Molenbeek, fieful islamismului radical din inima Europei

 

Cartierul Molenbeek pare modest, dar înăuntrul lui se află un cuib al terorii.

Trei dintre teroriștii masacrului de la Paris din noiembrie 2015 erau de aici. De asemenea, acesta are legături cu atentatele de la Madrid din 2004, atacul din ianuarie 2015 de la sediul revistei Charlie Hebdo, cu uciderea a patru oameni la Muzeul Evreiesc din Bruxelles în 2014 şi, nu în ultimul rând, cu atentatul de pe aeroportul Zaventem din 2016. Molenbeekul este probabil cea mai infamă zonă din Belgia și din toată Europa, devenit un loc de refugiu pentru islamul radical, acesta fiind un motiv pentru care Bruxelles-ul e considerat capitala jihadistă a Europei.

Moartea națiunilor europene prin islamizare

Realitatea zilei de astăzi, cea care te aduce cu picioarele pe pământ, este caracterizată de o dezordine globală. Centru de gravitaţie: Orientul Mijlociu, al cărui război este actualmente transferat în Europa prin fluxul dirijat de imigranţi. Europa este sub povara fluxurilor masive de refugiaţi, cu o creştere economică scăzută, cu un val de populism naţionalist în creştere şi cu o renaştere a unei ameninţări geopolitice ruseşti.

Leadership-ul european este unul pentru starea de pace şi de prosperitate economică şi nu este pregătit să răspundă la ameninţările actuale, în principal ale terorismului declanşat de proprii cetăţeni radicalizaţi. Europa este împânzită de No Entry Zone unde colcăie viesparele cu tineri radicalizați care devin încet-încet jihadiști, unde poliţia, ambulanţa şi pompierii nu pot intra decât cu forţa, fiind sub tirul nemilos al resortisanţilor islamişti.

Asia este tensionată de creşterea economică redusă şi de ascensiunea militară şi revendicările teritoriale din Marea Chinei de Sud ale Chinei. Lumea noastră de astăzi este în dezordine, iar impredictibilitatea viitorului devine din ce în ce mai mult o certitudine. În întreaga lume, foarte puțini oameni sunt capabili să înțeleagă reacția europeană la criza migranților.

Pe partea migranților, avem mostre de barbarie, fanatism și agresiune; pe partea europenilor, avem o teamă abjectă să nu părem intoleranți. Într-o situație de out-of-control ne-am aștepta ca oamenii să se organizeze, să protesteze, să pună blocaje și să voteze în masă partidele naționaliste, în schimb suntem supuși spectacolului ridicol al unor europeni efeminați îmbrăcați în haine unisex și strigând „Nu terorismului!” de pe trotuare. Cei mai mulți oameni din întreaga lume întreabă: „Europa este moartă?”. Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, este pe linie spunând că Uniunea Europeană „se sinucide” lăsând hoardele invadatoare din Orientul Mijlociu și Africa de Nord să intre.

Aici, avem o mulțime de oameni care vin, majoritatea dintre aceștia sunt bărbați tineri și mai puțin tineri și puţini dintre ei au motive să solicite azil. Majoritatea acestora nu sunt calificați pentru niciun fel de muncă în cadrul UE din cauza lipsei de alfabetizare, educație sau etică a muncii. Mulți dintre aceștia nu ar putea fi pregătiți în niciun caz, provenind din populații crescute pentru rezistență fizică și toleranță la boli, decât pentru inteligență. Destul de mulți sunt islamiști radicali care se văd pe ei înșiși ca reali coloniști actuali; mulți dintre ei nu au nicio reținere sau teamă în jefuirea europenilor și violarea femeilor europene.

