Minciuna capitalistă a traiului îmbelşugat odată cu reducerile de taxe


…nu este altceva decât o nouă cale de a prelungi viaţa de lux a clasei politice şi de a oferi mediu fraudator celor mai bogaţi

Nu există zi să nu auzim de dezbateri legate de taxe şi cât de nocive au fost şi sunt ele pentru populaţie, pentru contribuabili, care nu agreează taxele pentru că nu văd efectul lor benefic în viaţa reală. Cei care au trăit în două sisteme economice diferite se întreabă: Cum se face că în sistemul socialist nimeni nu punea problema unui trai mai bun prin modificarea taxelor şi foarte puţini ştiau ce taxe se plăteau, ba mai mult, nimeni nu se gândea că o reducere de taxe ne va aduce un trai mai bun, însă erau bani pentru multe servicii sociale şi cheltuieli publice, cu mult mai mult decât în sistemul capitalist? Se construiau spitale şi nu se aştepta în camerele de gardă între 10 şi 12 ore, aşa cum se petrece într-una dintre „primele şapte țări capitaliste industrializate ale globului”, Canada. Erau spitale în oraşe şi chiar în comune, pe când acum comunele şi oraşele mici s-au transformat, în capitalism, în zone cu uriaşe case de vacanță ale îmbogăţiţilor. Erau şcoli şi grădiniţe, chiar mai multe decât aveam nevoie, şi în mediul urban, dar şi în mediul rural. Se construiau facultăţi şi centre universitare, aceleași în care se învaţă şi în prezent, pentru că acest capitalism actual crony (al „prieteniilor” sus-puse) nu mai investește în învățământ întrucât, pentru a putea să reziste în timp, nu are nevoie de oameni pregătiţi, ci de sclavi.

Comparând sistemul de taxare existent în America lui Reagan, din 1982, cu cel actual, vedem în ce direcţie a mers societatea şi ce fel de reforme au fost făcute în domeniul fiscal, precum şi urmările lor… chiar dacă altele sunt conjuncturile economice în analiză.

În 1982, dobânzile la împrumuturile bancare pentru achiziţionarea unei case se ridicau la 15%, în timp ce acum se discută în jurul a 2-3%. În 1982, datoriile gospodăriilor americane erau de 62% din venitul pe gospodărie, în timp ce acum sunt de peste 132% din venitul câştigat de membrii unei gospodării americane.

Datoria guvernului american raportată la PIB era în 1982 de 30%, iar acum este de 105%. Productivitatea creştea în 1982 cu 2%, în timp ce acum asistăm la o creştere a productivităţii de 0,25%. Participarea forţei de muncă potenţiale în economie era de 64,5%, în timp ce acum este 62,3%, deci mai puţini oameni apţi de muncă participă în economia americană. Barierele comerciale se ridicau în comerţul internaţional, iar acum chiar dacă discutăm de globalizare, aceste bariere sunt considerate ca fiind necesare și se coboară.

Oare nu discutăm de alt capitalism şi de un sistem în degradare graduală şi fără nicio posibilitate de a se reface? Aşa se pare. Acest sistem capitalist actual nu mai suportă nicio corecţie pozitivă pentru contribuabil! Nimic nu se mai poate repara şi reface. Dar am demolat un sistem socialist care nu era perfect, de departe, dar putea fi corectat. Am dărâmat fabrici care au fost considerate „comuniste” şi am „construit” în locul lor terenuri virane şi pline de câini vagabonzi şi gunoaie. Am dărâmat şcolile din mediul urban, care erau furnizorul de ani de zile al marilor valori româneşti, şi am construit cârciumi şi bodegi, dar ştim să construim biserici şi să privim politicienii cum se deplasează în vizite de lucru cu soboruri de preoţi după ei.

Ca să avem o analiză completă, trebuie să începem cu a vedea cine plăteşte şi cum plăteşte aceste taxe. Se acreditează permanent ideea că o reducere a taxelor va oferi sistemului economic capitalist o creştere economică de care se vor bucura membrii societăţii, vor fi generate locuri de muncă şi vor fi aduse fabrici şi bani înapoi, în America şi în ţările care reduc taxele, şi în final vom vedea şi o creştere salarială (dacă vă vine să credeţi că puteţi trăi asemenea minciuni)… Chiar aşa să fie?

