată în mod deschis acuzaţia de dizident al regimului, ci se instrumenta (adică se înscena) un cu totul alt motiv pentru a fi apoi anchetat și încarcerat. În cazul lui Gregorian Bivolaru motivul-pretext folosit a fost acela legat de acuzaţiile de pornografie, pretext ce era de altfel foarte uzitat în acea vreme.
Pentru a înţelege cât mai bine care era concepţia autorităţilor comuniste referitor la sexualitate, reamintim că pe atunci sexualitatea era restrânsă strict la scopul său procreativ. „Omului de tip nou”, comunist, îi erau interzise orice alte plăceri în afara … privilegiului de a clădi societatea multilateral-dezvoltată. Vânzarea pilulelor contraceptive era interzisă prin lege, la fel şi importul de prezervative. Publicaţiile referitoare la sexualitate erau şi ele interzise, nu doar cele sexy sau porno, ci chiar şi cele educative, de elementară informare. Erau frecvente cazurile în care puteai fi luat de miliţieni şi bătut la secţie doar pentru că aveai plete sau pentru că purtai blugi.
Ei bine, în această atmosferă Gregorian Bivolaru era foarte interesat să studieze, printre numeroase alte domenii, Tantra yoga! El citea lucrări scrise de Mircea Eliade, Arthur Avalon, Julius Evola, Serge Hutin şi numeroşi alţii. Dacă ar fi să rezumăm la extrem, citându-l pe Gabriel Andreescu (autor al volumelor MISA – Radiografia unei represiuni şi Reprimarea mişcării yoga în anii 80) „Pentru ofiţerii de securitate cam orice imagine de persoană sau cuplu dezbrăcat era trecută la pornografie”. Tot Gabriel Andreescu puncta că „Lucrările (scrierile, n.n.) tantrice au însă cu totul altă natură decât pornografia”.
Securitatea era extrem de deranjată de activitatea lui Gregorian Bivolaru, mai ales că acesta începuse încă de la vârsta de 18 ani să corespondeze pe teme de spiritualitate cu diferite personalităţi din străinătate. Mircea Eliade chiar l-a invitat pe tânărul Gregorian să vină la Paris pentru a aprofunda cunoaşterea sistemului yoga. Situaţia a fost considerată inacceptabilă de către agenţii Securităţii, care interceptau în secret întreaga corespondenţă. Ei l-au somat pe Gregorian să înceteze menţinerea legăturii cu Eliade, care era în viziunea comuniştilor „un mare duşman al poporului român”. Întrucât tânărul Gregorian nu s-a oprit din cercetările sale şi chiar a început să îi înveţe şi pe alţii să practice Hatha Yoga, au urmat arestările, condamnările şi chiar internarea sa forţată la un sinistru spital de psihiatrie.
Minciunile din Evenimentul Zilei sunt contrazise de o mulțime de dovezi ce au rezultat dintr-o investigație jurnalistică paralelă
O evidentă absurditate (ce i-ar putea face să râdă în hohote pe cititorii inteligenți și care au măcar o fărâmă de bun-simț) pe care articolul din Evenimentul zilei o propagă este aceea cum că Gregorian Bivolaru ar fi organizat încă din timpul copilăriei sale (culmea scornelilor!), în curtea casei părinteşti din Tărtăşeşti, şedinţe de „tantra yoga” în care „adepţii se strângeau în ograda sa, puneau cearceafuri pe sârme, ca şi cum ar fi fost la uscat, ca să nu se vadă cum se dezgoleau pe iarba din faţa casei”.
Petrişor Cană nu este singurul ziarist care a încercat să compromită cu o turbată încăpățânare până şi imaginea publică a copilăriei lui Gregorian Bivolaru. Ceea ce aici el doar a sugerat (explicit), alţi jurnalişti care au primit ordin să mintă din plin pe aceeaşi temă (de exemplu cei de la Libertatea sau Romania TV), au afirmat pe şleau: că micul Gregorian ar fi organizat „orgii sexuale” în curtea casei sale, pe vremea când era încă doar un copil. Mai mult decât atât, pentru a face ca toate aceste minciuni să pară şi mai şocante, ziariştii au afirmat că pe la 13-14 ani Gregorian avea chiar şi o cameră de filmat, şi în timp ce, chipurile, făcea ceea ce se descria în acele articole, el în acelaşi timp şi filma (!!).
