Memoriul depus la CSM pe 22.09.2005
Ordonanţa NUP din 16.05.2005 ne încalcă drepturile cetăţeneşti, ne jigneşte inteligenţa şi sfidează bunul simţ
Către Consiliul Superior al Magistraturii
Domnule Preşedinte,
Vă aducem la cunoştinţă faptul că, la mai bine de 18 luni de când cerem autorităţilor să analizeze acţiunile abuzive şi ilegale ale procurorilor implicaţi în investigarea unor membri şi simpatizanţi ai Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut, nu am primit nici un răspuns pertinent din partea instituţiilor juridice.
Am adresat zeci de memorii, plângeri penale, sesizări, am făcut zeci de mitinguri şi am fost în zeci de audienţe. Verbal am primit promisiuni şi încurajări. Răspunsurile oficiale însă ne poartă de la o instituţie la alta. Am fost puşi în situaţia ca noi – victimele violenţelor, nedreptăţilor şi instigării – să fim în continuare batjocoriţi prin modul în care autorităţile refuză să ţină cont de evidenţă şi să ne analizeze cererile.
Ca unic răspuns oficial la plângerile noastre, Ministerul Public a emis în luna mai 2005 o ORDONANŢĂ DE NEÎNCEPERE A URMĂRIRII PENALE, semnată de procuroarea SANDU ELENA ADRIANA, cu Nr.615/P/2004, care, ordonanţă emisă fără nici o investigaţie şi bazată pe argumente ridicole.
Astfel, procuroarea Sandu Elena Adriana îi susţine pe procurorii şi magistraţii care au încălcat legea şi codul de procedură penală în acţiunile îndreptate împotriva noastră, şi anume :
SAVONEA LIA – judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti,
CHABORSKY ANTON GRIGORE – procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
BĂLAN GEORGE – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,
CHIRIŢĂ VIRGINIA, OGARCĂ NELU, BRATU VIRGIL şi IONESCU ALEXANDRU – procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,
ŞERBĂNOIU EUSEBIU, DELCEA MARIAN şi GHERMAN MARIAN– procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti,
ILIEŞ DUMITRU – comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale,
VLAD MIHAI – inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog
Toţi aceştia au fost reclamaţi în numeroase plângeri, sesizări şi memorii, pentru abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie, încercarea de a determina mărturia mincinoasă.
Fără a audia măcar un singur reclamant aşa cum prevede imperativ art. 76 din Codul de Procedură Penală, procuroarea SANDU ELENA ADRIANA decide neînceperea urmăririi penale pe baza unor argumente ridicole, încălcându-şi obligaţia legală de a audia părţile vătămate precum şi pe cei de care ne plângem.
Iată câteva exemple:
1. “Nu se poate aprecia că s-a comis un exces de forţă” (pag 27) – excesul de forţă s-a văzut clar în înregistrările transmise de posturile TV, iar procurorii sunt cei care au coordonat acţiunea, deci sunt răspunzători de derularea ei, chiar dacă nu ei au folosit forţa în mod direct;
2. “Procesele verbale au fost semnate fără obiecţiuni” (pag 27) – e greu să ridici obiecţiuni cu arma la ceafă şi în absenţa asistenţei juridice legale;
3. “În unul din cazuri la o parte din activitate a asistat şi un avocat” (pag 28) – ce justificare e aceasta, când e vorba de percheziţionarea a 16 imobile, percheziţii de ore în şir, în care au fost zeci de oameni implicaţi;
4. “Persoanele au fost de acord să dea declaraţii, nu au formulat obiecţiuni” (pag 29) – 78 de persoane au fost duse cu forţa la Parchet după ore de teroare psihică, fără avocat. Atunci nu prea aveau cum să formuleze obiecţiuni fiind ameninţaţi cu armele, de aceea au şi depus ulterior plângerile penale;
5. “Invocarea constrângerii nu se susţine” pe motivul de mai sus plus pentru că “nu au recunoscut comiterea de infracţiuni şi nu au oferit informaţii semnificative..” (pag 29) – aici nu e o relaţie de cauzalitate, faptul că declaraţiile nu au oferit astfel de informaţii nu arată în nici un fel că autorii declaraţiilor nu ar fi fost constrânşi;