Aproximativ 70% din economia americană este condusă de consumul personal al societăţii americane, iar o reducere a taxelor se presupune că va duce la creşterea volumului de bani la dispoziţia populaţiei, care va consuma mai mult şi în final se va înregistra o creştere economică. Dar după ultimele date, este clar că aşa-zisul surplus, care este neglijabil, a fost folosit de americanii de rând pentru plata datoriilor acumulate în timp şi dobânzilor aferente impuse de către bancherii capitalişti, deci practic consumul nu a fost afectat în mod pozitiv şi deci nu a fost afectată pozitiv nici creşterea economică mult trâmbiţată.

Ce se petrece cu reducerile de taxe, şi cum afectează ele clasa de mijloc, care se presupune că este coloana vertebrală a societăţii capitaliste?
Peste 50% din totalul taxelor plătite sunt în seama celor mai bogaţi 10% ai societăţii americane, care practic au cele mai mari venituri.

Cealaltă jumătate, deci restul de 50% din totalul taxelor colectate sunt plătite de ceilalţi 90% de membri ai societăţii americane. Cei 80% de la coada clasamentului plătesc numai 36% din totalul taxelor colectate în SUA.

Devine şi mai interesantă analiza când privim cât plătesc cei 20% din topul celor care câştigă cel mai bine în societatea americană, şi în care ar trebui incluşi şi o parte majoră a clasei de mijloc. Peste 2/3 din totalul taxelor colectate în SUA sunt plătite de cei 20% de la topul veniturilor, ceea ce ne arată că aceste tăieri de taxe au cel mai mare impact asupra acestor 20%, şi nu asupra întregii societăţi.

Dacă privim la taxele personale, individuale, ale americanilor, situaţia devine şi mai rea şi întunecată din punct de vedere economic. Cei 80% din partea de jos a clasamentului veniturilor plătesc numai… 18% din totalul taxelor colectate la nivel individual în SUA, iar cei din top (20%) plătesc restul de 82%.

Mergând mai departe, statisticile ne arată că cei 40% din partea de jos a clasamentului înregistrează taxe… negative, deci ei trebuie să primească bani de la statul capitalist. Odată cu implementarea noului plan fiscal al lui Trump, aceşti 40% nu vor mai fi 40%, ci într-un procent din ce în ce mai mare americanii vor solicita returnarea unor sume din taxe negative. În acest fel statul va trebui să plătească sume mult mai mari unui număr favorizat de aceste tăieri de taxe, prin primirea de bani la completarea formularelor de taxe.

Este la fel de interesant faptul că cei 20% din top nu vor consuma mai mult, sau nu cu mult mai mult decât înainte, după tăierile de taxe care îi vor duce la situaţia în care să plătească mai puţin pentru taxe.

Aşadar cei bogaţi vor plăti mai puţin, iar numărul celor care vor primi retur la taxe datorită înregistrării unor taxe negative va fi mai mare… deci cum putem discuta de refacerea economică şi creşterea economică în societăţile capitaliste ale minciunii sfruntate? Cei ce muncesc şi plătesc taxe ar fi trebuit să se bucure de reducerile de taxe, dar ei se bucură de sume infime în buzunar, ceea ce face ca această măsură să nu crească fulminant consumul lor, iar raportat la inflaţie să nu fie practic niciun consum suplimentar oferit de aceste reduceri de taxe.

Problema cea mai mare este faptul că o vastă majoritate a americanilor care muncesc trăiesc de la un salariu la altul, după cum arată chiar mincinoşii de la CNN, care mai spun că şase din zece americani nu au economisiţi nici măcar 500 de dolari pentru a face faţă unor situaţii de urgenţă. Fără a putea economisi nici măcar sume mici de bani, nu ne putem gândi decât la o insuficientă creştere economică, după o logică economică simplă.

Aşadar, cu 80% dintre americani care trăiesc de la un salariu la altul, menţinerea unui nivel de viaţă decent înseamnă acumularea de datorii şi împrumutarea de la bănci pentru a putea susține acest nivel elementar de viaţă… ceea ce înseamnă că orice reducere de taxe care pune ceva bani în buzunarul acestor oameni care muncesc, va fi evaporată de dorinţa de menţinere a unui standard de viaţă decent… şi plata unor dobânzi din ce în ce mai mari, mai ales la cardurile de credit.

