Despre «Manifestul 5G» care s-ar putea numi și manifestul împotriva neutralității internetului în Europa
În luna iulie 2016, Comisia Europeană, prin Comisarul Günther Oettinger, lăsa deoparte orice urmă de imparțialitate și publica chiar pe site-ul Comisiei un document intitulat Manifestul 5G pentru implementarea la timp a 5G în Europa, semnat de 13 dintre cei mai mari furnizori de telefonie mobilă din Europa, 2 furnizori de comunicații prin satelit și 2 dintre cei mai mari producători de echipamente de infrastructură pentru telefonia mobilă. Documentul, cum vom vedea mai departe, se putea chema cu ușurință Manifestul 5G împotriva neutralității internetului în Europa dacă autorii săi ar fi fost sinceri cu ei înșiși și cu restul lumii.
Să începem prin a trece în revistă elementele pozitive ale manifestului, pentru că sunt câteva, dar, din păcate, sunt subminate de restul documentului:
– se cere uniformizarea alocării spectrului radio la nivelul întregii Uniuni Europene urmată de licențierea spectrului astfel eliberat la prețuri accesibile;
– se cere îmbunătățirea cadrului legislativ la nivelul întregii Uniuni Europene astfel încât să existe mai multă certitudine legislativă și să fie sprijinită inovația în domeniu;
– se cere îmbunătățirea cadrelor legislative locale din statele membre, armonizarea și simplificarea acestora astfel încât să fie facilitată construcția de infrastructură cât mai densă care să răspundă cerințelor din ce în ce mai ridicate ale rețelelor de comunicații.
Din păcate, aspectele bune se opresc aici.
Mai există un paragraf foarte interesant, în care se face referire la faptul că stafful companiilor de telecomunicații ar trebui să se asigure că modelele de afaceri folosite sunt acceptabile și pentru utilizatori: „[…] lansări comerciale ale unor rețele 5G vor avea nevoie de investiții substanțiale în infrastructura nouă, o cantitate mare de spectru radio și noi capabilități, cât și o colaborare strânsă între actorii de pe piața de telecomunicații (operatori de telecomunicații, operatori mobili, operatori de comunicații prin satelit, producători de infrastructură și echipamente) și industriile integrate pe verticală (inclusiv ecosistemele hardware și software ale acestora) pentru a ne asigura că […] modelele de afaceri sunt acceptabile furnizorilor și utilizatorilor.” Singura problemă: aceasta este singura referință la faptul că modelele de afaceri ale companiilor de telecomunicații ar trebui să fie acceptabile și pentru utilizatori. S-a făcut formalitatea de a aminti și de utilizatori și s-a trecut mai departe, la lucruri mai „importante” (pentru industria de telecomunicații).
De aici, totul merge din rău în mai rău. În primul rând, încă de la începutul manifestului este clarificat care este scopul urmărit de autorii săi: „Cooperarea între industria de telecomunicații și industriile integrate pe verticală este fundamentală pentru atingerea scalei și randamentului investițiilor necesare pentru 5G.” Așadar integrarea pe verticală este modelul de afaceri pe care marile companii de telecomunicații și-l propun. Asta nu ar trebui să fie nicio surpriză, ținând cont de faptul că întreaga dezbatere privind neutralitatea internetului a pornit ca reacție la companii integrate pe verticală care au început să discrimineze traficul, în scopul fructificării alegerii de a se integra pe verticală (vezi faimoasa fuziune între Comcast și NBC Universal).
Care sunt domeniile în care se caută integrarea pe verticală? Am putea spune cu ușurință toate: „industriile integrate pe verticală (cum ar fi transporturile, logistica, automobilele, sănătatea, producția, energia, media, divertismentul) și sectorul public (inclusiv orașele inteligente, siguranța publică și educația)”.
Dar care sunt mecanismele prin care se dorește fructificarea acestei integrări pe verticală? „Industriile integrate pe verticală se așteaptă ca 5G să le furnizeze niveluri sporite de asigurări și garanții pentru satisfacerea cazurilor de utilizare specializate. O îmbunătățire fundamentală adusă de 5G este posibilitatea de a furniza «felii de rețea» care oferă capabilități conform unor cerințe specializate. Feliile de rețea 5G sunt gândite să funcționeze peste o infrastructură partajată fără a deteriora nivelurile de serviciu convenite.” Recunoașteți descrierea dincolo de terminologia tehnică care se referă la felii de rețea (network slices în engleză)?
