Discuţiile din cadrul Event 201 sunt revelatoare pentru ce ne aşteaptă: centralizare, control, cenzură. Criza covid-19, doar un început

 

În 18 octombrie 2019, Centrul pentru Siguranța Sănătății (Center for Health Security) John Hopkins din SUA, în colaborare cu Forumul Economic Mondial și Fundația Bill și Melinda Gates, a realizat un „exercițiu ficțional” numit Event 201, în care se simula o pandemie mondială. În acest „exercițiu ficțional” pandemia era provocată de un nou coronavirus.

Pe youtube, pe canalul official centerforhealthsecurity au fost încărcate mai multe filmări cu discuțiile care au avut loc atunci. Vedeți pe site-ul Centrului pentru Siguranța Sănătății prezentarea evenimentului și recomandările adoptate.

Recomandările adoptate acolo le-am văzut cu toții aplicate în actuala așa-zisă pandemie Covid-19. Este interesant punctul 7 al acestora, care precizează:
„Este necesar ca guvernele și sectorul privat să acorde o mai mare prioritate dezvoltării metodelor de a combate dezinformarea și greșita informare înainte de următoarea pandemie. Este necesar ca Guvernele să facă parteneriat cu mijloacele de informare în masă tradiționale și cu rețelele de socializare pentru a cerceta și dezvolta metode de a contracara informațiile greșite. Asta va cere dezvoltarea capacității de a umple mijloacele de informare în masă cu informație rapidă, exactă și coerentă.

Va fi necesar ca autoritățile sanitare să lucreze cu angajatori privați și cu conducători de încredere din comunități, cum ar fi conducători religioși, pentru a distribui informații către angajați și cetățeni. E necesar ca oameni de încredere, influenți, din sectorul privat să creeze capacitatea de a întări mesajul public, a ține sub control zvonurile și dezinformarea și de a amplifica informația credibilă pentru a susține comunicările oficiale de urgență.

Va fi necesar ca agențiile sanitare naționale să lucreze în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății pentru a dezvolta rapid mesaje coerente către public. Este necesar ca mass-media să-și asume sarcina de a da prioritate mesajelor de la autorități și de a suprima mesajele false, inclusiv cu ajutorul tehnologiei.”

Isteria Covid-19 s-a creat anume prin aplicarea acestor recomandări. Mureau zilnic 140 de oameni de cancer în România, dar asta nu interesa pe nimeni, însă problema noului coronavirus era subiect de primă importanță pentru presa românească chiar înainte să avem vreun decedat din cauza acestui virus în România. Aceasta se explică prin inundarea presei cu știri despre noul virus, pusă la cale pe plan mondial, conform recomandărilor adoptate la Event 201, de pregătire pentru o posibilă pandemie.

Ștergerea unor filme de pe youtube sau vimeo este tot o urmare a recomandării de la Event 201 de a se suprima așa-numitele mesaje false, de fapt mesajele care sunt contrare liniei oficiale. Pe lângă suprimarea brutală, există probabil și metode mai subtile de a se da prioritate mesajelor oficiale: articolele/filmările care nu convin nu sunt totdeauna șterse de pe internet, dar se poate aranja să nu apară în căutările google sau youtube.

Filmul de mai jos (subtitrat în limba română) cuprinde un rezumat al discuțiilor care au avut loc la Event 201.

Iată și transcriptul acestui film:

Anual apar cam 200 de epidemii la care e necesar ca Organizația Mondială a Sănătății să reacționeze. E necesar să fim pregătiți pentru o molimă care să se întindă pe întregul Pământ (pandemie).

Reporter: A început la porci care păreau sănătoși, cu luni sau poate ani înainte. Un nou coronavirus s-a răspândit pe tăcute în şepteluri. Treptat, crescătorii de porci au început să se îmbolnăvească. Oamenii infectați prezentau probleme respiratorii, cu simptoame plecând de la cele ale unei gripe banale la pneumonie severă. Cei mai bolnavi aveau nevoie de terapie intensivă. Mulți au murit. Experții cad de acord că dacă nu este repede controlat, poate duce la o pandemie severă, care va afecta întregul Pământ. A fost înființat un comitet de urgență ca să răspundă la pandemia CAPS.

Anita Cicero (Centrul pentru Siguranța Sănătății John Hopkins): Misiunea comitetului de urgență al pandemiei e să ofere recomandări cu privire la marile probleme care apar ca urmare a unei pandemii în desfășurare. Comitetul este compus din lideri experimentați din lumea afacerilor, sănătate publică și societatea civilă.

Caitlin Rivers (Centrul pentru Siguranța Sănătății John Hopkins): Numărul cazurilor s-ar putea dubla într-o săptămână și înmulți de 16 ori într-o lună, dacă nu suntem în stare să oprim răspândirea. Am ajunge la jumătate de milion de cazuri, care ar putea să continue să crească exponențial. În 3 luni ne-am putea apropia de 10 milioane de cazuri.