Reducerile de taxe NU REZOLVĂ problema economică şi socială a capitalismului

Ceea ce este necesar să amintim, şi este foarte important, este faptul că nivelul de îndatorare pe gospodărie al celor 80% din partea de jos a clasamentului, raportat la cei 20% care sunt în top, este total diferit şi arată un dezechilibru major. Cei 20% au cele mai puţine împrumuturi pentru consum, iar cei 80% împrumută majoritar pentru consumul bazal şi un trai cât de cât decent… pe datorie.

Pe de altă parte, auzim zilnic că reducerea taxelor marilor corporaţii sunt cheia de rezolvare a problemelor, ele dorind după aceste reduceri să „prăvălească” peste noi bunăstarea, locuri de muncă din ce în ce mai multe, salarii din ce în ce mai mari şi beneficii pe care le vor plăti pentru angajaţi… Chiar aşa să fie?

Deci aceste mari corporaţii ar trebui să câştige mai mult, din reducerea de taxe, şi fiind tentaţi de aceste reduceri, şefii acestora vor năvăli înapoi în SUA sau în ţările care oferă această facilitate. Dar ce vor face corporaţiile cu aceste câştiguri rezultate din reducerile de taxe?

Vor face exact ceea ce au făcut şi atunci când au fost reduse dobânzile la împrumuturile contractate de ele sau le-au fost oferite împrumuturi cu dobânzi zero, care au fost considerate stimulative!

Vor cumpăra propriile acţiuni (ale companiei) şi prin aceasta vor avea mai puţine acțiuni la bursă pe Wall Street, la aceeași valoare a companiei, ceea ce înseamnă o valoare artificială, şi de prosteală, mai mare, pentru fiecare acțiune. După aceea vor începe ceea ce au făcut dintotdeauna, şi anume vor specula la cazinoul Wall Street, banii fiind acolo în „circulaţie”, şi nu vor investi în mărirea capacităţilor de producţie, şi nici în angajări suplimentare de personal care să fie mai bine plătit şi să poată accede la o viaţă decentă!

Nimeni din lumea economică nu poate crede că repatrierea dolarilor şi câştigurile suplimentare din reducerea de taxe vor fi direcționate către producţie şi angajarea de muncitori, absolut nimeni!

Deci reducerea de taxe pentru corporaţii va avea un impact extrem de mic pentru populaţia de rând, şi pentru cei care pleacă la muncă dis de dimineaţă cu o sacoşă cu ceva mâncare în ea pentru masa de prânz.

Se ridică întrebarea: Cât reprezintă taxele impuse corporaţiilor din totalul taxelor colectate de guvernul american? Taxele corporatiste reprezintă uimitor de micul procent de sub 10%… Iar în acest mediu de afaceri american, clovnul Trump a promis reducerea taxelor corporaţiilor de la 35% la 20%, ceea ce a produs o bucurie nejustificată şi negândită, nici de cetăţeanul de rând şi nici de mediul pieţelor financiare internaţionale.

Există o problemă aici în dezvoltarea logicii economice. Peste 80% din corporaţiile mari americane plătesc în acest moment taxe cu mult mai mici, agregat, decât 20%, unele dintre ele neplătind vreun ban…
Peste 90% dintre corporaţiile americane plătesc taxe sub 10%, şi chiar şi aşa, conducerile lor nu sunt mulţumite. Deci trebuie înţeles că dacă aceste corporaţii vor fi forţate să plătească 20% taxe pe profit, vor trebui practic să plătească mai mult decât înainte. Dacă nu vor avea sume mari pe care să le deducă din profitul final pentru ca taxele să se apropie de ceea ce plăteau înainte, cum este de anticipat să se petreacă în America, ele fie vor trebui să plătească taxe mai mari, ceea ce este puţin probabil să dorească, fie nu vor reveni niciodată în America sau alte ţări care le vor acorda reduceri de taxe şi vor rămâne o perioadă lungă de aici înainte în Asia… Deci minciuna cu reducerile de taxe şi revitalizarea economiilor capitaliste dezvoltate nu poate sta în picioare, atunci când este legată de corporaţiile multinaţionale.