Fără să fie necesar a intra în detaliile tehnice, este vorba de o tehnologie nouă promovată de Ericsson (unul dintre semnatarii manifestului), care se referă la crearea de rețele virtuale în interiorul rețelei fizice a furnizorului și alocarea acestor rețele virtuale capacități bine definite și controlate. Tot nu sună cunoscut? Este vorba de serviciile specializate despre care susținătorii neutralității internetului au avertizat încontinuu ani de-a rândul. Discriminarea traficului ce încalcă principiile neutralității internetului se dorește a fi una dintre părțile de bază din miezul tehnologiei rețelelor 5G.
Să vedem acum și care sunt cazurile de utilizare pentru aceste servicii specializate, în accepțiunea semnatarilor manifestului:
1. „Demonstrarea conceptului de virtualizare a rețelei 5G (feliere – «slicing» în engleză) pentru a satisface cerințe specifice sau modele de afaceri cu niveluri sporite de asigurări și garanții.” – definiția generică a serviciilor specializate, nimic mai mult de adăugat aici;
2. „Scenarii cu automobile conectate, inclusiv infotainment pe bandă ultra-largă, aplicații de siguranță și conducere automatizată / autonomă pe șoselele din Europa.” – automobilul inteligent, unul dintre exemplele cele mai uzitate de susținătorii serviciilor specializate. Doar că acestea pot funcționa și prin internetul normal, și deci, conform Regulamentului, nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate. Asta lăsând la o parte problemele serioase de siguranță și, în special, de viață privată pe care automobilele conectate la rețea le ridică. Dacă nu vorbim de automobile care nu sunt complet autonome și cu o legătură necritică la rețea ci de automobile conduse de la distanță prin rețea (singurele care nu ar putea funcționa fără garanții speciale privind conexiunea la rețea), deja problemele menționate mai devreme devin exponențial mai mari și luarea în considerare în mod serios a creării unor astfel de vehicule este de domeniul iresponsabilității.
3. „Scenarii de eSănătate conectată care pot declanșa inovația în serviciile de sănătate și transformarea modelelor de afaceri pe întregul parcurs al îngrijirii continue, păstrând serviciile medicale accesibile cetățenilor și guvernelor (și contribuabililor)” – medicina la distanță, un alt exemplu clasic al susținătorilor serviciilor specializate. Aici problema este că, exceptând cazul foarte particular și momentan aproape inexistent al chirurgiei la distanță, toate celelalte exemple de medicină la distanță pot funcționa foarte bine și pe internetul normal și, din nou, conform Regulamentului, astfel de servicii nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate.
4. „Conectivitate în bandă largă fiabilă și de mare capacitate în avioane, trenuri și alte mijloace de transport din Europa, și rețele multimodale de transporturi și logistică (camioane, căi ferate, maritime, fluviale, aeriene)” – când vine vorba de transporturi și logistică, serviciile menționate pot funcționa foarte bine și pe internetul normal (pentru că funcționează deja fără probleme) și, din nou, conform Regulamentului, astfel de servicii nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate. Conectivitatea de mare viteză în diverse mijloace de transport se poate realiza și acum, și fără servicii specializate.
5. „Cazuri de utilizare pentru siguranța publică care să furnizeze securitate, fiabilitate și conectivitate în bandă largă în timp real pentru evenimente cheie cu audiențe mari, cum ar fi European Soccer Championship 2020” – repetăm din nou că aplicații pentru siguranța publică pot funcționa foarte bine și pe internetul normal și, conform Regulamentului, astfel de servicii nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate. O observație aici pentru autorii documentului ar fi că ar trebui să știe că în Europa sportul la care fac referință se cheamă „fotbal”, nu „soccer”, în vasta majoritate a limbilor Uniunii Europene. Știm că lobby-iștii americani sunt cei mai buni, dar un pic de atenție la detalii nu a stricat nimănui niciodată.