Pe ziaristul cel prost de la Evenimentului zilei îl prindem însă imediat cu minciuna. El scrie în articolul din 30 iulie că ar fi aflat respectivele „detalii fierbinţi”, „cu ani în urmă”, chiar de la mătuşa lui Gregorian Bivolaru. Noi am investigat însă cu atenție ce a mai scris „cu ani în urmă” Petrişor Cană pe acest subiect şi am sesizat că el nu este nici măcar consecvent în falsurile aberante pe care le semnează. Astfel, într-un articol, publicat în 2006, în care se scria de asemenea despre nebunia, inventată în totalitate, cu cearceafurile, Petrişor Cană susţinea că are acele informaţii de la o „vecină de peste drum” (fără a-i pomeni însă numele). Însuşi domnul ziarist Cană preciza pe atunci că mătuşa lui Grieg, tanti Rica, spunea despre acesta că „Era un baiat cuminte. Citea mult si era retras. Nu se ducea nici macar la distractie cu baietii din sat”. Iată, deci, că versiunea mai veche nu se potriveşte deloc cu înscenarea și minciunile cele noi. Nici vorbă ca mătuşa lui Grieg să fi povestit vreodată de orgii şi cearceafuri (aşa cum se susţine cu nerușinare în articolul din 2016), ci ea a relatat că, dimpotrivă, Gregorian era un băiat cuminte și extrem de liniştit!
De altfel, profilul de adolescent studios al tânărului Gregorian, care nu a provocat niciodată nicio umbră de scandal în Tărtăşeşti, este confirmat de mai toţi locuitorii comunei care l-au cunoscut în perioada cât a copilărit el acolo. Pentru a se convinge de aceasta, o echipă de reporteri sesizați de aberațiile răutăcioase ce sunt diseminate de articolul din 30 iulie 2016 și care au dorit să verifice credibilitatea lui Cană, au efectuat o investigație jurnalistică obiectivă intervievând, în urmă cu câteva zile, chiar în locurile descrise de Evenimentul Zilei, în Tărtăşeşti, foşti colegi de şcoală şi de joacă ai lui Gregorian Bivolaru. Printre aceştia amintim pe domnii Dinu Oprea, Ion Nistor, Costel Nicolae, Mihai Grigorescu, Gelu Popa sau pe doamna Mariana Constantin. Toţi aceştia au avut numai cuvinte de laudă la adresa lui „Grig” şi au relatat că acesta era unul dintre cei mai buni elevi din clasă, îi fascina pe toţi copiii cu ceea ce le povestea din numărul foarte mare de cărţi pe care le citise şi că era totodată plin de bun-simţ şi altruism. Vechii săi colegi şi tovarăşi de joacă spuneau că este absurd să susţină cineva că Gregorian ar fi avut atunci, prin anii ’60, cameră de filmat, deoarece în acea perioadă nici măcar aparat foto nu avea, probabil, nimeni în sat. Ei mai relatau că majoritatea familiilor duceau o viaţă extrem de modestă, iar în cazul lui Gregorian era şi mai greu pentru că el a crescut fără tată. În plus, aşa-zisele „orgii de care vuia tot satul” (pe care le inventează unii ziarişti precum Petrişor Cană), ar fi fost cu totul neverosimile în perioada regimului comunist, când exista o sufocantă supraveghere din partea Securităţii. Cum s-ar fi putut petrece (în realitate!) toate acestea fără ca organele de miliție să nu intervină imediat?!
Cu privire la afirmaţia din Evenimentul zilei conform căreia Gregorian Bivolaru ar fi fost un „elev mediocru” în liceu, este util să menţionăm aici conţinutul unei filări (Note) a Securităţii (din 25 mai 1971) care îl descria astfel pe tânărul Gregorian, pe vremea când acesta era elev în clasa a XI-a: „Acest Grig este tipul unui om slăbuţ, poartă ochelari, foarte studios, dotat intelectual excepţional (…), manifestă preocupare intensă în studierea limbilor vechi, ca: latină, greacă, fiind cunoscut de profesorii liceului ca unul dintre cele mai dotate elemente din liceul respectiv (liceul Gh. Şincai, n.n.)”. Iată deci că, într-un evident contrast cu falsurile lansate de Petrişor Cană, Gregorian Bivolaru a fost un elev strălucit, aspect care demonstrează încă o dată caracterul mincinos şi răutăcios al articolului ce a fost publicat de Evenimentul zilei.
