Memoriu adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – martie 2012

Către:   
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

În atenţia Doamnei Laura Codruţa Kovesi

Ref: Abuzurile S.R.I. împotriva M.I.S.A.

Stimată Doamnă,
 
Asociaţia M.I.S.A. a luat la cunoştinţă recent despre un document catalogat ca “STRICT SECRET” (vedeţi anexe) şi declasificat la data de 13.02.2012, prin care se autoriza “interceptarea comunicaţiilor numitului Gregorian Bivolaru” şi accesul la spaţiile din Bucureşti si din alte localităţi în care au loc activităţi “cu caracter extremist ale membrilor M.I.S.A.”, autorizaţii emise în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.

Asociaţia M.I.S.A. consideră că ofiterii SRI, profitând de funcţia si pozitia lor, au încercat să îl compromită pe Gregorian Bivolaru, care a fost declarat de instanţă ca având statutul de dizident al regimului comunist. Aceasta realizându-se prin fabricarea de dovezi pentru o presupusa infractiune de drept comun, prin utilizarea mijloacelor specifice investigatiilor de siguranta nationala. În al doilea rând, consideram că aceştia au determinat procurorii, prin inducere în eroare, să emita mandatele pentru siguranţă natională, utilizând date false şi apelative tendenţioase şi denigratoare în sensul că Asociaţia MISA ar fi o organizatie extremistă.
 
Directia de Cercetari Penale a Securitatii a fost desfiintata in 1990, si acela este momentul din care interceptarile SRI nu au dreptul sa fie folosite ca si probe. Daca ele sunt totusi folosite in dosarele penale, acesta inseamna reinstalarea tacita a Directiei de Cercetari Penale a Securitatii, care era organul care facea politie politica. Acum, prin acesta metoda subversiva, intimidand magistratii si folosindu-i cu abilitate, SRI se reinstaleaza, din ce in ce mai insidios si evident in cadrul organelor de cercetare penala, si se foloseste cu abilitate de magistrati pentru a lovi in persoanele urmarite politic. Tratarea si etichetarea in cadrul Mandatului de interceptare a asociatiei de yoga, (doar pentru ca promoveaza idei diferite de cele ale SRI-ului), ca fiind o miscare „extremista”, fara supunerea acestei etichetari vreunui control judiciar si fara a da vreo sansa funcţionării prezumtiei de nevinovatie, este o masura in sine profund abuziva si discriminatorie, care trebuie sanctionata exemplar.
 
Mandatele în discuţie sunt: Mandatul nr. 002061 din 13.11.2002, asumat şi semnat de procurorul Ilie Picioruş, pentru autorizarea interceptării convorbirilor telefonice în perioada 15.11.2002, orele 15 – 14.02.2003, orele 15, şi Mandatul nr. 00923 din 09.05.2003, semnat indescifrabil, pentru autorizarea prelungirii interceptării în perioada 13.05.2003, orele 15 – 12.08.2003, orele 15. Al doilea mandat menţionat este o prelungire a unui mandat nedeclasificat.

Menţionăm că, instanţele care au judecat in fond şi în apel Dosarul penal nr. 405/85/2005, au solicitat parchetului depunerea autorizaţiilor care au stat la baza interceptării convorbirilor dintre Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru, (presupusa parte vătămată), dar Parchetul, sub pretextul că ar fi „secrete de stat”, a refuzat să trimită aceste mandate.

În primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel) s-a pronunţat soluţia de achitare a inculpatului. La ultimul termen de judecată al recursului, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul a trimis, în ultima zi a procesului, mandatele emise în baza legii siguranţei naţionale, fapt ce demonstrează, din punctul nostru de vedere, în mod indubitabil, că s-a urmărit nu doar intruziunea organelor de informaţii şi judiciare în viaţa privată a cetăţenilor, dar şi crearea imposibilităţii unei apărări eficiente, încălcându-se principiul egalităţii armelor. Prezenta acestor mandate si a acestor interceptari la dosarul format pentru infractiuni de drept comun este dovada directa a politizarii dosarului.

Elemente ale legii interne aplicabile în speţă:
Legea nr. 14/1992 – (interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală).
Legea nr. 51/ 1991 – art . 16 şi 21, (interzice în mod expres ca activitatea de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale şi evident utilizarea lor să lezeze viaţa particulară, onoarea sau reputaţia cetăţenilor, incriminând ca infracţiune utilizarea prin publicarea (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate) unor asemenea informaţii cunoscute incidental în cadrul activităţii de strângere a datelor necesare siguranţei naţionale.

În lumina celor de mai sus vă solicităm să ne comunicaţi:

1. Care este temeiul de drept care fundamentează furnizarea înregistrărilor interceptate de SRI catre alte instituţii ale statului, pentru a fi folosite în procese care nu au legătură cu obiectul de activitate şi cu atribuţiile legale ale Serviciului Român de Informaţii? Menţionăm că decizia de NUP a dosarului pe siguranţa naţională, pe motiv că nu s-au descoperit infracţiuni specifice, datează încă din anul 2002.
2. În baza căror indicii sau dovezi este Asociaţia M.I.S.A. etichetată drept extremistă, în condiţiile în care nu a existat niciodată nici o acuzaţie oficială de acest tip? Asociaţia M.I.S.A. consideră că folosirea etichetărilor lingvistice din Mandatele nr. 00923/09.05.2003 şi 002061/13.11.2002, de tipul “activităţi cu caracter extremist ale membrilor M.I.S.A.”, este discriminatorie; nu respectă principiul prezumţiei de nevinovăţie şi aduce atingere imaginii si funcţionării sectorului neguvernamental din România, într-un cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse, precum şi accesul liber la un act de justiţie echitabil. 
3. De ce nu a fost declasificat şi mandatul la care face referire mandatul nr. 00923 din 09.05.2003, neasumat de cineva şi semnat indescifrabil pentru autorizarea prelungirii interceptării în perioada 13.05.2003, orele 15 – 12.08.2003, orele 15?
4. Vă solicităm, de asemenea, realizarea demersurilor necesare pentru deschiderea unei anchete care să analizeze modul în care procurorul Ilie Picioruş, precum şi o altă persoană rămasă neidentificată, au încuviinţat autorizarea interceptărilor pe baza unor motivaţii false legate de extremismul asociaţiei, însă acuzaţiile aduse în final vizează presupuse încălcări ale Codului penal. În acelaşi timp, procurorii sus-menţionaţi au refuzat în repetate rînduri să se supună solicitării instanţei, afectând grav posibilitatea inculpatului de a-şi exercita dreptul la apărare timp de mai mulţi ani. Nu putem accepta, într-un stat de drept, un algoritm de tipul: emiterea unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice în lipsa urmăririi penale – construirea unor dosare penale în funcţie de diferite convorbiri telefonice înregistrate – alocarea de resurse financiare şi umane de-a lungul unor ani, pentru procese în care proba principală este transcrierea unei convorbiri telefonice înregistrate ilegal. Abuzuri de acest tip trebuie semnalate şi amendate, pentru ca justiţia să funcţioneze corect.
 
În aşteptarea răspunsului dvs., vă mulţumim anticipat şi vă stăm la dispozitie pentru orice alte detalii.

Also available in: English