Ganesha – Zeul cu cap de elefant

de Ioana Caragheorgheopol

Cuvântul “Ganesha” este format din cuvintele: “gana” şi “isha”. “Gana” desemnează toate fiinţele care au nume şi formă, iar “isha” înseamnă Domn, Stăpân. Ganesha este numele dat celui de-al doilea fiu al lui Shiva, pentru că a devenit stăpânul întregii creaţii.

Ganesha sau Ganapati este un zeu extrem de popular în India. El este invocat pentru îndepărtarea obstacolelor, precum şi la începutul tuturor acţiunilor mai importante: călătorii, construirea caselor, scrierea cărţilor sau chiar a scrisorilor, pentru obţinerea puterilor paranormale şi a capacităţii de discriminare. Este zeul educaţiei, cunoaşterii şi înţelepciunii, literaturii, artelor frumoase. Toate ritualurile spirituale în tradiţia hindusă încep cu invocarea lui Ganesha. În tradiţia tantrică, se consideră că Ganesha ocroteşte şi ghidează relaţiile sexuale, orientându-le în sens spiritual. El este privit ca fiind întruparea misterelor tantrice.

Reprezentarea simbolică

Ganesha este reprezentat mic de statură, cu abdomenul mare, rotund, cu patru braţe şi cap de elefant cu un singur colţ. În trei din mâinile sale el ţine o secure (ankush), un laţ (sash) şi uneori o scoică. În unele reprezentări, cea de-a patra mână face un gest de acordare a favorurilor sale divine, dar cel mai adesea ţine un ladhu, o prăjitură de năut. Ochii îi strălucesc ca două pietre preţioase. El călăreşte sau este însoţit de un şobolan, un fost demon pe care l-a învins şi l-a acceptat apoi ca vehicul.

Această reprezentare poate să nu fie foarte atractivă pentru o minte raţională. Capul de animal şi corpul lui gras atrag copiii, dar pentru cei care se consideră adulţi el pare ridicol. Este o greşeală totuşi să ne lăsăm amăgiţi de aparenţa sa, pentru că Ganesha patronează fiinţele rafinate, care nu sunt înşelate de aspectele exterioare. Cei care nu pot vedea însă Divinul în el şi sunt distraşi de reprezentarea sa, devin o pradă pentru mintea discursivă, care reprezintă cel mai mare obstacol pe calea spirituală. Acceptarea lui Ganesha ca Forţă Divină are ca efect controlul şi calmarea mentalului, precum şi risipirea îndoielilor. De aceea, el este considerat zeitatea cea mai potrivită pentru îndepărtarea obstacolelor. Credinţa în el generează o mare forţă, inversând curgerea obişnuită spre în jos a energiei, orientând-o ascendent şi permiţând astfel activarea centrilor superiori de forţă din fiinţa noastră. Divinul Ganesha este de neclintit. El aduce fermitatea celor care meditează asupra lui şi îl invocă la începutul tuturor acţiunilor profane sau spirituale.

În Mugdala Purana se spune: „Corpul uman al lui Ganesha reprezintă «tvam» (tu), capul de elefant este «tat» (Brahman) şi împreună semnifică unitatea dintre aceste două aspecte. Astfel, corpul lui Ganesha este reprezentarea vizibilă a celei mai înalte realităţi, Brahman, exprimată prin «tat tvam asi» (tu eşti Acela (Brahman sau Dumnezeu)).”

O altă explicaţie este aceea că, în general, capul lui Ganesha îl reprezintă pe Atman, Suprema Realitate, iar corpul, de la gât în jos, simbolizează maya, principiul existenţei fenomenale. Implicarea lui Atman în lume este realizată prin intermediul minţii şi al vorbirii.

Legende despre capul de elefant

Există, desigur, mai multe explicaţii ezoterice pentru capul de elefant. Un elefant este puternic, dar întotdeauna calm. Este unul dintre puţinele animale conştiente de sine şi care are chiar ritualuri funerare. În ciuda forţei sale, este vegetarian.