Unul dintre episoadele care îi deranjează extrem de mult, încă şi acum, atât pe Securiştii din structurile autorităţilor, dar şi pe cei care încă mai lucrează ca agenţi acoperiţi în presă, este evadarea lui Gregorian Bivolaru din arestul Securităţii. În toată istoria Securităţii comuniste (din 1948 până în 1989), Bivolaru este singurul care a reuşit această uimitoare performanţă, ceea ce i-a creat un renume de erou chiar şi printre securişti. Gregorian Bivolaru a recunoscut că a reuşit aceasta folosind anumite capacităţi paranormale, dobândite prin practica yoga. Tocmai pentru a-i submina acest renume excepţional, mai mulţi ziarişti au încercat, de multe ori cu disperare, de-a lungul timpului, întocmai ca şi cei de la Evenimentul zilei, să prezinte într-un mod distorsionat opiniei publice respectiva evadare (ce a rămas ca fiind extraordinară) prin diverse explicaţii ieftine. Chiar și articolul din Evenimentul susţine că zidurile erau de numai trei metri (deşi se știe că ele au de fapt şase metri plus plasă deasupra!), sau că respectiva evadare a fost o încurcătură, o „întâmplare nefericită”, sau chiar că miliţienii şi securiştii l-au lăsat în mod intenţionat să plece, dar deşi au vrut apoi să-l prindă la numai două străzi mai încolo, ei nu au mai reuşit.
Contextul evadării a fost explicat de Gregorian Bivolaru în felul următor: „Ţin să menţionez că la arestarea mea din anul 1984 de către organele de securitate, pentru ca anchetatorii să obţină avansări în grad şi să pozeze în salvatorii lui Ceauşescu, au înscenat în prima fază un dosar prin care susţineau, într-un mod aberant, că intenţionam să-l omor pe preşedintele Ceauşescu de la distanţă, prin mijloace paranormale. Cu toate că pare aberant, această acuzaţie a apărut în dosarul din anul 1984 şi aceasta m-a făcut ca în semn de protest să evadez din arestul securităţii statului”.
Gregorian Bivolaru a fost din nou arestat după cinci zile, prin filarea, ascultarea telefoanelor şi mai ales prin torturarea apropiaţilor săi. Apoi el a fost condamnat doar „pentru evadare” (ne-existând nicio altă acuzaţie anterioară plauzibilă împotriva sa). Ulterior doar pentru aceasta el a făcut închisoare în regim special, timp de un an şi şase luni. Nu este nicidecum adevărat ceea ce susţine Evenimentul zilei, cum că la scurt timp ar fi fost pus în libertate, „datorită unei graţieri colective dată de fostul dictator comunist, Nicolae Ceauşescu”. Dimpotrivă, Gregorian Bivolaru a fost ţinut în lanţuri grele, de 7-8 kg, care se aplicau cu nituri. Nu a fost eliberat la jumătatea pedepsei, conform procedurii penale în cazul în care condamnatul nu a creat probleme. La un moment dat el a fost chiar repartizat cu condamnaţii la moarte spre a fi (eventual!) asasinat de aceștia. A fost ţinut atunci în închisoare până la finalul ultimei zile, la ora 22:00, fiind pus în libertate la 17 octombrie 1985. Conform cercetărilor din dosare ce au fost făcute de Gabriel Andreescu, în timpul detenţiilor, Gregorian Bivolaru a fost supus unui regim care este interpretat, în raport cu jurisdicţia internaţională, drept tratament inuman şi tortură. O descriere amănunţită, amplu documentată, a acestor fapte este prezentată în cele două volume rezultate în urma cercetării lui Gabriel Andreescu asupra represiunii exercitate de autorităţile române asupra practicanţilor yoga din România.
