Memoriu adresat Serviciului Român de Informaţii – martie 2012

Ref: Abuzurile S.R.I. împotriva M.I.S.A.

Stimate Domn,
 
Asociaţia M.I.S.A. a luat la cunoştinţă recent despre un document catalogat ca “STRICT SECRET” (vedeţi anexe) şi declasificat la data de 13.02.2012, prin care se autoriza “interceptarea comunicaţiilor numitului Gregorian Bivolaru” şi accesul la spaţiile din Bucureşti si din alte localităţi în care au loc activităţi “cu caracter extremist ale membrilor M.I.S.A.”, autorizaţii emise în baza Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională.

Asociaţia M.I.S.A. consideră că ofiterii SRI, aflaţi în subordinea dvs., profitând de functia şi poziţia lor, au încercat să îl compromită pe Gregorian Bivolaru, care a fost declarat de instanţă ca având statutul de dizident al regimului comunist. Aceasta, prin fabricarea de dovezi pentru o presupusă infracţiune de drept comun, prin utilizarea mijloacelor specifice investigaţiilor de siguranţă naţională. În al doilea rând, considerăm că aceştia au determinat prin inducere în eroare magistraţii să emită mandatele pentru siguranţa naţională, utilizând date false şi apelative tendenţioase şi denigratoare în sensul că Asociaţia MISA ar fi o organizatie extremistă.
 
Directia de Cercetări Penale a Securităţii a fost desfiinţată în 1990, şi acela este momentul din care interceptările SRI nu au dreptul sa fie folosite ca şi probe. Dacă ele sunt totuşi folosite în dosarele penale, acesta înseamnă reinstalarea tacită a Direcţiei de Cercetări Penală a Securităţii, care era organul care facea poliţie politică. Acum, prin acestă metodă subversivă, intimidând magistraţii şi folosindu-i cu abilitate, SRI se reinstalează, din ce în ce mai insidios şi evident în cadrul organelor de cercetare penală, şi se foloseşte cu abilitate de magistraţi pentru a lovi în persoanele urmărite politic. Tratarea şi etichetarea în cadrul Mandatului de interceptare a asociaţiei de yoga, (doar pentru că promovează idei diferite de cele ale SRI-ului), ca fiind o mişcare „extremistă”, fără supunerea acestei etichetări vreunui control judiciar şi fără a da vreo şansă funcţionării prezumţiei de nevinovăţie, este o măsură în sine profund abuzivă şi discriminatorie, care trebuie sancţionată exemplar.
 
Mandatele în discuţie sunt: Mandatul nr. 002061 din 13.11.2002, asumat şi semnat de procurorul Ilie Picioruş, pentru autorizarea interceptării convorbirilor telefonice în perioada 15.11.2002, orele 15 – 14.02.2003, orele 15, şi Mandatul nr. 00923 din 09.05.2003, semnat indescifrabil, pentru autorizarea prelungirii interceptării în perioada 13.05.2003, orele 15 – 12.08.2003, orele 15. Al doilea mandat menţionat este o prelungire a unui mandat nedeclasificat.

Menţionăm că, instanţele care au judecat în fond şi în apel Dosarul penal nr. 405/85/2005, au solicitat parchetului depunerea autorizaţiilor care au stat la baza interceptării convorbirilor dintre Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru, (presupusa parte vătămată), dar Parchetul, sub pretextul că ar fi „secrete de stat”, a refuzat să trimită aceste mandate.

În primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel) s-a pronunţat soluţia de achitare a inculpatului. La ultimul termen de judecată al recursului, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetul a trimis, în ultima zi a procesului, mandatele emise în baza legii siguranţei naţionale, fapt ce demonstrează, din punctul nostru de vedere, în mod indubitabil, că s-a urmărit nu doar intruziunea organelor de informaţii şi judiciare în viaţa privată a cetăţenilor, dar şi crearea imposibilităţii unei apărări eficiente, încălcându-se principiul egalităţii armelor. Prezenţa acestor mandate şi a acestor interceptări la dosarul format pentru infracţiuni de drept comun este dovada directă a politizării dosarului.

Elemente ale legii interne aplicabile în speţă:
Legea nr. 14/1992 – (interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală).
Legea nr. 51/ 1991 – art. 16 şi 21, (interzice în mod expres ca activitatea de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale şi evident utilizarea lor să lezeze viaţa particulară, onoarea sau reputaţia cetăţenilor, incriminând ca infracţiune utilizarea prin publicarea (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate), unor asemenea informaţii cunoscute incidental în cadrul activităţii de strângere a datelor necesare siguranţei naţionale.
 
În lumina celor de mai sus vă solicităm să ne comunicaţi:
1. Care este temeiul de drept care fundamentează furnizarea înregistrărilor interceptate de instituţia dvs. altor instituţii ale statului, pentru a fi folosite în procese care nu au legătură cu obiectul de activitate şi cu atribuţiile legale ale Serviciului Român de Informaţii? Menţionăm că decizia de NUP a dosarului pe siguranţa naţională, pe motiv că nu s-au descoperit infracţiuni specifice, datează încă din anul 2002.
2. În baza căror indicii sau dovezi este Asociaţia M.I.S.A. etichetată drept extremistă, în condiţiile în care nu a existat niciodată nici o acuzaţie oficială de acest tip? Asociaţia M.I.S.A., consideră că folosirea etichetărilor lingvistice din Mandatele nr. 00923/09.05.2003 şi 002061/13.11.2002, de tipul “activităţi cu caracter extremist ale membrilor M.I.S.A.”, este discriminatorie, nu respectă principiul prezumţiei de nevinovăţie şi aduce atingere imaginii şi funcţionării sectorului neguvernamental din România, într-un cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse, şi accesul liber la un act de justiţie echitabil. 
3. De ce nu a fost declasificat şi mandatul la care face referire mandatul nr. 00923 din 09.05.2003, neasumat de cineva şi semnat indescifrabil pentru autorizarea prelungirii interceptării în perioada 13.05.2003, orele 15 – 12.08.2003, orele 15?
 
În aşteptarea răspunsului dvs., vă mulţumim anticipat şi vă stăm la dispozitie pentru orice alte detalii.