Miza uriaşă a Deciziei din 11 mai 2016 a Curţii de Apel din Paris (III)

de instructor yoga Mihai Stoian

Citiți a doua parte a articolului 

Abuzurile şi ilegalităţile săvârşite de judecători în dosarul în care a fost judecat Gregorian Bivolaru au fost reclamate Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, pe parcursul procesului au fost formulate mai multe plângeri disciplinare împotriva membrilor completului de judecată şi a judecătorului Ionuţ Matei, adresate Inspecției Judiciare. Unele au fost respinse, altele nu au fost soluționate deloc. Toate au fost tratate ori superficial, ori ignorate cu desăvârşire de CSM.

În plângerile formulate s-a evidenţiat comportamentul abuziv al judecătorului Ionuţ Matei, care a avut în mod constant o atitudine nedemnă, profund neprofesională față de avocații lui Gregorian Bivolaru. Apărătorii lui au fost deseori interpelați pe un ton dur, întrerupţi în demersurile pe care le întreprindeau, admonestaţi şi chiar ameninţaţi, tratați cu dispreț și ironie, fiind puși în situația de a nu îi putea asigura apărarea în dosar în condiţiile legii.

Totodată, audierea martorilor realizată de către judecătorul Ionuţ Matei cu ocazia rejudecării dosarului de către ICCJ a decurs în marea majoritate a cazurilor într-o manieră incorectă și intenționat defavorabilă lui Gregorian Bivolaru. Martorii Parchetului au fost în mod evident favorizați de către judecător, fiind tratați civilizat, deseori erau chiar voit orientați şi incitaţi de către judecători să dea declaraţii defavorabile celui acuzat, deși aceștia nu aveau cunoștință despre cele declarate. În schimb, martorii apărării propuşi de Gregorian Bivolaru au fost constant intimidați, reprimaţi, batjocoriţi, jigniţi, ironizați, hărțuiţi şi amenințați că vor fi acuzați de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Judecătorul Ionuț Matei a limitat în mod drastic posibilitatea avocaților de a adresa întrebări martorilor, respingând marea majoritate a acestora. Întrebările esenţiale, care tindeau să demonstreze nevinovăția lui Gregorian Bivolaru sau modul profund ilegal în care au fost tratați și audiați martorii în faza de urmărire penală de către procurori, au fost respinse în mod sistematic, în marea lor majoritate. Tot acest comportament fără precedent s-a constituit practic într-o continuă antepronunțare a judecătorului Ionuţ Matei privind viitoarea condamnare a lui Gregorian Bivolaru.

De altfel, intenţia de a îl condamna cu orice preţ pe Gregorian Bivolaru a reieşit şi din decizia judecătorului Ionuţ Matei de a îi refuza lui Gregorian Bivolaru dreptul de a da declaraţie în dosar prin intermediul unei decizii rogatorii. Avocaţii săi au solicitat în 2012 audierea lui prin comisie rogatorie în Suedia având în vedere statutul de refugiat și dorinţa explicită de a îşi exercita dreptul de a da declaraţii în cauză. Judecătorii au refuzat însă timp de mai multe luni să se pronunțe pe cererea lui Gregorian Bivolaru de a fi audiat în Suedia prin comisie rogatorie, pe motivul absurd că nu ar fi fost dovedit statutul de azilant politic în Suedia al lui Gregorian Bivolaru. Acesta a depus numeroase dovezi ale statutului său şi a solicitat insistent, încă de două ori, să fie audiat. Până la urmă cererea a fost admisă, motivându-se că este necesar a se respecta exigențele CEDO, dar ulterior, pe motiv că aceasta ar dura prea mult, s-a renunțat la această audiere pe 6 iunie 2013, fără a i se da astfel şansa lui Gregorian Bivolaru de a îşi susţine nevinovăţia. Astfel, s-a săvârşit încă un abuz extrem de grav cu consecinţe ireparabile: condamnarea definitivă a lui Gregorian Bivolaru, fără a fi audiat, survenită pentru prima dată în recurs, după ce două instanțe anterioare au pronunțat soluția de achitare. Este de remarcat că în România nu mai este posibilă exercitarea vreunei căi de atac împotriva unei astfel de soluții nedrepte de condamnare pronunțate prima dată în recurs. În acest fel nu poate fi îndreptată această gravă eroare judiciară.