6. „Smart grid: asigurarea stabilității rețelei și coordonarea distribuției de energie de la diverse surse (cum ar fi generatoare eoliene, generatoare solare, centrale termoelectrice) și diferite regiuni” – spunem din nou că aplicații pentru siguranța publică pot funcționa foarte bine și pe internetul normal și, conform Regulamentului, astfel de servicii nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate.
7. „Orașe inteligente, inclusiv refugii de transport în comun conectate, monitorizare și analiză în timp real a traficului, managementul mulțimilor, case inteligente, îmbătrânirea populației, realitate augmentată pentru turism și publicitate.” – aplicații pentru siguranța publică pot funcționa foarte bine și pe internetul normal și, conform Regulamentului, astfel de servicii nu îndeplinesc cerințele pentru a fi recunoscute ca servicii specializate. Cazurile de utilizare menționate aici sunt numeroase dar toate prezintă aceleași probleme: problemele plonjării cu ochii închiși spre Internet of Things fără a ține cont de problemele majore privind viața privată și securitatea informatică create de IoT. În particular, conceptul de casă inteligentă se plasează pe același nivel de iresponsabilitate cu automobilele controlate prin rețea.
8. „Cazuri de utilizare pentru media și divertisment, inclusiv integrarea serviciilor rețelelor terestre și prin satelit, demonstrarea abilităților multicast-ului și caching-ului pentru furnizarea unor experiențe utilizatorilor scalabile și accesibile oriunde în Europa (cum ar fi Glasgow-Berlin European Championships 2018 și European Soccer Championship 2020), cât și scenarii video imersive care să prezinte beneficiile aduse de mărirea capacității rețelelor în 5G.” – acestea se pot realiza și fără servicii specializate, prin internetul normal, astfel de cazuri de utilizare având șanse extrem de mici să corespundă cerințelor Regulamentului.
La o privire sumară, din cele 8 exemple de cazuri de utilizare, unul este definiția generică a serviciilor specializate, unul conține un subcaz foarte particular care poate îndeplini cerințele Regulamentului pentru recunoașterea ca serviciu specializat iar restul de 6 sunt cazuri de utilizare care nu au cum să îndeplinească cerințele Regulamentului pentru recunoașterea ca servicii specializate pentru că pot fi implementate foarte bine și prin internetul normal. Ca o observație secundară, foarte multe dintre cazurile de utilizare enumerate se referă la aplicații de tip Internet of Things, Internet of Things fiind o expresie foarte la modă, vehiculată de foarte mulți fără a acorda nicio importanță problemelor și prejudiciilor extraordinare privind viața privată, protecția datelor și securitatea informatică pe care implementarea acestei viziuni le va aduce.
Problemele de ordin tehnologic de până acum vor părea de-a dreptul mici odată ce ajungem să citim și propunerile privind finanțarea aceste viziuni 5G anti-neutralitate a internetului a semnatarilor manifestului.
Înainte de aceasta, este necesar să fie exprimată una dintre problemele fundamentale ale încălcării neutralității internetului. Într-un internet neutru, fiecare utilizator final (fie el persoană fizică sau persoană juridică furnizor de conținut, aplicații sau servicii) are un contract cu un furnizor de servicii de acces la internet pentru a obține o conexiune la internet și își plătește furnizorul cu care are această relație contractuală pentru serviciile de acces la internet furnizate. Și persoana fizică își plătește furnizorul său de servicii acces la internet pentru a putea folosi respectivul acces la internet, pentru a accesa conținut, aplicații sau servicii, iar furnizorul de conținut, aplicații sau servicii își plătește furnizorul său de servicii acces la internet pentru a-și furniza conținutul, aplicațiile sau serviciile altor utilizatori. Niciun furnizor de servicii de acces la internet nu rămâne neplătit. Mai mult decât atât, furnizorii de conținut, aplicații sau servicii sunt importanți și pentru furnizorii de servicii de acces la internet cu care nu au relații contractuale pentru că aplicațiile, conținutul, sau serviciile lor aduc clienți acestora.
