Vocaţia de dictator a lui Adrian Năstase
Format în comunism, Năstase este un potenţial al doilea Ceauşescu, dacă prin absurd ar ajunge la conducerea ţării. Părerea noastră este că el ar fi totuşi mult mai rău decât Ceauşescu. Ca să-l cunoaştem mai bine pe Adrian Năstase, dincolo de spoiala şi limbajul de lemn pe care le afişează în public, e bine să răsfoim stenogramele PSD. Nu de alta, dar Ion Iliescu a declarat că sunt autentice. La fel şi Mircea Geoană. Acesta din urmă, desigur, fiind ministru de Externe, a făcut declaraţia pentru reporterii străini şi nu pentru cei români.
Stenogramele PSD ne dezvăluie un Năstase vulgar, viclean, manipulabil, laş, arogant, care nu ezită să recurgă la fapte penale de pe poziţia puterii. În plus, credem noi, Năstase are o veritabilă vocaţie de dictator. Ceea ce înseamnă o perspectivă sinistră pentru România în ipoteza puţin probabilă că acest personaj ar câştiga alegerile!
Un simptom edificator al modului cum înţelege Adrian Năstase să conducă ţara ca un dictator sunt sutele, daca nu miile de ordonanţe de urgenţă pe care le-a promulgat ca prim-ministru, transformând parlamentul (cel care în mod normal propune şi votează legile) într-un apendice nefolositor. În mod normal ordonanţele acestea sunt o excepţie, dar Năstase le-a transformat într-o obişnuinţă de care, ca spectatori din societatea civilă, aproape că nici nu ne mai mirăm. Celebra maşină de vot pesedistă ce îndeplinea formalitatea de legalizare a ordonanţelor ne arată că parlamentarii nu sunt pentru PSD decât o simplă masă de manevră.
Exerciţiul democratic sănătos al participării la conducerea unei naţiuni în care parlamentul chiar funcţionează şi conduce destinele ţării este o pură utopie în România, ca şi multe altele ce ţin de democraţie, din păcate. Acest lucru, sperăm, se va corecta în viitor pentru că majoritatea parlamentară confortabilă nu mai există. Ea va fi foarte fragilă şi va necesita din partea ambelor tabere o mare atenţie. Orice tensiune internă în diferitele uniuni sau alianţe vor avea efecte mari în parlament. Este dificil de rezolvat această problemă, dar nu imposibil!
Adrian Năstase este gata să plătească orice preţ pentru ceea ce el numeşte majoritate parlamentară, dar care în realitate nu este decât o modalitate dezonorantă de a face compromisuri pentru a se agăţa, sub numele PSD, de putere. El oferă ungurilor autonomia multjinduită chiar în inima României. Oferă UDMR-ului ministeriatul culturii ca să-l facă pe lup paznic la oi: să lase un ungur să hotărască destinele culturii României! Unde se duc banii pentru cultură, ce manuale vor fi valide, ce muzee vor apărea, dar mai ales ce vor conţine manualele de istorie, care oricum au fost deja compromise în bună măsură. Putem anticipa în domeniul istoriei naţionale o cosmetizare în trepte şi, cine ştie, odată cu intrarea în UE, o să ajungem să nu mai studiem istoria românilor, ci poate, istoria unei arii geografice mai extinse în care România se va pierde încetul cu încetul. Şi de ce aceasta? Pentru că un individ (Adrian Năstase) nu are nici un fel de scrupule când vine vorba de putere. De puterea care îi dă acces la bani, la influenţă, la glorie…
Dar să revenim. Alunecarea pe această pantă a setei de putere l-a condus pe Năstase şi întregul PSD la tot felul de compromisuri care complică foarte mult lucrurile. Devine aproape imposibil în ţara asta să se realizeze ceva concret, corect şi cu eficienţă. Unul din exemplele cele mai elocvente este modul cum au “reuşit” să lupte cu corupţia. Când miile de miliarde pe care le-a furat Gabriel Bivolaru în marea lor majoritate au intrat în buzunarul potentaţilor PSD, cum să-l arestezi şi să-l bagi la închisoare pe viaţă, cum să-i confişti averea? Se poate domnilor, aşa ceva, să îl mătrăşim pe unul de-ai noştri? De aceea Gabriel Bivolaru, lucru ce reiese clar din conţinutul stenogramelor, aştepta să fie salvat de colegii din PSD. Că doar el n-a păstrat prea mult pentru el şi oricum n-a furat nimic, săracul, de capul lui, ci a răspuns disciplinat la o sugestie venită din partea partidului. Oricum, aşa un ratat prăpădit cum e el şi tot a rămas cu o sumă de zeci de ori mai mare decât ar fi câştigat dacă ar fi fost parlamentar pe viaţă!