Tom Inglesby (Centrul pentru Siguranța Sănătății John Hopkins): De unde să începem? Se pare că va fi o pandemie severă. Și apar probleme care pot fi rezolvate doar prin colaborare între guverne și mediul de afaceri din întreaga lume.

Reportaj (ficțional) GNN (canal ficțional de televiziune): Știam de viruși de felul CAPS existenți în animale și oameni de zeci de ani. Dar n-am izbutit să dezvoltăm un vaccin aprobat. Desigur, există tehnologii noi care pot ajuta. Dar va fi complicat. Nu sunt optimist cu privire la posibilitatea de a avea un vaccin gata în timpul acestei pandemii.

Tom Iglesby: Pentru acest comitet problema este: Cum să distribuie guvernele, firmele și organizațiile internaționale antivirale și echipamente medicale astfel încât să ajungă la cei care au cea mai mare nevoie?

Adrian Thomas (Johnson & Johnson – firmă mondială de echipamente medicale): În domeniul nostru ne-am ocupat de studiul procurării celor necesare pentru un fond global. E nevoie de un mecanism centralizat, capabil din punct de vedere financiar să procure în numele fiecărei țări necesarul de care este nevoie. Al doilea aspect: este foarte important pentru sectorul de afaceri, pentru producătorii de antivirale să avem o situație limpede cu ce avem nevoie, unde avem nevoie și cine ia deciziile.

Sofia Borges (Fundația ONU): Având în vedere că țările cele mai afectate sunt cele cu venituri mici și mijlocii, cred că unde există acces inegal la tehnologii și bani, ONU are un rol global, fiind recunoscută internațional. 193 de țări din cele 195 de țări ale lumii sunt membre ONU.

Cristopher Elias (Fundația Bill și Melinda Gates): Un stoc mondial ar ajuta cu siguranță la o alocare mai judicioasă și strategică, dar realitatea este că nu avem capacități logistice, nici măcar la ONU, de a aduce materialele într-un loc sau altul. Aici e domeniul în care e nevoie de o colaborare între organizațiile internaționale, precum Organizația Mondială a Sănătății, și sectorul privat, care folosește zilnic aceste lanțuri de aprovizionare pentru diferite scopuri, știe unde se află materialele și ia hotărârile inteligente despre cum să le aloce la oamenii care au nevoie de ele, în locurile în care este nevoie mai mult și lucrează împreună cu sectorul industrial pentru a duce aceste materiale acolo unde este necesar să ajungă.

Eduard Martinez (Fundația UPS): Vreau să subliniez: colaborarea între distribuitori sau firme care au mari lanțuri de aprovizionare poate adăuga multă eficacitate întregului proces.

Avril Haines (fostă reprezentantă a Consiliului Național de Securitate din SUA): Întrebarea este dacă prin acest mecanism internațional este posibil să se promoveze angajamente față de acțiuni cât mai rapide posibil și să fie convinși oamenii că dacă vor contribui mai mult, au o șansă mai bună să ocrotească sănătatea populației întregii lor țări?

Jane Halton (grupul bancar ANZ): Un aspect este foarte limpede: o mare parte din producție va fi deja contractată. Este aproape neîntâlnită situația ca oamenii să înceapă să producă ceva fără să aibă o siguranță că acele produse se vor consuma. Aceasta nu e ceva ce poate fi controlat de guverne. Guvernele, într-o situație de urgență, pot folosi un lanț de aprovizionare deja existent.

Stephen Reed (Centrul pentru Controlul Bolilor SUA): Cred că putem cădea de acord că nu este de așteptat ca guvernele să cumpere materiale pentru un stoc centralizat mondial fără să rețină o bună parte pentru ele însele.

Reportaj (ficțional) GNN: Autoritățile sanitare au emis sfaturi de călătorie în timp ce unele țări au interzis călătoriile în zonele cele mai afectate. Ca rezultat, firmele care se ocupă de călătorii au primit o mare lovitură. Rezervările pentru călătorii au scăzut cu 45%. Multe zboruri au fost anulate. Efectul se simte și în sectorul de servicii. Guvernele care se bizuie pe turism pentru o mare parte a economiei lor sunt afectate în mod special. Restricțiile în ceea ce privește călătoriile și transportul au urmări economice profunde.

Tom Ingelsby: Cum ar putea conducătorii politici, cei din lumea afacerilor și a organizațiilor internaționale să cântărească riscul unei boli care se agravează datorită deplasării continue a oamenilor în lume comparativ cu riscul unor urmări economice profunde datorate unei interziceri a călătoriilor și a negoțului?

Tim Evans (fost reprezentant al Băncii Mondiale): Dacă unii cred că ONU poate rezolva asta, ne amăgim cu privire la puterile ONU. Este foarte important să determinăm pentru toate aceste industrii și partenerii lor de afaceri o conducere eficace care să fie descentralizată, dar care are o responsabilitate comună. Și aceasta este necesar să aibă susținerea conducerii politice.