Primele încălcări ale neutralității internetului au apărut pentru că unii furnizori de servicii de acces la internet nu erau mulțumiți cu modul de mai sus în care funcționa internetul neutru, aceștia vrând să fie plătiți nu doar de clienții lor cu care au relații contractuale ci și de furnizorii de conținut, aplicații sau servicii cu care nu au relații contractuale pentru servicii de acces la internet. Raționamentul acestora era „Traficul generat de ei trece prin rețeaua noastră! De ce să nu ne plătească și pe noi!?” În realitate, conform acestui raționament, ceea ce doresc acești furnizori de servicii de acces la internet este să fie plătiți de două ori: o dată de clienții lor și încă o dată de clienții altor furnizori de servicii de acces la internet.
Acum, manifestul vine și spulberă chiar și cerința ridicolă a unor furnizori de servicii de acces la internet de a fi plătiți de două ori: „În plus față de finanțarea pentru proiecte de cercetare și inovare ale 5GPPP, Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare alocarea de fonduri pentru probele și demonstratoarele pe scară largă cât și stabilirea unui Fond de Risc 5G pentru a stimula un nou val de startup-uri și inovații în jurul tehnologiilor 5G.
Fond pentru demonstratoarele pe scala largă: Este nevoie de finanțare pentru a stimula industriile integrate pe verticală să experimenteze cu noile tehnologii care sunt posibile și îmbunătățite de tehnologiile 5G, încă din 2018, și să permită desfășurarea procesului de aliniere a cerințelor dintre rețelele 5G și industriile integrate pe verticală. Astfel de granturi pot fi între 0.5 miliarde de EUR și 1 miliard de EUR (venind și din instrumente de investiții existente ale UE), acordate prin guvernanță agilă («agile governance»).
Fond de risc 5G: un astfel de instrument, peste pragul de 1 miliard de EUR, ar permite UE să devină acționar în startup-uri europene inovative care au ca scop dezvoltarea de tehnologii și aplicații 5G în industriile integrate pe verticală. Dacă va avea expertiza și bunele practici necesare, Fondul de Risc 5G va deveni un catalizator pentru inovare la scară europeană (500 de milioane de utilizatori, câteva miliarde de dispozitive conectate), atrăgând și capital privat pentru startup-urile de succes pe drumul lor către expansiune.”
Deci acești furnizori de servicii de acces la internet nu consideră că este suficient că deja vor să fie plătiți de două ori prin încălcarea principiilor neutralității internetului. Vor să le fie finanțate activitățile de cercetare, dezvoltare și implementare inițială pentru tehnologiile profund anti-neutralitatea internetului din banul public, pentru că sursa de fonduri a Comisiei sunt taxele tuturor contribuabililor europeni. Mai mult decât atât, doresc ca acordarea acestor fonduri să fie făcută printr-o așa-zisă „guvernanță agilă”, ceea ce sună teribil de similar cu „acordare directă de fonduri” de către Comisie.
Dar încă nu s-a terminat. Până acum semnatarii manifestului cer să li se permită să ceară să fie plătiți de două ori pentru serviciile furnizare și mai cer să li se finanțeze și cercetarea, dezvoltarea și implementarea noilor tehnologii. Ce mai poate fi în plus? Păi se mai poate să ceară să li se finanțeze și costurile pentru integrarea pe verticală. Cum? Tot din bani publici. Pe drum, sugerând că Uniunea Europeană ar putea chiar deveni acționar în startup-urile care ar urma să se integreze pe verticală cu industria de telecomunicații.
Cum s-ar implementa asta? „Ambele instrumente trebuie să fie caracterizate de proceduri administrative simple și guvernanță simplă și eficientă.” – pe căi cât mai puțin birocratice, pentru că sigur nu există nici cel mai mic pericol ca o astfel de abordare să ducă la abuzuri.
Gata, s-a terminat, nu-i așa? Nu, nu s-a terminat. Se mai pune și problema finanțării din bani publici a infrastructurii companiilor de telecomunicații: „Separat, orice finanțare pentru infrastructură trebuie să se concentreze pe infrastructura fizică, cum ar fi canale și fibră, care furnizează cel mai mare beneficiu pentru operatori și care poate facilita investiții mai largi în fibră și competiție în dezvoltarea 5G.”