Purana-ele oferă multe versiuni asupra naşterii lui Ganesha şi a originii capului său de elefant. În Shiva Purana se povesteşte că el a fost creat dintr-un unguent pentru spălat (ubtan), pe care Parvati, Mama Divină, l-a luat de pe corpul său. Se spune că într-o zi, Parvati, pe când se pregătea să facă o baie, a constatat că paznicul apartamentelor sale lipsea. A luat atunci o parte din săpunul de pe corpul său, a modelat o formă de copil şi a suflat în ea forţă vitală, prana. Pe acest copil l-a însărcinat să-i fie gardian şi i-a dat instrucţiuni să nu lase pe nimeni să îi intre în palat. Gardianul-copil a respectat ce-i spusese mama sa şi s-a aşezat afară, cu sceptrul în mână. Exact atunci, Shiva s-a hotărât s-o viziteze pe iubita lui soţie, Parvati, şi a venit la palat. Întrucât micul gardian l-a împiedicat să intre, Shiva s-a înfuriat şi l-a ameninţat pe băiat, dar acesta a fost de neclintit şi numai cu sprijinul tuturor demonilor şi zeilor laolaltă, a putut fi învins. Shiva a devenit atât de furios, încât i-a tăiat capul cu tridentul său. Când Mama Divină a aflat ce se petrecuse, s-a întristat nespus de mult şi i-a cerut lui Shiva să-i redea viaţa. Acesta a pornit în căutarea primului copil dormind orientat spre nord pentru a-i tăia capul şi a-l lipi de corpul neînsufleţit. Era noapte şi toate mamele dormeau ţinându-şi copiii strâns în braţe, de aceea Shiva nu a putut lua nici un cap de copil. A văzut însă un pui de elefant dormind alături de mama sa, spate în spate, şi s-a hotărât să folosească această ocazie. El a luat deci capul puiului de elefant şi l-a lipit de corpul copilului gardian, readucându-l la viaţă. Shiva i-a dat copilului numele de Ganapati, conducătorul trupelor sale, şi a hotărât ca toată lumea să-l adore, înainte de întreprinderea oricărei acţiuni mai importante.

O altă versiune afirmă că Ganesha s-a născut ca o favoare acordată lui Parvati, în urma rugăciunilor sale către Vishnu. Mama Divină a invitat atunci toţi zeii şi sub-zeii să vină să-i viziteze copilul. Aceştia au venit şi au privit îndatoritori minunatul copil – toţi, cu excepţia lui Shani (Saturn), care a privit înspre Pământ pentru că fusese blestemat de soţia sa ca orice fiinţă asupra căreia şi-ar fixa privirea să fie transformată în cenuşă. Mama Divină era convinsă însă că bebeluşul ei nu putea fi vătămat de privirea lui Shani, în ciuda blestemului, şi l-a rugat din nou pe acesta să privească copilul şi să-l binecuvânteze. În clipa în care Shani a privit pruncul, capul acestuia s-a prefăcut în cenuşă. Vishnu a plecat în zbor, călare pe Garuda (zeul cu cap de vultur, vehiculul său tradiţional), în căutarea unui copil, pentru a-i aduce capul, conform indicaţiilor lui Brahma, iar acesta a fost al unui pui de elefant.

Mai există multe alte povestiri despre naşterea lui Ganesha, din diferite epoci (kalpas), dar toate revelează faptul că el este o creaţie a Forţei Divine, fie ea Shiva sau Shakti. Ganesha a fost creat pentru a fi păzitorul palatului Mamei Divine. Astfel, numai cu permisiunea lui se poate ajunge la Ea.

Semnificaţia trompei şi a colţului

Trompa este un instrument inedit. Cu ajutorul ei, Ganesha înlătură obstacolele din calea aspirantului. Orientarea ei spre stânga, spre dreapta sau central este simbolic în legătură cu cele trei canale energetice subtile principale: Ida Nadi, Pingala Nadi şi, respectiv, Sushumna Nadi. Atunci când este ridicată în aer, ea semnifică ascensionarea şi stabilirea lui Kundalini la nivelul lui Sahashrara. În tradiţia tantrică, trompa şi gura senzuală ale elefantului sunt puse în legătură cu organele sexuale masculine şi feminine.

Există mai multe legende în legătură cu unicul colţ al lui Ganesha. Una dintre ele spune că celălalt colţ a fost rupt atunci când Ganesha l-a omorât pe demonul mândriei (Madasura). O alta susţine că acesta a fost rupt pentru a fi folosit la scrierea Maha-bharata-ei. Colţul lui Ganesha este un simbol al Unităţii.

Triumful asupra pasiunilor inferioare

Urechile lui Ganesha, asemănătoare cu nişte vânturători, au la rândul lor o semnificaţie filosofică. Aşa cum vânturătoarea separă grâul de neghină, ele simbolizează puterea de discriminare între Realitatea Ultimă (Brahman) şi lumea fenomenelor iluzorii (maya).

În ceea ce priveşte şobolanul din reprezentările tradiţionale ale lui Ganesha, se spune că era la origine demonul vanităţii şi al impertinenţei şi că a fost înfrânt de zeu. De altfel, în tradiţia hindusă circulă multe legende legate de diferiţi demoni alungaţi sau învinşi de către Ganesha. Prin invocarea sa, fiinţa umană poate deci să triumfe asupra tendinţelor inferioare: mândria, vanitatea, egoismul, mânia, aroganţa etc.