Aceste abuzuri şi ilegalităţi extrem de grave şi evidente pentru orice persoană cu bun simţ au făcut ca într-una dintre şedinţele publice ale dosarului cineva din public să strige indignat către judecători: RUŞINE!

Este foarte elocvent şi faptul că acelaşi judecător care l-a condamnat pe Gregorian Bivolaru a devenit şeful secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi din anul 2015 a devenit public că are un angajament semnat cu Serviciul Roman de Informaţii! La ce fel de hotărâre judecătorească ne-am fi putut aştepta din partea Înaltei Curţi din România, când foştii torţionari ai dlui Bivolaru din regimul comunist au preluat puterea în noul Serviciu Român de Informaţii; aceiaşi agenţi de informaţie au alimentat timp de 20 de ani campania de presă furibundă împotriva acestuia şi a şcolii de yoga MISA, SRI este cel care i-a interceptat timp de 2 ani telefoanele ilegal, tot cu ajutorul serviciilor s-a efectuat percheziţia masivă şi violentă din 2004, iar în final, în 2013 hotărârea de condamnare a fost dată de un judecător care a semnat angajament de colaborare cu SRI?

Orice om cu bun simţ se întreabă aici „de ce atâta grabă mai ales într-un caz în care existau deja suspiciuni grave cu privire la corectitudinea actului de justiţie?” „Ce interes a fost mai mare chiar decât imaginea României în faţa lumii astfel încât să se ia o decizie care în mod evident va sublinia cât de justificată a fost decizia Suediei de a îl proteja pe Gregorian Bivolaru?”

Din nou se poate observa VÂNĂTOAREA FURIBUNDĂ A LUI GREGORIAN BIVOLARU. Se doreşte cu orice preţ (terfelirea imaginii unei întregi naţiuni) ca acest om să ajungă după gratii.

În acelaşi ton ca şi până atunci, deşi Gregorian Bivolaru era deja azilant politic, iar România era semnatară a convenţiei de la Geneva, autorităţile române emit în 2013 un mandat european de arestare pe numele său. Şi ca să fie sigure că acesta nu le scapă din gheare, numele lui Gregorian Bivolaru, deşi refugiat, este publicat pe lista celor mai căutaţi infractori din Europa (chiar cap de listă) prin săvârşirea de către Europol a unor anumite ilegalităţi flagrante, constând în menţionarea şi descrierea în mod fals a unor alte infracţiuni mult mai grave decât cea pentru care s-a dispus în realitate condamnarea, urmărindu-se în mod intenţionat a se pune un „stigmat” de pedofil şi exploatator de copii lui Gregorian Bivolaru cu scopul de a fi linşat în cazul în care ar fi încarcerat. Merită să amintim aici că numai țări cu regimuri totalitariste mai nesocotesc într-un asemenea mod flagrant statutul de azilant politic al unor cetăţeni ai lor şi continuă să îi urmărească cu toate mijloacele pe care le au la dispoziţie. Însă ei fac aceasta în mod constant, pe când România nu a dat dovadă de o asemenea perseverenţă, şi nu a utilizat milioane de euro din banii publici şi din banii Europei cu alţi infractori foarte periculoşi pe care i-a lăsat să îşi ducă liniştit traiul departe de meleagurile mioritice.

Şi pentru că plasarea numelui lui Gregorian Bivolaru pe lista celor mai căutaţi infractori din Europa nu se putea face pentru infracţiunea pentru care s-a reuşit cu chiu cu vai o condamnare, deoarece atunci acea plasare a sa ar fi devenit imposibilă din cauză că respectiva infracţiune nu este în competenţa Europol, românii au decis să falsifice „puţin mai mult” actele europene şi să îi atribuie lui Gregorian Bivolaru două infracţiuni mult mai grave. Adică la început s-au zbătut cu disperare să facă rost de o victimă, smulgând cu forţa o declaraţie, apoi au revenit în mod viclean, agravând din condei cu două infracţiuni ce nu exista, ca să dea cât mai rău şi să incite şi să „oblige ” autorităţile europene să se aplece asupra uni caz, care fundamental este unul insignifiant din punct de vedere penal în comparaţie cu marii infractori şi terorişti notorii care afectează ţările europene şi care ar trebui să însemne cu adevărat un subiect de analiză şi judecată pentru magistraţii din ţările membre.