Economiștii americani lansează o minciună de proporții atunci când spun că economia Americii are cele mai mari taxe pentru corporaţii de pe întregul glob. Este o minciună pe care se bazează retorica lui Trump, însă realitatea este că nimeni nu îl întreabă cât plătesc aceste corporaţii uriaşe multinaţionale americane şi câţi bani ascund în paradisurile financiare şi, nu în ultimul rând, de ce există aceste paradisuri financiare. America are în realitate cele mai mici taxe pentru corporaţii dintre toate celelalte economii ale OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) … dar și cele mai fraudatoare corporaţii de pe planetă.

Niciodată corporaţiilor americane nu li s-au confiscat bunurile din proprietate pentru taxele neplătite (levy taxes) de-a lungul anilor, și nu credem că există vreo corporaţie, de la Google şi până la General Electric, care să fi plătit taxele în mod legal – şi se pot pune la dispoziţie materiale în acest sens.

Ce va rezulta din această scamatorie a reducerii taxelor, trâmbiţată de Trump, care cu siguranţă habar nu are de circuitele economice şi este „coafat” de aşa-zişii economiști din jurul lui cu cifre şi procente?

Aceste reduceri vor avea un impact minim în creşterea economică, iar în cele mai multe cazuri niciun impact. Vor duce, în cazul Americii, la o datorie în creştere între 2.000 şi 5.000 de miliarde de dolari, funcţie de efectele posibile ale recesiunii şi condiţiile economice. Vor duce la umflarea deficitului bugetar. Vor produce o divizare şi mai mare a Americii din punct de vedere economic şi formarea unei prăpăstii a bogăţiei, între cei 10% şi cei 90%.

Chestiunea cu efectele benefice ale reducerilor de taxe este ca o permanentă „placă stricată” prin care se încearcă să ne inoculeze un „adevăr” fals. REDUCERILE DE TAXE POT OFERI O POTENŢIALĂ ŞI REALĂ CREŞTERE ECONOMICĂ NUMAI DACĂ SISTEMUL ARE ÎN VEDERE OFERIREA UNOR AVANTAJE PENTRU MUNCĂ, REALIZAREA DE ECONOMII ŞI INVESTIŢII PRODUCTIVE, ŞI NU SPECULATIVE. Dar, după cum observăm, capitaliştii au creat efecte economice care arată o reducere a angajării economiei în activităţi productive şi liderii economiilor capitaliste „subvenţionează” furtul şi mecanismele speculative, în ideea că vor ieşi din criză iar politicienii vor rezista încă patru ani să fure ca în codru, în stil pur capitalist.

Reducerea taxelor în sine, neacompaniate de o reducere a cheltuielilor, vor duce, fără discuţie, din punct de vedere economic, la un deficit bugetar din ce în ce mai mare, iar creşterea acestui deficit va duce la rândul său la reducerea economiilor la nivel naţional, iar în final la creşterea dobânzilor, care va afecta major investiţiile de perspectivă, cei bogaţi nedorind să facă investiţii atâta timp cât băncile le pot plăti dobânzi din ce în ce mai mari.

Va fi afectată major piaţa acțiunilor la bursă, care poate fi una dintre cele mai mari bombe economice ale perioadei următoare.
Atâta timp cât Trump şi ceilalţi lideri capitalişti nu pun problema repatrierii banilor şi companiilor, sau atragerii altor mari corporaţii în economiile lor prin reduceri de taxe condiţionate de investiţii în economia reală, şi în special în producţie, aceste reduceri de taxe sunt praf în ochii fraierilor care vor plăti taxe din veniturile lor mici, realizate prin muncă, şi vor fi din ce în ce mai săraci… şi se vor uita din ce în ce mai mult la etichetele produselor de pe raft pentru le a cumpăra pe cele mai ieftine, în timp ce corporatiştii bogaţi, care au înşelat economiile crony capitaliste, în cârdăşie cu un stat capitalist extrem de corupt, vor profita şi vor deveni din ce în ce mai bogaţi.

Reforma taxelor în sistemul capitalist este un circ şi va duce la speculaţii obscene şi o implozie a sistemului economic capitalist.
Simplu: nu poţi rezolva problema datoriilor prin tăieri de taxe în sistemul capitalist aşa cum se încearcă acum!

Citiți și:
Statul ascuns ce se află în spatele democraţiei discursive
Realitatea Brexit: S-a redus «cozonacul», iar diviziunea pare din ce în ce mai normală

 

yogaesoteric
19 ianuarie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More