Ganesha poartă în pântec Oul cosmic

Şi în legătură cu abdomenul proeminent al lui Ganesha există o legendă. Se spune că Zeul bogăţiei (Kubera) a invitat odată cuplul divin Shiva şi Shakti la cină, pentru a se mândri cu bunăstarea sa. Ei au refuzat invitaţia lui Kubera, sugerându-i în schimb să îl hrănească pe fiul lor, Ganesha. Kubera a râs, spunând: “Pot să hrănesc mulţi copii ca acesta!” Ganesha s-a aşezat calm la masă şi a început să mănânce. A mâncat mai întâi toată mâncarea. Apoi a început să mănânce mobila, palatul etc. Kubera s-a înspăimântat, dar Ganesha i-a spus vesel: “Le-ai promis părinţilor mei că mă vei hrăni. Acum va trebui să te mănânc şi pe tine”. Kubera a fugit şi a cerut ajutorul lui Shiva. Acesta i-a dat un pumn de orez şi i-a spus să i-l ofere lui Ganesha cu umilinţă. Kubera s-a întors. Între timp, stomacul lui Ganesha devenise gigantic, dar el nu-şi pierduse starea de bună-dispoziţie. Când Kubera i-a servit, plin de umilinţă, o cană cu orez, foamea lui a fost, în sfărşit, potolită.

Se mai consideră, de asemenea, că Ganesha este reprezentat în acest fel pentru că poartă în pântecul său Brahmanda (oul cosmic).

Patronul Gana-elor (fiinţelor)

Există o povestire plină de tâlc, care revelează modul în care acest zeu a devenit patronul gana-elor şi a căpătat titlul de “Ganesha”.

Pe vremuri, Shiva era singurul stăpân al zeilor, sub-zeilor, oamenilor, demonilor, fantomelor, spiritelor şi al tuturor celorlalte fiinţe existente. Dar pentru că el se afla permanent în starea de extaz divin (samadhi), zeilor şi celorlalte fiinţe le era foarte greu să comunice cu el. Ori de câte ori aveau probleme, ei trebuiau să petreacă ore întregi cântând imnuri şi rugându-se, pentru ca Shiva să revină la starea normală de conştiinţă. De aceea, gana-ele au simţit nevoia unui alt conducător, care să fie mai uşor de apelat, să le rezolve problemele şi să-i protejeze la nevoie.

Ele au venit la Brahma cu această problemă, dar el nu a putut să o rezolve, aşa că i-a cerut ajutorul lui Vishnu pentru a-l convinge pe Shiva să stabilească un nou Ganapati (conducător al gana-elor). Vishnu le-a sugerat acestora să-l aleagă pe unul dintre cei doi fii ai lui Shiva: Kartikeya (cunoscut şi sub numele de Subramaniyam) sau Lambodar (Ganesha cel gras). Pentru a afla care dintre cei doi merita titlul de Ganesha, zeii şi sub-zeii au hotărât să organizeze un concurs. În ziua stabilită, toţi au venit să asiste la concurs, unde Vishnu era judecător. Shiva şi Parvati erau şi ei prezenţi, aşezaţi în centru. La momentul stabilit, Vishnu a anunţat proba concursului. Cei doi trebuiau să facă înconjurul Universului, primul sosit urmând să fie numit Ganesha, stăpânul tuturor gana-elor.

După anunţarea probei, Kartikeya şi-a luat zborul în spaţiu, călare pe păunul său ultra-rapid, pentru a străbate Universul cât mai repede posibil. În acest timp, Ganesha a rămas aşezat pe şobolanul său fără să mişte din loc. Vishnu, văzându-l că stă, i-a spus să se grăbească. La insistenţele lui Vishnu de a intra deîndată în concurs, Ganesha a zâmbit, şi-a depus omagiile la picioarele tatălui şi a mamei sale, apoi a salutat cu umilinţă ceilalţi zei şi sub-zei şi, în final, a decolat pe şobolanul său. Toţi au fost însă uluiţi când au văzut că în loc să se îndrepte spre spaţiul cosmic, Ganesha a zburat în jurul lui Shiva şi Parvati. După ce i-a înconjurat astfel pe Shiva şi Shakti, Ganesha s-a întors la punctul de plecare, a îngenuncheat în faţa părinţilor săi şi a declarat: “Mi-am îndeplinit sarcina. Am făcut înconjurul întregului univers.” “Nu-i adevărat!”, au exclamat zeii şi sub-zeii. “Nu ai fost nicăieri. Eşti un leneş.”