Câteva mii de teroriști sunt trimiși pentru a aștepta ordine înăuntru. Pentru majoritatea acestora, să se arunce în aer în UE este parte dintr-o aventură excelentă, mult mai interesant decât să aibă grijă de vite sau să cultive mei în satele lor natale. ONG-urile europene îi echipează cu bărci de salvare gonflabile și veste de salvare și îi fixează în largul coastei Libiei sau în Marea Adriatică. ONG-urile europene îi transportă apoi și îi lasă în porturile din Italia, Grecia sau Spania. Apoi, ei ajung un balast luni întregi, în timp ce mai multe tipuri de ONG-uri îi ajută cu documentele și umplu instanțele cu procese pe care le depun în numele lor.

Refuzul de a face față adevărului, ascunzându-se în spatele unui voal ipocrit și derutat de „bunătate”, este lașitate. Într-adevăr, lașitatea este adesea expusă în Europa, ascunzându-se în spatele unui alt voal, al „securității”.

De ce sunt atât de insistente elitele europene să împingă „toleranța” pe gâtul cetățenilor lor pentru a-i înlocui cu barbarii importați? Noii veniți provin predominant din culturi care sunt opuse toleranței și amabilității. Ei se caracterizează în principal prin cruzime, pasiune, spirit de clan, fanatism religios și politic. Ei vor să trăiască aici și acum, să se bucure de latura bestială a naturii umane și văd Europa ca pe o ladă plină de comori, pentru a o jefui. Culturile lor se montează înapoi, într-o epocă anterioară a istoriei europene, când mulțimile se adunau în piețele orașului pentru a privi cum oamenii erau executați, spânzurați, tăiați sau arși de vii.

Bărbatul nou occidental, de-masculinizat, nu este capabil să-i respingă; și nici guvernele lor – liderii sunt obligați să respecte aceleași coduri culturale de toleranță, corectitudine politică și bunătate obligatorie.

Privind situația dintr-un loc mai spre Est, există un sentiment clar de tristețe văzând cum Europa moare. Molenbeek, o avertizare contra islamizării Bruxelles-ului, liantul unei țări în care se vorbesc trei limbi oficiale și există trei parlamente și trei guverne, este un oraș în care funcționează nu mai puțin de 19 forțe de poliție distincte – fiecare sector al orașului are propria poliție, iar unul dintre acestea este Molenbeek, locul în care au proliferat celulele jihadiste. Jurisdicțiile au fost reduse apoi la șase, însă din nou este prea mult pentru un oraș cu 1,4 milioane de locuitori.

Zona Molenbeek din Bruxelles a ajuns să pară un cartier islamist în inima Europei, total scăpat de sub controlul forţelor de ordine. Este cunoscut faptul că cei mai de temut terorişti musulmani din Europa îşi aveau / îşi au baza în cartierul Molenbeek. De fapt, celulele islamiste radicale au apărut în Belgia în anii ’90 odată cu sosirea unei forţe de muncă importante din Orientul Mijlociu. În Molenbeek au fost puse la cale multe dintre atacurile teroriste desfăşurate în Europa. Imediat după Bataclan, Sindicatul Polițiștilor Francezi (SPF) a pus degetul pe rană, cerând ca Molenbeek să fie plasat sub tutelă europeană, deoarece este, spunea comunicatul, „cartierul general al Statului Islamic în Uniunea Europeană”. Constatare corectă, dar propunerea nu constituia decât un paliativ, dacă nu era pusă sub supraveghere și Belgia – țară care a furnizat, raportat la numărul populației, cel mai mare număr de jihadiști Statului Islamic și Europei. Însă a pune Belgia sub monitorizarea UE, în scopul eradicării terorismului islamic, este la fel cu a pune o gașcă de nebuni for tutelar la un ospiciu. Pentru că Belgia nu a făcut altceva de-a lungul timpului decât să aplice cu consecvență politica UE în materie de imigrație musulmană, multiculturalism și comunitarism etnic și religios.

