Medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă

Medicamentele şi sistemul medical: cele mai mari pericole pentru bolnavi

de Alex Ionescu

Motto: „Medicina la ora actuală este o industrie cu risc crescut, ca şi aviaţia. Dar şansa să mori într-un accident de aviaţie este de 1 la 2 milioane de cazuri, pe când riscul de a muri într-un accident medical este de 1 la 200 de cazuri” – Dr. Leape, Harvard Medical School of Public Health.

Întregul sistem modern de sănătate este de acuzat că permite, sau uneori chiar promovează, proceduri şi protocoale terapeutice care nu sunt necesare. În ceea ce priveşte actul medical şi erorile care apar în exercitarea acestuia există mari diferenţe între ceea ce se petrece la modul real şi ceea ce se raportează. Apare întrebarea: cine raportează erorile medicale? De obicei pacientul sau familia pacientului. Însă dacă nimeni nu observă eroarea, aceasta nu este raportată.

Datele care vor fi prezentate în continuare se referă la sistemul medical american. Despre sistemul medical românesc nu s-au făcut astfel de studii, dar aceasta nu înseamnă că ţara noastră sau alte ţări ies de sub incidenţa acestei probleme.

Un sistem medical care cauzează mai multe decese decât bolile şi războaiele

Janet Heinrich, director asociat al U.S. General Accounting Office, instituţie răspunzătoare pentru finanţarea sistemului de sănătate şi pentru problemele de sănătate publică în SUA, afirma în faţa unui subcomitet al Casei Albe că: “adevărata dimensiune a repercursiunilor erorilor medicale asupra populaţiei este necunoscută”, adăungând că “strângerea de date valide despre aceste aspecte este foarte dificil de realizat”.

Prin centralizarea mai multor date s-a observat că simpla spitalizare poate genera:
– 2,1% şanse de a avea o reacţie adversă serioasă la medicaţia administrată;
– 5 – 6% şanse de a face o infecţie intraspitalicească;
– 4 – 36% şanse de afectare iatrogenă (eroare medicală sau reacţie adversă la medicamentele prescrise)
– 17% şanse de eroare de procedură.

S-a observat că decesele de cauză iatrogenă (prin eroare medicală sau datorită reacţiilor adverse la medicamente) depăşesc ca număr pe cele cauzate de război – datele făcând referire la americanii care au murit în războaiele la care a participat SUA. Numărul de procedee medicale şi chirurgicale inutile realizate anual este de 7,5 milioane. Numărul de oameni expuşi la spitalizări inutile anual este de 8,9 milioane. În anul 2001 numărul total de decese induse iatrogen a fost aproximativ 780 000 în SUA, în timp ce în acelaşi an numărul anual de decese cauzate de boli cardiace a fost de aproximativ 700 000, iar cele de cancer de aproximativ 550.000, ambele mai mici decât cele de cauză iatrogenă. Iar aceste date sunt doar pentru un an. Dar pentru zece ani? Se poate deduce că sistemul medical american este o importantă cauză de deces. Fiecare specialitate medicală are propriile recorduri şi date despre morbiditate şi mortalitate. Dar aceste numere şi statistici nu sunt publice.

Producţia de medicamente – o industrie orientată către profit ca oricare alta

În calea reformelor medicale, atât de necesare, dată fiind această situaţie îngrijorătoare, stau companiile farmaceutice, companiile de tehnică medicală şi grupurile de afaceri din domeniul medical – cei care, de fapt, beneficiază cel mai mult de pe urma îmbolnăvirilor, prin medicamentele care sunt administrate, testele de diagnostic realizate, tehnicile care se fac atât în scop diagnostic cât şi în scop terapeutic. Aceste categorii de industriaşi sponsorizează cercetări medicale, şcoli medicale şi spitale. Aceste subvenţii pot înclina balanţa, în cazul unui studiu clinic, de la o evaluare prin filtrul prevenţiei profesionale la acceptarea fără critică a unei noi terapii, a unui nou medicament sau a unui nou test diagnostic.

Pentru a înţelege determinismul acceptării anumitor medicamente trebuie să observăm doar funcţiile pe care le deţin unele persoane în spitale şi în anumite comitete guvernamentale de avizare, sau în anumite firme farmaceutice. Un studiu din 2003 a arătat că aproape jumătate din medicii care sunt în comisiile instituţionale de revizuire care aprobă testările clinice (trial, în limba engleză) pentru diferite medicamente, deţin de asemenea posturi de consultanţi în industria farmaceutică. Dr. Erik Campbell afirma că: “Asemenea legături cu industria farmaceutică pot afecta comportamentul ştiinţific. Ei pot face comerţ cu anumite informaţii secrete şi pot întârzia publicarea cercetărilor”.

Jonathan Quick, director al Departamentului medicamente esenţiale şi Politica medicală, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), scria într-unul din buletinele OMS: “dacă trial-urile (testările) clinice devin o aventură comercială în care interesul propriu depăşeşte interesul oamenilor, atunci contractul social care permite cercetarea pe subiecţi umani în schimbul avantajelor medicale, este compromis”.