Adică, altfel spus, s-au comportat întocmai ca nişte golani ce nu înţeleg noţiunea de lege sau ordine statală şi care, pentru a obţine cu orice preţ ce vor, nu s-au dat în lături de la nimic. Iată că machiavelismul acestor reprezentanţi ai statului este cutremurător. Nu ştim dacă l-au studiat cu atenţie pe Machiavelli, inspirându-se din lucrarea sa perversă, „Principele”.

Din nou se poate observa fața hidoasă a unei înverşunări conştiente şi gândite de a-l aduce după gratii pe Gregorian Bivolaru cu orice preţ.

Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a fost anunţată în România pe toate canalele de ştiri ca pe o victorie majoră a autorităţilor române, subliniind încă o dată miza uriaşă care este aruncată în joc în acest caz. Ştirile ce au apărut de atunci anunţă continuu iminenta trimitere a lui Gregorian Bivolaru în România pentru a-şi ispăşi pedeapsa, ignorându-se din nou în mod flagrant faptul că trimiterea lui în România ar reprezenta o încălcare gravă a statutului său de refugiat politic în baza convenţiei de la Geneva. Adică, dacă ar fi să citim printre rândurile ştirilor, trimiterea lui Gregorian Bivolaru după gratii este mult mai importantă decât respectarea unor tratate internaţionale fundamentale pe care se bazează însăşi civilizaţia modernă, cum este de altfel convenţia de la Geneva din 1951 sau Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg din aprilie 2016 privind condiţiile inumane de detenţie din închisorile din România.

În mod normal, ca ţară semnatară a convenţiei de la Geneva, România nici nu ar mai fi trebuit să solicite predarea lui Gregorian Bivolaru, respectând – aşa cum este legal – statutul acestuia de refugiat politic şi eventual punând în discuţie întregul caz şi apelând la un arbitraj internaţional, chiar dacă aceasta ar fi aruncat o lumină proastă asupra modului în care România respectă drepturile cetăţenilor săi. Dar în România tocmai normalitatea lipseşte şi aşa cum putem observa România este ţara tuturor posibilităţilor rele şi a tuturor abuzurilor flagrante. 

Nu este întâmplător în acelaşi context faptul că România este membrul UE cu cele mai multe condamnări la CEDO pentru încălcări grave ale drepturilor omului.

Aşadar, pe de o parte judecătorul francez trebuie să răspundă solicitării încăpăţânate, cu nuanţe obsesive, a României de a-l extrăda pe Gregorian Bivolaru. Pe de altă parte el trebuie să ia în considerare statutul de refugiat politic al lui Gregorian Bivolaru, statut ce a fost de altfel reconfirmat în luna martie 2016 de către guvernul Suedez. Franţa este o prietenă tradiţională a României însă tot Franța este părintele drepturilor omului… iar Suedia este considerată unul dintre campionii respectării acestora.

În mod bezmetic România a aruncat în această vânătoare absurdă a lui Gregorian Bivolaru forțe şi fonduri pe care acum cu greu le poate retrage sau justifica fără să se facă de râs. Pe de altă parte, justiţia europeană şi tratatele internaţionale sunt în mod clar de partea lui Gregorian Bivolaru. Iar judecătorul francez trebuie să decidă între toate aceste forţe şi state dând o decizie dreaptă, plină de bun simţ juridic şi spirit justiţiar.

Iată că miza deciziei din 11 mai 2016 este foarte mare. Nădăjduim însă că inspiraţia divină îl va ghida pe judecător astfel încât să se facă dreptate şi Gregorian Bivolaru să păşească liber aşa cum dealtfel merită cu prisosinţă.

Citiți și:

Secondată de mass-media, Poliţia română săvârşeşte un abuz grav împotriva lui Gregorian Bivolaru, nominalizându-l pe lista Europol 
Falsurile şi manipulările revoltătoare din spatele condamnării injuste a lui Gregorian Bivolaru (I)
 

yogaesoteric
26 aprilie 2016

Also available in: Français