Imigrația masivă și necontrolată a fost promovată și încurajată de sus, de la nivel guvernamental, Belgia cunoscând în ultimii 15 de ani un adevărat șoc imigrațional, social și cultural, peste 1 milion de musulmani intrând într-o țară cu 10 milioane de locuitori. Aşa se explică de ce, la ora actuală, aproape jumătate din populația Bruxelles-ului este formată din musulmani. Regruparea familiilor (circa 50% din imigrație), căsătoriile false, legalizarea clandestinilor, dobândirea cetățeniei pe baza unei simple dovezi de reședință, generozitatea sistemului de ajutoare sociale (sute de jihadiști au continuat să beneficieze de ele, în timp ce ucideau în solda Statului Islamic, în Siria și Irak!), au transformat cartierele Molenbeek, Forest, Schaerbeek, Jette, Ixeles, Saint Josse și Saint Gilles în teritorii ale Islamului, care seamănă azi mai mult cu Kandahar sau Mogadiscio decât cu niște localități europene. Adevărate laboratoare, în care politica de inginerie socială promovată de socialiștii și ecologiștii belgieni și-a definit utopia și și-a proclamat falimentul.

Expertul în combaterea terorismului Claude Moniquet spune că cifrele indică o amenințare masivă. „Cifrele arată că în Uniunea Europeană sunt între 7.000 și 10.000 de rezidenți europeni ce au legături cu ISIS. La aceștia este necesar să adaugăm peste 5.000 de simpatizanți care ar putea fi radicalizați și astfel, la noapte sau mâine, ar putea deveni teroriști”, susține el.

Europa ar fi necesar să vadă Molenbeekul ca pe un avertisment. Eșecul serviciilor de securitate belgiene sau un posibil deal cu jihadiștii? În plin avans al fenomenului jihadist, până la atentatele din Franța de la Charlie Hebdo, ofițerii de informații din Belgia se ocupau de monitorizarea… sectelor. În timp ce cetățeni belgieni de origine arabo-musulmană radicalizați, cu un potențial maxim de periculozitate socială, făceau naveta între Belgia și câmpurile de antrenament terorist din Siria sau Irak, ofițerii de informații belgieni se ocupau de monitorizarea Bisericii Scientologice de pe teritoriul regatului.

A fost nevoie să moară oameni nevinovați în ianuarie 2015 ca birocrații din „Sûreté de l’État” și din „Service Général du Renseignement et de la Sécurité” să reorienteze cele 60 de persoane ocupate cu problema sectelor religioase către monitorizarea terorismului. Serviciile de informații belgiene s-au obișnuit să solicite informații din state partenere, primind informații cruciale, în special din partea americanilor și a francezilor, pentru simplul fapt că Bruxelles-ul găzduiește importante instituții euroatlantice, în care muncesc funcționari europeni și americani. Numai că informațiile cruciale este necesar să se transforme în ceea ce lumea anglo-saxonă numește intelligence. Or, serviciile de informații belgiene abia după atentatele de la Charlie Hebdo de la Paris s-au gândit să mai angajeze câțiva analiști prin anunțuri la mica publicitate.

După atentatele de la Charlie Hebdo din Franța, au fost dezvăluite informații uluitoare. Serviciile secrete belgiene duceau lipsă de 150 de ofițeri de informații pentru a ajunge la cifra necesară (după opinia autorităților politice din regat) de 750 de angajați. O cifră absolut ridicolă în comparație cu sarcina de a asigura securitatea unui oraș internațional care găzduiește zeci de instituții strategice pentru UE și NATO.

După atentatele de la Paris, autoritățile belgiene au decis să mai angajeze încă 42 de persoane, recunoscând însă că le va lua încă câțiva ani ca să le pregătească pentru munca de informații. Parisul s-a plâns nu numai că teroriștii care au ucis cetățeni francezi sunt cetățeni sau rezidenți în Belgia, dar și de lentoarea și lipsa de profesionalism a serviciilor de informații belgiene. Mulți se întreabă cum de jihadiștii belgieni nu au fost reținuți la întoarcerea lor din Siria sau Irak de serviciile federale de securitate. Cum de autoritățile au închis ochii la naveta pe care o făceau cetățenii lor înrolați în rândurile Statului Islamic. De unde atâta toleranță și indiferență criminală? După analiza cu atenție a comportamentului celor din serviciile secrete belgiene pe această temă, apare la orizont o ipoteză: libertatea acordată jihadiștilor să circule liber în Europa sau în afara ei, în schimbul promisiunii din partea lor de „sanctuarizare” a Belgiei, în special a Bruxelles-ului.

