Memoriu adresat Reprezentanţei Comisiei Europene în România – martie 2012

Către:
   
Reprezentanţa Comisiei Europene în România
În atenţia Domnului Nicolae IDU, Sef al Reprezentanţei CE

Ref: Abuzurile S.R.I. împotriva M.I.S.A.

Stimate Domn,
 
Asociaţia M.I.S.A. a luat la cunoştinţă recent despre un document catalogat ca “STRICT SECRET” (vedeţi anexe) şi declasificat la data de 13.02.2012, prin care se autoriza “interceptarea comunicaţiilor numitului Gregorian Bivolaru” şi accesul la spaţiile din Bucureşti si din alte localităţi în care au loc activităţi “cu caracter extremist ale membrilor M.I.S.A.”, autorizaţii emise în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.

Asociaţia M.I.S.A. consideră că ofiterii SRI, profitand de functia si pozitia lor, au încercat să îl compromită pe Gregorian Bivolaru, care a fost declarat de instanţă ca având statutul de dizident al regimului comunist. Aceasta, realizându-se prin fabricarea de dovezi pentru o presupusa infractiune de drept comun, prin utilizarea mijloacelor specifice investigatiilor de siguranta nationala. În al doilea rând, consideram că aceştia au determinat, prin inducere în eroare, magistraţii să emita mandatele pentru siguranţă nationala, utilizând date false şi apelative tendenţioase şi denigratoare în sensul că Asociaţia MISA ar fi o organizatie extremistă.  Directia de Cercetari Penale a Securitatii a fost desfiintata in 1990, si acela este momentul din care interceptarile SRI nu au dreptul sa fie folosite ca si probe. Daca ele sunt totusi folosite in dosarele penale, acesta inseamna reinstalarea tacita a Directiei de Cercetari Penale a Securitatii, care era organul care facea politie politica. Acum, prin acesta metoda subversiva, intimidand magistratii si folosindu-i cu abilitate, SRI se reinstaleaza, din ce in ce mai insidios si evident in cadrul organelor de cercetare penala, si se foloseste cu abilitate de magistrati pentru a lovi in persoanele urmarite politic. Traterea si etichetarea in cadrul Mandatului de interceptare a asociatiei de yoga, (doar pentru ca promoveaza idei diferite de cele ale SRI-ului), ca fiind o miscare „extremista”, fara supunerea acestei etichetari vreunui control judiciar si fara a da vreo sansa functionării prezumtiei de nevinovatie, este o masura in sine profund abuziva si discriminatorie, care trebuie sanctionata exemplar.
Mandatele în discuţie sunt: Mandatul nr. 002061 din 13.11.2002, asumat şi semnat de procurorul Ilie Picioruş, pentru autorizarea interceptării convorbirilor telefonice în perioada 15.11.2002, orele 15 – 14.02.2003, orele 15, şi Mandatul nr. 00923 din 09.05.2003, semnat indescifrabil, pentru autorizarea prelungirii interceptării în perioada 13.05.2003, orele 15 – 12.08.2003, orele 15. Al doilea mandat menţionat este o prelungire a unui mandat nedeclasificat.

Menţionăm că, instanţele care au judecat in fond şi în apel Dosarul penal nr. 405/85/2005, au solicitat parchetului depunerea autorizaţiilor care au stat la baza interceptării convorbirilor dintre Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru, (presupusa parte vătămată), dar Parchetul, sub pretextul că ar fi „secrete de stat”, a refuzat să trimită aceste mandate.

În primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel) s-a pronunţat soluţia de achitare a inculpatului. La ultimul termen de judecată al recursului, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul a trimis, în ultima zi a procesului, mandatele emise în baza legii siguranţei naţionale, fapt ce demonstrează, din punctul nostru de vedere, în mod indubitabil, că s-a urmărit nu doar intruziunea organelor de informaţii şi judiciare în viaţa privată a cetăţenilor, dar si crearea imposibilităţii unei apărări eficiente, încălcându-se principiul egalităţii armelor. Prezenta acestor mandate si a acestor interceptari la dosarul format pentru infractiuni de drept comun este dovada directa a politizarii dosarului.
Elemente ale legii interne aplicabile în speţă:Legea nr. 14/1992 – (interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală).
Legea nr. 51/ 1991 – art . 16 şi 21, (interzice în mod expres ca activitatea de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale şi evident utilizarea lor să lezeze viaţa particulară, onoarea sau reputaţia cetăţenilor, incriminând ca infracţiune utilizarea prin publicarea (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate), unor asemenea informaţii cunoscute incidental în cadrul activităţii de strângere a datelor necesare siguranţei naţionale. În lumina celor de mai sus, vă solicităm:
1. Să includeţi acest abuz al justiţiei în rapoartele şi analizele pe care le realizaţi referitoare la acest domeniu.
2. Să ne sprijiniţi cu un punct de vedere oficial privind modalitatea în care este reglementat în Uniunea Europeană modul în care sunt emise mandate de interceptare a convorbirilor telefonice, precum şi cadrul strict în care pot fi folosite acestea.

În aşteptarea răspunsului dvs., vă mulţumim anticipat şi vă stăm la dispozitie pentru orice alte detalii.

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More