6. Infracţiunea de tortură nu este recunoscută, pe motiv că “persoanele vătămate au acuzat exclusiv temere şi stări accentuate de stress” (pag 29) – ameninţările cu moartea, armele puse la ceafa etc se încadrează în prevederile art. 2671 CP, tortura fiind “fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice”;
7. Nu s-au oferit explicaţii (cadrul legal) pentru faptul că bunurile cu caracter personal ridicate (fotografii, scrisori, agende etc) au fost puse la dispoziţia mass-media;
8. Nu s-a explicat motivul ridicării atâtor bunuri când în mod clar se autorizase doar “ridicarea mediilor de stocare a datelor informatice” (pag 8), iar în unele locaţii percheziţionate nu existau nici un fel de calculatoare sau medii de stocare a datelor;
9. Nu este adevărat că “o mare parte” din bunuri au fost restituite! (pag 26);
10. Justificarea că bunurile sunt “necesare anchetelor în derulare” (pag 26) e ridicolă – e vorba de bani, bijuterii, acte originale MISA, acte de proprietate şi de evidenţă contabilă, aparate video; în plus s-a depaşit timpul de 120 zile în care Parchetul avea dreptul să reţină mijloacele electronice în vederea efectuării de copii (art. 55 alin. 1 legea 161/2003);
11. “Datele existente arătau comiterea de infracţiuni grave, în cadru organizat” (pag 27) – nu se precizează care sunt aceste date, şi cum s-a verificat legalitatea modului de obţinere a acestora;
12. Imaginile furnizate mass media “se circumscriu dreptului pe care îl are opinia publică de a fi informată cu privire la subiectele de interes” (pag 30) – imaginile difuzate nu au servit interesului public, s-au prezentat în ipostaze umilitoare persoane neacuzate de nimic, plus imagini voit tendenţioase (de exemplu o seringă sugerând folosirea drogurilor, când orice anchetator ar trebui să ştie că astfel de seringi nu se folosesc pentru droguri).
Acestea sunt doar câteva exemple din ordonanţa NUP pe care o supunem atenţiei dvs.
Am reclamat şi anterior, în manifestaţiile noastre, fără a primi vreun răspuns, lipsa de profesionalism a acestei ordonanţe. Ea ne încalcă drepturile cetăţeneşti, ne jigneşte inteligenţa şi sfidează bunul simţ. Această ordonanţă este o bătaie de joc şi ilustrează perfect modul de operare al unor procurori români, care din perspectiva cetăţenilor se comportă precum o şleahtă sau clică a cărei interese sunt mai presus de lege şi dreptate.
Am venit astăzi aici pentru a cere Consiliului Superior al Magistraturii să ia atitudine sancţionând-o pe procuroarea SANDU şi pe procurorul general Ilie BOTOŞ pentru lipsa de profesionalism în redactarea acestei Ordonanţe şi pentru modul în care înţeleg să soluţioneze plângerile a zeci de oameni.
Cerem de asemenea să se reia în considerare toate plângerile noastre penale, toate memoriile, sesizările, scrisorile oficiale la care nu ni s-a dat răspuns. Pentru că alte insituţii ne îndrumă întotdeauna către dumneavoastră – Consiliul Superior al Magistraturii – pentru a ne ajuta în lupta noastră cu INJUSTIŢIA justiţiei române.
Dacă datorită declaraţiilor a 6 martori Parchetul a dispus urmărirea penală a 21 de persoane în cazul nostru, anchetarea a sute de yoghini şi punerea sub sechestru a peste 70 de locuinţe, ne întrebăm de ce plângerile penale a 50 de persoane şi protestele publice repetate a sute şi mii de cetăţeni nu au dat naştere măcar unei anchete sumare, în care să fie audiaţi martorii şi să se ia în considerare argumentele lor?
Cerem Consiliului Superior al Magistraturii să se implice activ in solutionarea cu celeritate a acestui memoriu, fără a se ascunde în spatele declinării de competenţă, întrucât aspectele semnalate sunt atât de grave încât fără o intervenţie fermă a dvs. vor fi muşamalizate ca de obicei.
22 septembrie 2005
Aşteptăm răspunsul dvs. oficial pe adresa: Şoseaua Sălaj, nr. 2, bloc 126 A, parter, sector 5 – Bucureşti, fax. no 4253099
Citiţi şi răspunsul năucitor al Parchetului la zecile de plângeri depuse în urma percheziţiilor din martie 2004 : ORDONANŢA din 16.05.2005