În anul 2000, un studiu realizat de guvernul britanic a arătat că majoritatea oamenilor consideră că “ştiinţa este condusă de afaceri – la urma urmei, este vorba tot despre bani”. Mai mult de trei sferturi din cei chestionaţi au fost de părere că “ este important să existe oameni de ştiinţă care nu au nici o legătură cu afacerile”.

Fostul editor al prestigioasei publicaţii New England Journal of Medicine (NEJM), dr. Marcia Angell, se străduia să atragă atenţia lumii asupra problemei comercializării cercetărilor ştiinţifice, în editorialul “Is Academic Medicine for Sale?”. Dr. Marcia susţinea că “ atunci când hotarul între industrie şi cunoaşterea medicală academică devine aşa de neclar cum este acum, obiectivele comerciale influenţează misiunea şcolilor medicale în multe feluri. Conflictele de interes în ceea ce priveşte ştiinţa sunt în creştere”. Ea nu a negat beneficiile cercetării medicale, ci susţinea faptul că există o relaţie faustiană între şcolile medicale şi industria farmaceutică (adică, un fel de pact cu diavolul).

Raportul ABC afirma că firmele farmaceutice cheltuiesc peste 2 miliarde USD pe an pentru 314000 de evenimente la care participă medicii. Raportul ABC nota de asemenea că atunci când o companie farmaceutică sponsorizează un studiu, există 90% şanse ca acel medicament să fie găsit adecvat, pe când un studiu sponsorizat de o companie nefarmaceutică pentru acelaşi medicament, ar găsi acea substanţă potrivită doar în proporţie de 50% pentru afecţiunea pentru care a fost creată. Se pare că banii pot cumpăra orice rezultat ştiinţific dorit.

Un laureat al premiului Nobel afirmă: „producţia farmaceutică este interesată să vă ia cât mai mulţi bani, nu să vă vindece.”

În 2006, în ziarul La Vanguardia, jurnalul cu cea mai mare circulaţie în Barcelona şi Catalonia, a apărut un interviu cu Richard J. Roberts având titlul „Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil”. Richard J. Roberts s-a născut în 1943 în Anglia. Unicul fiu al lui John şi Edna Roberts, s-a dovedit a fi un spirit extrem de vivace în ceea ce privea ştiinţele exacte, îndrăgind de mic matematica, logica şi chimia. A urmat studiile Universităţii Shefield, unde şi-a luat şi doctoratul în chimie organică sub îndrumarea lui David Ollis. A ajuns să cunoască şi să aprofundeze teoretic şi practic domeniul biologiei moleculare. Astfel, după mulţi ani de lucru în special în domeniul enzimelor de restricţie şi a secvenţierii ARN şi ADN, i s-a acordat premiul Nobel în medicină şi fiziologie, alături de Philip A. Sharp, în anul 1993, pentru cercetările şi descoperirile făcute despre genele splitate.

Redăm în continuare câteva fragmente din interviul acordat jurnalului La Vanguardia:

“Reporter: Ce model de cercetare vi se pare cel mai eficient, cel al Statelor Unite sau cel european?

Richard J.Roberts: Este evident că modelul american, în care participă în mod activ capitalul privat, este mult mai eficient. Puteţi lua ca exemplu progresul spectaculos al industriei informatice, unde capitalul privat este cel care finanţează cercetarea de bază şi cea aplicată, în ce priveşte industria de sănătate, însă… Eu am rezerve.

R: Vă ascult.

RJR: Nu se poate ca cercetarea în domeniul sănătăţii umane să depindă numai de rentabilitatea economică. Ceea ce e bine din punctul de vedere al dividentelor nu este întotdeauna bine pentru oameni.

R: Explicaţi-ne.
 
RJR: Industria farmaceutică vrea să fie utilă pentru pieţele de capital…
 
R: Ca oricare altă industrie.

RJR: Da, dar aceasta nu este oricare altă industrie: aici vorbim de sănătatea noastră şi de vieţile noastre şi de cele ale fiilor noştri şi ale unor milioane de fiinţe umane.

R: Dar dacă sunt rentabile, se va realiza o cercetare mai bună.

RJR: Dacă te gândeşti doar la profit, nu te va mai preocupa să fii util oamenilor.

R: De exemplu…

RJR: Am dovezi că, în anumite cazuri, cercetătorii care depind de fonduri private ar fi putut descoperi medicamente foarte eficace care ar fi pus capăt cu totul anumitor boli…

R: Şi de ce au renunţat la cercetări?

RJR: Pentru că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să vă vindece pe dumneavoastră, ci să vă ia mai mulţi bani, aşa că, dintr-o dată, cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vă vindecă întru totul, ci doar cronicizează boala şi vă face să experimentaţi o îmbunătăţire a stării, ce va dispărea din momentul în care nu mai luaţi medicamentul.

R: Este o acuzaţie gravă.