Deoarece nu a cedat sub nicio metodă represivă sau de inoculare a terorii, în anul 1989 Gregorian Bivolaru a fost „servit” de către securişti sinistrului spital psihiatric din Poiana Mare. Este recunoscut astăzi (vezi de exemplu articolul Represiunea psihiatrică în România comunistă) faptul că spitalul de la Poiana Mare era de fapt un loc special consacrat deţinuţilor politici, unde „rebelilor” li se distrugea prin tratament medicamentos forțat personalitatea şi, în mod gradat, rezistenţa. Faptul că Gregorian Bivolaru nu avea niciun fel de problemă psihică reiese însă până şi din declaraţia video (minutul 09.00 ) a medicului psihiatru în grija căruia fusese pe atunci repartizat, este vorba de doctorul Leonard Hrişcu.
Este însă necesar să remarcăm anormalitatea vădită a situaţiei care persistă şi în ziua de astăzi, când pe baza unor acte medicale ce au fost contrafăcute de securişti şi care apoi nu au mai fost niciodată anulate, Gregorian Bivolaru este catalogat chiar şi în prezent de unii răuvoitori înverșunați (precum redactorii de la Evenimentul zilei) ca fiind „bolnav psihic” și chiar din punctul de vedere al Codului Penal el este considerat în mod paradoxal ca fiind „iresponsabil”! Cu toate acestea, el este neîncetat hărţuit în numeroase procese, aspect care ar fi imposibil dacă statutul „nebuniei” ar fi în cazul său real!
Este însă important să remarcăm că există deja un număr foarte mare de decizii judecătoreşti care îi sunt favorabile lui Gregorian Bivolaru: constatarea caracterului politic al condamnărilor din timpul regimului comunist, achitările de la tribunalul Sibiu şi de la tribunalul Alba-Iulia, constatarea că interceptările din dosarul de la ÎCCJ au fost ilegale, achitarea de la tribunalul Cluj, decizia Instanței Supreme suedeze de acordare a azilului politic (care dezvăluie totodată o vastă serie de abuzuri şi nedreptăţi înfăptuite de autorităţile române în cazul Bivolaru), decizia CEDO Atudorei vs România, precum şi decizia CEDO Amarandei și alții vs România.
După cum se poate constata, jurnaliştii din România nu spun totuşi niciodată nimic despre toate acestea, sau cel mai adesea le distorsionează, ori le minimalizează în mod flagrant importanţa! În schimb, sunt reluate în mod repetat, cu reavoinţă, acuzaţii demult „ruginite”, de pe vremea comunismului!
Aceasta arată, o dată în plus și fără nicio îndoială, îndârjirea atât a autorităţilor, cât şi a mass-media, de a nu spune niciodată ceva bun despre Gregorian Bivolaru, sau care să-l pună pe acesta într-o lumină pozitivă. Presa insistă – așa cum se poate observa – pe repetarea obsesivă a unor informaţii despre care s-a demonstrat deja în mod oficial că sunt false, fără a-i acorda vreodată lui Gregorian Bivolaru, sau reprezentanţilor MISA, dreptul legal la apărare sau dreptul elementar la replică.
Subiectul MISA/Gregorian Bivolaru a ținut și încă mai continuă să țină adeseori prima pagină a ziarelor şi a buletinelor de ştiri. Cu acest circ deşănţat și în mod insidios manipulativ este ţinută ocupată de peste 20 de ani atenţia publică. Se utilizează în acest scop mereu aceleaşi vechi clişee ce sunt legate de impactarea emoţional-viscerală cu aşa-zise acuzaţii de „pornografie”… În spatele acestei mascarade penibile ce este menită să distragă atenţia opiniei publice, foştii şi actualii securişti au făcut afaceri de miliarde de dolari, aducând „la sapă de lemn” România şi fiind total indiferenţi la problemele reale ale ţării. De ce oare se sting atât de repede sau rămân aproape neştiute cazuri extrem de grave cum sunt cazul Hexi Pharma sau cazurile cutremurătoare ale pacienţilor ce sunt mâncaţi de viermi, în urma cărora mor zeci de mii de oameni nevinovaţi? Pe când urmează arestările celor vinovaţi pentru toate aceste crime? Este însă ridicol și totodată uluitor să constatăm că în tot acest context Gregorian Bivolaru este considerat a fi „cel mai periculos om din România”. Aberația dintr-o astfel de afirmație iese cu prisosinţă la iveală prin contrastul ce este evident.
Biroul de Presă MISA
8 august 2016