Acum sigur e gata, nu?! Nici acum: semnatarii manifestului mai doresc, dacă se poate, ca instituțiile publice să pună umărul la amorsarea și popularizarea pieței de 5G: „Pentru a amorsa cerința pieței pentru 5G, instituțiile publice (cum ar fi furnizorii naționali de servicii de sănătate, educație, autorități municipale etc.) au și ele un rol esențial ca adoptatori timpurii ai soluțiilor 5G care, ținând cont de bugetele asociate, pot ajuta la demararea 5G-ului în Europa până în 2020.”
Acum s-a terminat. Din păcate, în acest punct, cerințele au trecut de mult de limitele ridicolului. Industria de telecomunicații vrea să i se permită să ceară să fie plătiți de două ori pentru același serviciu, și pentru a putea să facă asta cât mai eficient, doresc să fie finanțați pentru cercetarea, dezvoltarea, implementarea și promovarea tehnologiei pe care o vor folosi pentru a fi plătiți de două ori.
La final, ca finis coronat opus, semnatarii documentului se depășesc pe ei înșiși amenințând Uniunea Europeană și Statele Membre să renunțe la internetul deschis și neutralitatea internetului și să le permită să-și realizeze viziunea pentru 5G: „UE și Statele Membre trebuie să împace nevoia pentru un internet deschis cu reguli pragmatice care stimulează inovarea. Industria de telecomunicații avertizează că actualul ghid privind neutralitatea internetului, în forma sa publicată de BEREC, creează incertitudini semnificative în jurul randamentului investițiilor în 5G. Prin urmare, este probabil ca investițiile să fie întârziate dacă autoritățile de reglementare nu iau o poziție pozitivă în privința inovației și sunt consecvente în această privință.”
Parcă ceruseră mai sus să le fie finanțat totul de la cercetare până la implementarea și promovarea 5G-ului, nu? Dacă ne-am lua doar după penultimul paragraf al manifestului, cineva ar putea zice că vor fi finanțat singuri totul din fondurile proprii, strânse cu greu prin dubla facturare a serviciilor furnizate: „Este fundamental să se asigure că 5G poate fi monetizat pentru a genera investiții. Monetizarea poate avea loc pe întreaga lungime a lanțului valoric alcătuit din utilizatori finali, furnizori de servicii și industrii integrate pe verticală pentru a asigura beneficii echitabile, a accelera adopția de către utilizatorii finali și a asigura că beneficiarii nu sunt singurii care plătesc factura pentru inovațiile care vor ajuta modelele de afaceri ale furnizorilor de servicii. Operatorii trebuie, de asemenea, să fie liberi să combine și să gestioneze diferite generații de tehnologie, mobilă sau nu, care permit tehnologia 5G mobilă să servească în mod optim clienții.” Cireașa de pe tort este când vorbesc de „beneficii echitabile” și „consumatorii nu sunt singurii care plătesc factura pentru inovațiile care vor ajuta modelele de afaceri ale furnizorilor de servicii”. Într-un fel au dreptate: dacă semnatarii manifestului ar obține tot ce-și doresc, consumatorii ar fi singurii care ar plăti factura pentru inovații – prin plata de taxe.
Să nu trecem cu vederea petarda lăsată în ultima propoziție a paragrafului citat: „Operatorii trebuie, de asemenea, să fie liberi să combine și să gestioneze diferite generații de tehnologie, mobilă sau nu, care permit tehnologia 5G mobilă să servească în mod optim clienții.” Ce înseamnă asta, foarte probabil, este că industria de telecomunicații nu ar fi mulțumită cu implementarea sistemului de felii de rețea pentru implementarea serviciilor specializate doar în rețelele 5G, ci își doresc să poată folosi această tehnologie anti-neutralitate a internetului și în rețelele care folosesc interfețe radio mai vechi, adică 4G, 3G și 2G.
Citiți și:
Internetul lucrurilor, sfârșitul libertății omului
Globalizarea ca ultimă și tâmpă utopie
yogaesoteric
27 martie 2018