Misteriosul lobby nicușorist pentru Cioloș. Antrenament pentru președinția României în 2030?

Ceva ciudat se petrece de câteva luni. Avem un conflict între Nicușor și Bolojan care ar avea menirea, spun o droaie de observatori politici, de a elimina un contracandidat periculos la președinția României în 2030. Și totuși, remarcăm și un fenomen de-a dreptul contrar: cu o energie suspectă, Nicușor Dan a devenit lobbyst de forță pentru ca Cioloș să devină capul Francofoniei, cu un mandat fix până în 2030. Dacă îi iese, fostul comisar european nu devine el însuși un contracandidat periculos pentru Nicușor, venind direct de la vârful unei organizații de relativ prestigiu? Să nu realizeze Nicușor pericolul, ori altceva se ascunde aici? Eventual, o rugăminte de nerefuzat a lui Macron, care s-a remarcat de multă vreme drept un lider care a făcut totul pentru a-și extinde influența prin promovarea unor lideri est-europeni? Care Macron, nu va mai fi mult președintele Franței, așa că e bine să pregătească din timp prieteni influenți, pentru vremuri „grele”.

Să o luăm metodic

Pe 23 martie, de Ziua Internațională a Francofoniei, la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan anunță personal că România îl propune pe Dacian Cioloș pentru funcția de secretar general al OIF pentru mandatul 2027-2030. Nu este o simplă mențiune protocolară. Președintele îi face candidatului o adevărată prezentare electoral-diplomatică: fost premier, fost comisar european, experiență multilaterală, profil francofon și, mai ales, capacitatea de a „reuni”. Argumentul lui Nicușor este interesant: până atunci, candidații existenți proveneau din Africa Centrală, iar candidatura românească ar fi oferit o alternativă provenită din Europa de Est. Cu alte cuvinte, Nicușor Dan își asumă public candidatura încă din momentul nașterii ei.

15 aprilie – Cioloș devine oficial candidatul României pentru mandatul 2027-2030. La acel moment, competiția ajunge la patru candidați: Dacian Cioloș – România, Louise Mushikiwabo – Rwanda, actualul secretar general, care vizează un al treilea mandat, Juliana Amato Lumumba – RD Congo, Coumba Bî – Mauritania. Glumind un pic, am spune că Cioloș este singurul candidat caucazian.

Aprilie-mai – Cioloș începe un turneu diplomatic în Europa, Africa, America de Nord și Asia. Este o precizare relevantă: campania nu este prezentată ca o campanie electorală clasică, ci drept campanie diplomatică a statului român.

8-11 iunie – Dakar devine una dintre piesele importante. Cioloș merge în Senegal și își prezintă acolo programul internațional. Alegerea Dakarului nu este întâmplătoare din punct de vedere diplomatic. Senegalul are o tradiție francofonă extrem de puternică, iar Cioloș își prezintă acolo candidatura în fața diplomaților și are o întrevedere cu președintele Senegalului.

30 iunie – audierea celor patru candidați. Are loc, pentru prima dată în istoria OIF, o audiere formală a tuturor celor patru candidați în fața miniștrilor de Externe ai statelor membre. Cioloș își prezintă viziunea pentru „Francofonia 2030”. Este o etapă importantă pentru că după aceea campania intră într-o fază în care este necesar să fie convins fiecare stat.

30 iunie – 4 iulie – apare explicit programul „Africa în centru” al lui Cioloș, transmis statelor membre. Una dintre formulările centrale este: „O Francofonie cu Africa în centru și cu toate regiunile pe deplin implicate”. Programul pune accent pe economie, investiții, securitate alimentară, agricultură, tineri, femei, digitalizare și relația dintre Europa și Africa.

4 iulie – Nicușor Dan intervine din nou public și îl felicită pe Cioloș pentru prezentarea programului, reluând exact această idee – Africa este necesar să fie în centrul proiectului.

6-11 iulie – Camerun. Cioloș ajunge la Yaoundé, la sesiunea Adunării Parlamentare a Francofoniei. Are întrevederi cu ministrul camerunez de Externe, secretarul general al Președinției Camerunului și reprezentanți ai mai multor delegații parlamentare.

11 septembrie – guvernul român aprobă 980.000 lei din Fondul de rezervă pentru participarea României la Village de la Francophonie, la Phnom Penh, în perioada 13-17 noiembrie. Destinația oficială este pavilionul României: activități culturale; reprezentare; promovarea României.

Guvernul și echipa lui Cioloș subliniază că participarea la Village de la Francophonie este o practică obișnuită la summituri. Dar există o coincidență evidentă: banii finanțează prezența României exact la summitul unde se va decide șeful OIF.

Și ajungem la partea cu adevărat interesantă: lobbystul Nicușor Dan. Administrația Prezidențială anunță înaintea deplasării la New York că el va avea întrevederi bilaterale inclusiv pentru susținerea candidaturii românești la conducerea OIF.

Asta este foarte important, pentru că deja nu mai vorbim despre „Președintele îl susține pe Cioloș”, vorbim despre „Președintele merge personal să obțină sprijin pentru Cioloș.”

Ajuns la Adunarea Generală a ONU, pe 22-23 septembrie Nicușor Dan se întâlnește la New York cu: Bassirou Diomaye Faye, președintele Senegalului și Mamadi Doumbouya, președintele Guineei, iar Mirabela Grădinaru cu prima doamnă a Kenyei. În mesajul despre întrevederea cu Faye, Nicușor Dan spune explicit că a salutat dialogul purtat la Dakar cu Dacian Cioloș în contextul candidaturii acestuia la conducerea OIF. Iar consilierul prezidențial Vlad Ionescu spune la New York că Nicușor Dan va folosi această oportunitate inclusiv pentru promovarea candidaturii.