RJR: Ei bine, este un lucru obişnuit ca firmele din industria de medicamente să fie interesate în direcţii de cercetare nu pentru a vindeca, ci pentru a croniciza durerile cu medicamente cronicizante mult mai rentabile decât cele care vindecă o dată pentru totdeauna. Şi nu trebuie decât să urmăriţi analiza financiară din industria farmaceutică ca să verificaţi ceea ce spun.

R: Există dividente care ucid.

RJR: De asta vă spuneam că sănătatea nu poate fi o piaţă în plus şi nici nu poate fi înţeleasă doar ca un mijloc de a câştiga bani. Şi de aceea cred că în modelul european mixt, cu capital public şi privat, este mai puţin facil să se propage acest tip de abuzuri.

R: Un exemplu de astfel de abuzuri?

RJR: S-a renunţat la cercetarea pentru antibiotice pentru că sunt prea eficiente şi vindecau complet. Şi pentru că nu s-au produs noi antibiotice, microorganismele infecţioase au devenit rezistente şi azi tuberculoza, care fusese învinsă când eram eu copil, reapare şi ucide anul acesta peste un milion de oameni.

R: Nu îmi vorbiţi de lumea a treia?

RJR: Acesta este un alt capitol trist: bolile din lumea a treia sunt prea puţin supuse cercetării, pentru că medicamentele care le-ar combate nu ar fi rentabile. Dar eu vă vorbesc de prima lume, a noastră: medicina care vindecă definitiv nu este rentabilă şi de aceea nu se fac cercetări în acest domeniu.

R: Politicienii nu intervin?

RJR: Nu vă faceţi iluzii: în acest sistem politicienii sunt simpli angajaţi ai marilor capitaluri, care investesc atât cât este nevoie pentru ca fiii lor să fie aleşi şi dacă nu sunt aleşi, să îi cumpere pe cei care sunt.

R: Totul e posibil.

RJR: Pentru capital există un singur interes: să se multiplice. Aproape toţi politicienii – şi ştiu ce vorbesc – depind cu neruşinare de acele companii multinaţionale farmaceutice care le finanţează campaniile. Restul sunt vorbe goale…”

 

Vă recomandăm să citiţi şi:

CANCERUL continuă să ucidă din ce în ce mai mulţi oameni. Care este realitatea despre lupta împotriva cancerului?

Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă

Gripa aviară: O pandemie care este diabolic programată din umbră de către francmasoni

Bibliografie:

1. Lazarou J, Pomeranz B, Corey P. Incidence of adverse drug reactions in hospitalized patients. JAMA. 1998;279:1200-1205.
2. Rabin R. Caution About Overuse of Antibiotics. Newsday. Sept. 18, 2003.
3. http://www.cdc.gov/drugresistance/community/
4. Calculations detailed in Unnecessary Surgery section, from two sources: (13) http://hcup.ahrq.gov/HCUPnet.asp and (71) US Congressional House Subcommittee Oversight Investigation. Cost and Quality of Health Care: Unnecessary Surgery. Washington, DC: Government Printing Office, 1976
5. http://hcup.ahrq.gov/HCUPnet.asp and (93) Siu AL, Sonnenberg FA, Manning WG, Goldberg GA, Bloomfield ES, Newhouse JP, Brook RH. Inappropriate use of hospitals in a randomized trial of health insurance plans. NEJM. 1986 Nov 13;315(20):1259-66.
6. Siu AL, Manning WG, Benjamin B. Patient, provider and hospital characteristics associated with inappropriate hospitalization. Am J Public Health. 1990 Oct;80(10):1253-6.
7. Eriksen BO, Kristiansen IS, Nord E, Pape JF, Almdahl SM, Hensrud A, Jaeger S. The cost of inappropriate admissions: a study of health benefits and resource utilization in a department of internal medicine. J Intern Med. 1999 Oct;246(4):379-87.
8. Articles on Science Funding and Policy by Rupert Sheldrake, New Scientist 19th April 2003
9. Leape LL. Error in medicine. JAMA. 1994 Dec 21;272(23):1851-7.
10. Brennan TA, Leape LL, Laird NM, Hebert L, Localio AR, Lawthers AG, et al. Incidence of adverse events and negligence in hospitalized patients. N Engl J Med 1991; 324: 370-376.
11. Campbell EG, Weissman JS, Clarridge B, Yucel R, Causino N, Blumenthal D. Characteristics of medical school faculty members serving on institutional review boards: results of a national survey. Acad Med. 2003 Aug;78(8):831-6.
12. Possible Conflict of Interest Within Medical Profession. Aug. 15, 2003 HealthDayNews.
13. World Health Organization, Press Release Bulletin #9, December 17, 2001.
14. Angell M. Is academic medicine for sale? N Engl J Med. 2000 May 18;342(20):1516-8.
15. McKenzie J. Conflict of Interest? Medical Journal Changes Policy of Finding Independent Doctors. June 12, 2002. ABC News.

yogaesoteric
octombrie 2007

Also available in: Français