MIEREA – de la «nectarul zeilor» la toxicitatea mierii? – mit și realitate (II)

 
Citiţi prima parte a articolului

Compararea nivelurilor de HMF din miere cu alte produse alimentare

Așa cum știm deja, HMF nu este prezent în mod natural în produsele alimentare ci se formează în urma tratamentului termic și în combinație cu alți factori, neexistând o concentrație fixă de HMF în diferite produse alimentare.

Temperatura de coacere, rata degradării zaharozei, concentrația zaharurilor reducătoare, tipul de zahăr (glucoză, fructoză sau altele), activitatea apei, adăugarea altor aditivi alimentari, cum ar fi îndulcitori conținând HMF, agenți de colorare, caramelizare, timpul și temperatura de depozitare, tipul de depozitare și prelucrare metalică variază foarte mult între diferite produse alimentare. Prin urmare, conținutul de HMF variază la produsele alimentare chiar și între cele de același tip.

Cu toate acestea, mierea este un produs alimentar mai sigur decât alte produse alimentare procesate în ceea ce privește concentrația sa de HMF. 

Mierea florală și mierea de mană prelucrate la 95°C timp de 90 min și la 90°C timp de 75 min au prezentat niveluri de HMF mai mici de 40 mg/kg. Spre deosebire de miere, la prelucrarea altor produse alimentare, la temperaturi relativ mai ridicate (în timpul coacerii, prăjirii), sunt necesare durate de timp mai mari și aditivi diferiți, care afectează profund conținutul de HMF din alimente.

De exemplu, prăjiturile coapte la temperaturi mai ridicate de 200°C acumulează în mod drastic, de 10-100 de ori mai mult HMF (167,4-1100,1 mg/kg) decât prăjiturile coapte la sub 200°C (9,9–39,6 mg/kg).

S-a raportat că prăjiturile proaspete coapte la 300°C și cu zahăr adăugat în timpul prelucrării conțin până la 1100 mg/kg HMF. Chiar și adăugarea de bicarbonat de amoniu poate crește dramatic conținutul de HMF (peste 3500 mg/kg) în prăjiturile care conțin zaharoză, coapte la 220°C. Astfel, formarea HMF este inevitabilă și compararea sau clasificarea produselor alimentare în funcţie de concentrația de HMF nu poate fi efectuată cu exactitate.

Efectele HMF asupra sănătății. Studii și concluzii

Pentru că am dezvoltat atât de mult subiectul hidroxi-metil-furfuralului (pe scurt HMF), să vedem și efectele sale asupra noastră. În multe studii s-a constatat că HMF are efecte nefaste asupra sănătății umane, cum ar fi citotoxicitatea pentru mucoase, piele și tractul respirator superior, efecte mutagenice, aberații cromozomiale și oncogenitate atât la animale cât și la oameni, precum și inhibarea unor enzime. Cu toate acestea, în studiile mai recente, HMF s-a dovedit că are și o gamă de efecte benefice, cum ar fi cele antioxidante, antialergice, antiinflamatoare, anti-hipoxice sau de scădere a acidului uric în exces.

De exemplu, administrarea orală la șoareci a unor doze unice de 900 sau 1300 mg/kg au arătat leziuni semnificative ale ADN-ului celulelor renale. Studii pre-clinice și clinice au confirmat că 5-HMF provoacă aberații cromozomiale. HMF administrat oral este transformat în SMF reactiv (un metabolit al HMF) după ce a fost absorbit prin tractul gastro-intestinal, produs care nu este excretat imediat prin urină din cauza reabsorbției renale, permițând astfel SMF să se acumuleze în plasmă și făcându-l disponibil să reacționeze cu proteinele celulare și ADN-ul. În studii pre-clinice, HMF și derivatul său SMF s-au confirmat a fi cancerigeni. La o doză orală zilnică de 500 mg/kgcorp șoarecii au dezvoltat focare adenomatoase intestinale numeroase, însă alți cercetători care au realizat același experiment nu au putut induce cu ajutorul HMF tumori intestinale. 

La aplicarea topică a sulfoximetilului (SMF) și a derivaţilor clorometilici ai HMF, s-a descoperit că șoarecii dezvoltă papiloame pe pielea lor. Un alt derivat al HMF, 5-clorometrofurfural, a fost găsit că induce hepatocarcinom la șobolani masculi. Totuși, nu putem să nu remarcăm faptul că s-a folosit zilnic HMF pur în doze de sute de ori mai mari decât doza considerată sigură. Spre deosebire de aceste studii, un alt studiu realizat de Zhao și colaboratorii a indicat faptul că HMF poate induce apoptoza celulelor cu AND, având acțiune anti-carcinogenetică. 

Se pare că HMF are efecte citotoxice la concentrații mari, deoarece compusul provoacă iritații la nivelul mucoaselor, pielii, ochilor și tractului respirator superior. Metabolitul său, SMF s-a dovedit a fi un agent nefrotoxic puternic într-un studiu in vivo în care șoarecilor masculi li s-a administrat intraperitoneal o doză uriașă de SMF (250 mg/kg). După 5-11 zile post-tratament, șoarecii au murit sau au devenit muribunzi, posibil din cauza leziunilor hepatice sau a afectării renale mai severe. Un alt studiu ex vivo a indicat că HMF a scăzut nivelul glutationului celular (glutationul este un antioxidant puternic produs în ficat).