Comunitatea de informații americană trimisese cu luni în urmă o analiză pertinentă către autoritățile belgiene. Din ea rezulta iminența unor atacuri teroriste în Europa care urmau să fie comise de jihadiști cu pașaport belgian sau rezidenți în Belgia. Atacurile teroriste au subliniat nu numai punctele slabe ale serviciilor de securitate ale Belgiei şi ale celor din UE, dar şi persistenţa şi perspectiva tot mai periculoasă a ceea ce mai mulţi experţi în informaţii au descris ca un mediu propice pentru formarea, operarea şi ascunderea celulelor teroriste în centrul Europei.

„Este necesar să facem mai mult, este necesar să facem mai bine”, a declarat prim-ministrul belgian Charles Michel în Parlamentul belgian. De fapt, guvernul belgian a anunţat o nouă politică antiterorism care are patru piloni:
1. Combaterea radicalizării, inclusiv închiderea moscheilor care nu sunt înregistrate, eliminarea site-urilor extremiste de pe Internet, creşterea transparenţei în ceea ce priveşte finanţarea organizaţiilor religioase şi modificarea programului de pregătire a imamilor sau a predicatorilor musulmani;
2. Monitorizarea tinerilor radicalizaţi, inclusiv folosirea de brăţări electronice pentru monitorizare, trimiterea în închisoare a celor care revin din teatrele de război din Siria sau îşi pierd paşaportul belgian, dacă au dublă cetăţenie, şi extinderea accesului la programul Datele nominale ale pasagerilor (Passenger Name Records);
3. Creşterea capacităţii de operare a serviciilor, unde vor include un număr sporit de personal şi noi tehnologii, extinderea puterilor procurorilor în arestarea şi deţinerea în custodie a celor vizaţi de terorism, până la 72 de ore (nu 24 de ore ca acum);
4. Eradicarea ISIS în Orientul Mijlociu şi întărirea graniţelor externe ale UE.

Este un program curajos care, odată pus în aplicare, poate reduce substanţial cauzele unor atentate teroriste.

În loc de concluzie

Cum se constată, am prezentat mai sus o radiografie foarte consistentă a lumii – căci despre aşa ceva este vorba – din Molenbeek şi a problemelor ei complicate, care ar putea arăta motivele radicalismului celor adăpostiţi în această zonă din Bruxelles, considerată de specialişti drept un sanctuar al terorismului care a zguduit din temelii nu doar Belgia, ci şi întregul Occident, faţă de care, cei mai mulţi dintre cei primiţi aici cu mare generozitate, nutresc o ură viscerală.

Liderii europeni nu au realizat că, în ultimii ani, s-a petrecut o mare schimbare. Sunt un milion de imigranţi din locaţii foarte problematice care au intrat pe continent, iar aceşti lideri este necesar să-şi schimbe atitudinea. Ce-i de făcut?

Întrebarea este veche, dar contextul în care se reia şi împrejurările sunt de o gravitate aparte. Ele reclamă acţiune urgentă, concertată, radicală şi eficientă, nu reuniuni nenumărate şi dezbateri nesfârşite. Ceva însă ar fi necesar să se transforme fundamental, și anume modul în care instituțiile de securitate ale țărilor europene lucrează ca să prevină pericolele la adresa propriilor cetățeni. Aici chiar este nevoie de o transformare fundamentală. Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât ne putem imagina!

Autor: Colonel (r) Liviu Găitan

Citiţi şi:

Cartierele de tip «no-go area» din Europa Occidentală și utopia asimilării imigranților

Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a fost dictată de globalişti

 

yogaesoteric
5 februarie 2020