Ganesha i s-a adresat atunci lui Vishnu, cu mâinile împreunate: “Ştiu că tu înţelegi semnificaţia modului meu de a acţiona, dar pentru ca şi ceilalţi să înţeleagă, voi spune următoarele: mi-am îndeplinit sarcina de a face înconjurul Universului, pentru că toată această lume fenomenală, a numerelor şi a formelor, nu este decât o manifestare a Mamei Divine şi a Tatălui meu Divin. Ei sunt sursa a tot ceea ce există. Eu m-am orientat către sursă, care este Adevărul, esenţa întregii existenţe şi a tuturor fenomenelor. Ştiu că această lume este un ocean de existenţă relativă, că este iluzorie şi că nu are sens să renunţi la Adevărul Ultim pentru a merge în jurul iluziei. Fratele meu încă mai face înconjurul acestui Univers. Când va ajunge la Adevăr, va fi acelaşi Adevăr care este Unic şi în raport cu care tot restul este iluzie, inclusiv voi şi eu.”

Această afirmaţie a aprins o scânteie de înţelegere autentică în ascultătorii săi, care au fost uimiţi şi încântaţi, de înţelepciunea sa. Aplaudând judecata lui rafinată şi acţiunea sa iluminatoare, ei l-au acceptat pe grasul Ganesha ca patron al lor. În timp ce Vishnu punea semnul victoriei (tilak) pe fruntea lui Ganesha cel cu cap de elefant, Kartikeya s-a întors obosit din călătoria sa în jurul lumii. El s-a supărat şi a contestat victoria lui Ganesha. Zeii i-au povestit atunci lui Kartikeya despre subtilitatea şi înţelepciunea acestuia şi i-au spus “Tu te-ai orientat spre materie, care este iluzorie; ai mers în jurul lumii fenomenale, a cărei existenţă este relativă, şi de aceea nu ai putut percepe direct Adevărul Ultim. El este sursa. Lumea fenomenală este maya (iluzia).” Kartikeya a realizat atunci că fusese păcălit de maya, că goana lui în lumea fenomenelor mereu schimbătoare este zadarnică. Astfel, tot efortul său fusese fără sens pentru că alergase după un miraj. Kartikeya se comportase ca toţi ceilalţi muritori care iau lumea numelor şi formelor drept realitate şi cad astfel în capcana maya-ei. El şi-a acceptat înfrângerea, iar titlul de “Ganesha” i-a fost oferit celui a cărui înţelepciune a trecut dincolo de existenţa materială.

Tot atunci, Vishnu a hotărât că, începând cu acel moment, toate fiinţele să implore graţia lui Ganesha la începutul tuturor acţiunilor lor. Cei care îl invocă astfel nu vor întâmpina obstacole în realizarea ţelurilor benefice pe care şi le propun, iar calea le va fi uşoară şi fără dificultăţi.

Yantra lui Ganesha

Meditaţia şi focalizarea asupra yantra-ei lui Ganesha conferă o stare de echilibru interior.

Fondul este de culoare verde intens. Verdele se obţine din amestecul galbenului cald cu albastrul rece şi, prin urmare, este o culoare a echilibrului. Focalizarea asupra sa produce complementarul său, roşul. Roşul este o culoare care se remarcă de la distanţă, este simbolul vieţii, al inspiraţiei, revoluţionării şi eliberării de reguli şi restricţii.

Lotusul cu opt petale de culoare roşie reprezintă cele opt aspecte ale lui Prakriti (natura primordială): 1. akasha, 2. aerul, 3. focul, 4. apa, 5. pământul, 6. sattva, 7. rajas, 9. tamas.

Steaua cu şase colţuri de culoarea şofranului reprezintă echilibrul dintre energia masculină şi cea feminină, creat prin suprapunerea unui triunghi masculin cu vârful în sus şi a unuia feminin cu vârful în jos.

Triunghiul galben cu vârful în sus, în care se află steaua cu 6 colţuri, reprezintă seva (esenţa vitală) masculină, elixirul nemuririi. Culoarea acestui triunghi este aceeaşi cu a culorii pielii lui Ganesha.

Bindu, punctul plasat în mijlocul triunghiului central, îl reprezintă pe Ganesha însuşi. Meditaţia asupra acestui bindu este principalul scop al adorării yantra-ice. El are culoarea aurie, atrăgătoare şi liniştitoare în acelaşi timp.

Un articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 23
yogaesoteric

Also available in: English Français