Cu toate acestea, se pare că există efecte benefice asupra sănătății. Unele studii arată efecte antioxidante ale HMF, prin contracararea radicalilor liberi. 

De asemenea, unele studii arată că HMF are un efect protector asupra hepatocitelor deteriorate de peroxidul de hidrogen (H2O2). Alte cercetări demonstrează faptul că administrat în cantități mici, HMF poate crește supraviețuirea în condiții hipoxice hipobarice și ar putea fi un agent terapeutic puternic împotriva bolilor acute de munte, a edemului cerebral de înaltă altitudine și a edemului pulmonar de înaltă altitudine, atenuând semnificativ gradul de permeabilitate indusă de hipoxie hipobarică a barierei sânge-creier și gradul de afectare neuronală în regiunea CA1 a hipocampului. HMF are și un efect antialergic prin blocarea eliberării de histamină și semnalizării Ca2+ prin activitatea de neutralizare a radicalilor liberi. 

După cum observăm, unele studii au rezultate diferite și chiar opuse. Cu siguranță că rezultatele depind de modul de abordare (studii pe celule de om sau animale realizate în laborator, studii in vivo pe animale și oameni), administrarea orală, prin injectare, perfuzii sau aplicații locale, doze mici, medii, mari sau uriașe și nu în ultimul rând administrarea unui compus unic, extras din „context”, adică din alimentul din care provine. 

Situația devine și mai complexă atunci când luăm în considerare și particularitățile organismului expus la cantități mari de HMF. Multe studii au relevat că celulele diferite răspund diferit la citotoxicitatea indusă de HMF. Sensibilitatea celulelor la HMF depinde de prezența și nivelurile de exprimare ale receptorilor metabolismului, structurii și activității enzimatice. 

La nivel preclinic, nu s-au observat efecte toxice la doze zilnice cuprinse între 80 și 100 mg/kg greutate corporală. Aceasta înseamnă că un om de 70 de kg ar trebui să consume peste 150 kg de miere tratată termic pentru a se îmbolnăvi, ceea ce este absurd. Cele 6-7 grame de miere din ceaiul fierbinte sau câteva zeci de grame într-o tavă de prăjitură nu justifică îngrijorarea față de așa-zisele efecte toxice ale mierii. Și dacă tot vorbim de prăjituri cu miere, se produce cu mult mai mult HMF din făina sau laptele folosit la prepararea lor. 

Zaitzev și colaboratorii au stabilit pentru HMF o doză zilnică sigură de 132 mg/zi folosind o marjă de siguranță de 40 de ori mai mare. Ce mai e important de menționat este faptul că la om, atât HMF cât și metaboliții săi sunt complet eliminați prin urină în maxim 48 de ore după administrarea orală de 240 mg/zi (doză mult mai mare decât cea considerată sigură). 

Concluzie

Ca un component al alimentelor procesate, HMF are atât efecte adverse, cât și benefice asupra sănătății umane și a albinelor. Unele efecte ale HMF asupra sănătății umane, proprietățile sale cancerigene, precum și anti-cancerigene rămân neconcludente, numeroase studii fiind efectuate doar la nivel preclinic. 

Dincolo de toate acestea, la nivel personal, rămâne să ne folosim bunul simț, dar totodată să nu neglijăm nici informațiile care ne pot fi extrem de utile. Mierea tratată termic nu este desigur cea mai bună variantă atunci când dorim să beneficiem de toate proprietățile sale terapeutice excepționale dintre care am amintit deja câteva. 

În cazul în care urmărim efecte curative sau regeneratoare,vom folosi miere crudă, neîncălzită și pe care nu o vom supune procedeelor termice. Dacă, de exemplu, bem un ceai din plante în cazul unei viroze sau în cazul tusei, vom prefera să lăsăm ceaiul să se răcorească înainte de a adăuga mierea. În felul acesta vom beneficia din plin de enzimele existente în mod natural în miere, de factorii antimicrobieni, antioxidanți, antiinflamatori și expectoranți, iar pe de altă parte nu vom irita gâtul, și așa inflamat deja, cu un lichid foarte fierbinte. 

Dacă vrem să o folosim pe post de îndulcitor pentru lichide calde sau dulciuri sănătoase (nu cele cu făină albă, ulei rafinat, margarine, lapte pasteurizat sau praf, aditivi, coloranţi etc. – care ele însele au multiple efecte nocive asupra sănătății), putem să o facem fără teama aberantă că vom dezvolta cine știe ce boală gravă și amenințătoare. 

În plus, așa cum am menționat mai sus, e bine să avem o dietă variată, echilibrată, fără excese, alcătuită din alimente integrale și cât mai puțin procesate și cu un aport mai mare de crudități. 

În felul acesta vom avea un aport mai mic de hidroxi-metil-furfural, vom evita multe alte substanțe mult mai dăunătoare dar mai ales vom aduce un aport semnificativ de nutrienți și substanțe cu rol protector. Aceasta ne va ajuta să avem un trup sănătos, armonios și o stare de sănătate înfloritoare.

Citiţi şi:

Mierea de ochi – un produs apicol uitat de lume

Cum poţi avea o zi reuşită: cura cu apă călduţă cu lămâi
e şi miere

yogaesoteric

29 iulie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More