Una peste alta, avem un președinte care, într-un interval de numai șase luni:
1. alege candidatul;
2. îl lansează personal la Cotroceni;
3. îi construiește legitimitatea publică;
4. îl însoțește politic prin declarații repetate;
5. susține public programul său;
6. transformă candidatura într-un obiectiv al diplomației prezidențiale;
7. iar apoi, la ONU, se întâlnește cu lideri africani care au drept de vot în alegerea secretarului general, cu risul de a transmite cetățenilor români că face la NY politică de mic litraj.

Asta depășește net o susținere protocolară, este lobby prezidențial de mare anvergură. Și aici apare întrebarea: de ce s-ar implica Nicușor atât de puternic pentru un politician pe care în 2017 nu l-a vrut în USR, spre exemplu? OIF e o organizație internațională respectabilă, dar, obiectiv vorbind, România ar cam avea zero beneficii concrete, în afară de unele de imagine. Unele egale cu beneficiile obținute de pe urma vizitelor președintelui Iohannis prin țări africane.

Dar, dacă Dacian Cioloș ajunge secretar general OIF, mandatul său va fi până în anul viitoarelor prezidențiale. Unele în care omul lui Macron ar putea veni cu o carte de vizită solid upgradată: experiență de premier, experiență de comisar european, experiență parlamentară, conexiuni europene, vizibilitate internațională. Un Cioloș care ar reveni în România în 2030 după patru ani (fără câteva luni eventual, în funcție de calendarul prezidențialelor) la conducerea unei organizații cu 90 de state nu ar mai fi același Cioloș care a plecat. Ar putea fi mai cunoscut în diplomația internațională, cu o rețea politică externă mult mai largă, cu experiență într-o funcție multilaterală și cu un nou discurs despre Europa, Africa și relațiile internaționale.

Să tragem concluzia că Nicușor Dan își pregătește singur un succesor, nefiind convins că va obține un al doilea mandat? Foarte greu de digerat.

De ce își consumă un președinte politic capitalul personal pentru a propulsa un alt politician într-o funcție internațională care îi poate oferi acestuia o platformă diplomatică enormă și, eventual, o nouă carieră politică exact înaintea următoarei bătălii prezidențiale?

Răspunsul de manual ar fi: pentru cauza patriei. Da, știu, ați râs.

Dar poate exista și o logică politică mai subtilă. Ipoteza Macron – asta chiar are acoperire.

Pentru că nu e doar o presupunere plauzibilă – există deja un precedent documentat. Politico a scris, cu ani în urmă, despre o strategie explicită a lui Macron de a promova est-europeni în funcții-cheie ca metodă de extindere a influenței franceze: Cioloș a ajuns comisar european cu sprijinul francezilor, apoi șef al grupului Renew Europe din P.E. datorită lui Macron, iar Kövesi a ajuns procuror-șef european după ce Franța a retras propriul candidat. Deci Macron chiar are un tipar clar – folosește candidați est-europeni ca piese în jocul lui de extindere a influenței externe.

Contextul actual întărește ipoteza: Franța prezidează în acest moment Summitul Francofoniei, ceea ce înseamnă că Macron e chiar acum „președintele în exercițiu” al organizației care va alege noul secretar general. Dacă Macron a semnalat că vede cu ochi buni un candidat francofon din Est, atunci Dan ar face un serviciu liderului francez, unul pe care nu l-a putut refuza, pentru că Macron e încă în funcție. Același Macron ar fi de bun-simț să credem că privește atent și spre viitorul de după Elysee și nu l-ar deranja ca un fidel total al său să devină președinte al României după 2023, nu de alta, dar protejatul Nicușor a început să tragă cam tare cu ochiul spre alte cancelarii, dovedind că nu prea e de încredere.

Există și o altă abordare, care însă nu o exclude pe cea de mai sus, poate chiar o completează. Pentru Franța ar fi benefic să aibă în fruntea francofoniei un european aflat în buzunarul de la piept, pentru că Hexagonul a cam fost flituit din greu din Africa în ultimul deceniu.

Franța a fost expulzată militar, pe rând, din Mali (2022), Burkina Faso (2023) și Niger (2023), iar în iunie 2026 Burkina Faso a mers un pas mai departe și a rupt complet relațiile diplomatice, acuzând Parisul de „ambiții neocoloniale”. Senegalul și Ciadul și-au redus și ele legăturile militare cu fosta putere colonială. Macron însuși a recunoscut public, într-un moment de frustrare, că Franța se simte „alungată din Africa” – declarație la care liderul Burkinei, Ibrahim Traoré, i-a răspuns tăios că „a insultat pe toți africanii”. Rusia și China umplu rapid vidul lăsat, prima prin cooperare militară în Sahel, a doua prin investiții masive în infrastructură.

Secretarul general Cioloș ar putea fi o pârghie de reapropiere între Franța și fostele colonii, dar asta nu exclude nici scenariul promovării ulterioare a lui Cioloș la președinția României. Indiferent de variantă, lobbyul lui Nicușor pentru Cioloș e, mai ales pentru o țară ca România, de-a dreptul ieșit din comun.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Citiți și:
Când mint ai noștri
Ion Cristoiu: Nicușor Dan minte cum respiră. El este sursa celor mai mari dezinformări / fake news-uri din România. Cel mai interesat în căderea în Parlament a guvernului Mureșan este chiar Ilie Bolojan

 

yogaesoteric
27 septembrie 2026