PSD-ului îi merg bine afacerile. Năstase controlează cât poate el de pe poziţia de preşedinte al fostului partidului de guvernământ toate potlogăriile care s-au făcut pe spinarea românilor. Tot pesedistul are dreptul la căpătuială, se pare. E adevărat că există riscul de a fi condamnat. Dar când ştii limpede ca justiţia este controlată de partidul tău, ce poate ea să-ţi facă? În cel mai rău caz, o condamnare uşoară de câţiva ani. Şi în situaţia în care PSD-ul ar rămâne la putere are el grijă să dea peste puţin timp o reducere pentru bună purtare plus o eliberare generală a deţinuţilor care au mai puţin de 2-3 ani de închisoare şi iată-te în floarea vârstei cu bătrâneţile asigurate!
Trăiască furtul ţării în frunte cu preşedintele prea iubit al PCR, pardon PSD, Adrian Năstase. Nimic nou sub soare. Ba mai mult, putem spune că asta se face cu mai multă neruşinare decât înainte. Nu contează că mai „transpiră” ceva în presă. Ziarele aservite încep să învârtă lucrurile fără nici o logică astfel încât în final săracul român nu mai ştie ce să creadă şi, ca şi cetăţeanul turmentat al lui Caragiale se întreabă “Eu cu cine votez?”. Sau e atât de scârbit că se întoarce la veşnica problemă a zilei de mâine. Ca să nu-l copleşeaşcă de tot problemele îşi mai spală un pic creierii cu nişte filme siropoase sau de acţiune şi uite aşa mai trec patru ani…Până când?… Până când?… Până când?
Năstase, (cel fără masca politică, a cărei fotografie este sărutată de babe ştirbe într-un clip electoral) se poartă ca un dictator pentru care ţara e ograda şi tarlaua lui. Totul i se cuvine lui, sau măcar cota-parte i se cuvine. Pe de o parte îl ascultăm cum vorbeşte la TVR1 şi ne stârneşte fiori de nostalgii şi temeri ceauşiste. Clar că ceva putred se ascunde sub limbajul lui de lemn. Aşa că citim stenogramele PSD şi ne lămurim ce-i cu el. Nu ne credeţi că Năstase e mai rău ca Ceauşescu? Gândiţi-vă că măcar Ceauşescu n-a vândut ţara străinilor şi, în loc să ne înglodeze în datorii externe, le-a plătit pe toate.
Stenogramele ne oferă o imagine foarte clară a ceea ce a devenit statul acum. O mafie foarte bine organizată care nu a lăsat la voia întâmplării nimic din instituţii. Direct sau indirect, PSD influenţează tot ce îi poate afecta imaginea. Oamenii trebuie adormiţi cu texte că totul este bine, ca să poată pesediştii să-şi facă mendrele aşa cum vor. Una din maximele puterii spune: dă-le oamenilor iluzia puterii şi ei îţi vor da de bună voie Puterea. Şi aceasta-i grija lor de bază, acolo la delegaţia permanentă. Nu rezolvarea problemelor reale ale ţării, nuuu … nici pe departe, totul se rezumă la cum ne fardăm bubele ca să nu fie văzute de prostimea din ţară. Aşa ne privesc ei cu dispreţ! Poate că încă se mai salvează nişte aparenţe de ochii celor de la Uniunea Europeană de la care se aşteaptă bani mulţi după integrare. Dar ghiciţi cine o să se căpătuiască cu banii aceia??!!!
Principii democratice? Prostii de adormit copii. Năstase şi acoliţii lui din PSD sunt prea ocupaţi de lucruri cu adevărat “importante” pentru ei. Cum ar fi manipulări machiavelice la nivelul întregii ţări pentru a-şi atinge ţelurile. Nimic constructiv. Fac şi ei uneori şosele, dar nu pentru că este nevoie de ele ci pentru că, potrivit opiniei lui Văcăroiu, chiar dacă nu au ce mânca “oamenii sunt fericiţi dacă le faci drum prin faţa curţii”(stenograma din 20 oct 2003).
Şi gândiţi-vă că Năstase are tupeul şi neruşinarea să vina în faţa noastră şi să se laude, împăunându-se cu ce au “realizat”. Culmea cinismului pe care nu se sfiesc să o atingă. Ba chiar sesizezi o mare satisfacţie şi mulţumire în frazele lui stereotipe ce ne aduc aminte de discursurile lui Ceauşescu. Călătorie sprâncenată, tovarăşilor! Nu ne mai prostiţi!
9 decembrie 2004