Martin Knuchel (Lufthansa – companie de transporturi aeriene): e necesar să lămurim care călătorii sunt esențiale și care nu. Altminteri, dacă ajungem la 20% rezervări pe o perioadă lungă, compania se va prăbuși.

Cristopher Elias: Sunt probleme complicate, într-o lume foarte interdependentă. Sunt linii de aprovizionare care e necesar să aducă marfa la timp. E nevoie să ne gândim câtă flexibilitate există în cadrul acestor linii de aprovizionare și să ne asigurăm că vor continua să funcționeze. Asta va avea nevoie de cunoștințe specifice, pe care numai sectorul privat le are. ONU poate juca un rol de coordonare și înlesnire, dar firmele particulare știu unde se află bunurile necesare, unde și cum pot fi transportate. Și acesta este un fel de parteneriat public-privat pe care nu prea l-am avut. Și este necesar ca în această criză să se realizeze foarte repede.

Reportaj (ficțional) GNN: Nu am rămas fără bani. Încă. Dar ne îndreptăm într-o direcție primejdioasă și este necesar să se transforme ceva.

Tom Ingelsby: Deci politica pe care o discutăm în acest comitet este cum să fie stabilite prioritățile pentru resursele financiare. Sunt unele aspecte pe care nu putem să le lăsăm să se prăbușească? Care sunt prioritățile? N-avem bani să plătim pentru toate problemele urgente.

George Gao (China): Deci avem nevoie de bani. Unde sunt banii? Guvernele pot oferi niște bani. Cei din sectorul privat, unii dintre voi care vă aflaţi aici, au ceva bani. Dar e nevoie de o coordonare.

Latoya Abbot (Mariot International – lanț hotelier): Hotelurile vor fi paralizate. Știm că afacerile hoteliere reprezintă 5% din PIB.

Stephen Reed: Este necesar ca guvernele să fie gata să se ocupe de probleme care ies din sfera obișnuită. E necesar să fim ca pe picior de război.

Brad Connet (Henry Schein – multinațională medicală): Este necesar să estimăm antreprenorii puternici, să vedem dacă guvernele, prin înlesniri fiscale și subvenții, pot încuraja producerea acestor bunuri. Se poate petrece rapid. Un plan de tip Marschall, nu-i spunem exact așa, dar un plan Marschall e necesar să intre în funcțiune și să stimuleze o transformare foarte rapid.

Reportaj (ficțional) GNN: Statele reacționează în feluri diferite în ceea ce privește gestionarea dezinformării imense care circulă pe internet. În unele cazuri, blocări limitate ale internetului au fost făcute pentru a liniști panica.

Tom Ingelsby: Cât control al informațiilor e necesar să existe? Și de către cine? Și cum ar putea fi contestate în mod eficace falsele informații? Și dacă informațiile false vin de la firme ori guverne?

Hasti Taghi (NBC Universal – companie de televiziune): Cred că este important să existe o comunicare constantă cu toate unitățile de îngrijire medicală unde acești pacienți sunt tratați, dacă apare o panică în masă.

Matthew Harrington (Edelman – firmă de relații publice și consultanță în marketing): În acest moment, platformele de social media este necesar să facă un pas în față, să-și asume faptul că sunt o platformă tehnologică și nu un difuzor de mesaje. Este necesar ca ele să fie un participant în transmiterea de informații corecte și să facă parteneriat cu comunitatea științifică și medicală pentru a da greutate informațiilor corecte. Pentru că nu e imposibil să se pună duhul dezinformărilor și informărilor greșite înapoi în sticlă.

Lavan Thiru (Autoritatea Monetară din Singapore): Un aspect despre care n-am vorbit și despre care este timpul să vorbim sunt pașii care este nevoie să fie făcuți de guverne pentru a impune eliminarea știrilor false.

Jane Halton: Personal nu cred că cenzura este folositoare ori de dorit. Avem câteva strategii. Una este de a ne bizui pe sursele de încredere de informații, pe care să le susținem cu echipamente, să le furnizăm fapte pe care ele le pot transmite mai departe. Dar este necesar să ne gândim și la un răspuns tehnologic la aceasta.

Epilogul scenariului (prezentat de o actriță): Rezultatul epidemiei CAPS din Event 201 a fost catastrofal. 65 de milioane de oameni au murit în primele 18 luni. La început focarul de infecție a fost mic și părea controlabil, dar apoi a început să se răspândească în mahalalele sărace din metropolele aglomerate. Din acel moment, răspândirea molimei a devenit explozivă. În 6 luni au apărut cazuri în aproape fiecare țară. Economia mondială a fost în cădere liberă. Produsul Intern Brut a scăzut cu 11%. Indicii bursieri din toată lumea au scăzut cu 20%-40%. S-a creat o atmosferă de frică și așteptări modeste. Afacerile nu au urmărit să se dezvolte, băncile nu acordau împrumuturi, fiecare aștepta să treacă furtuna. Economiștii spun că harababura economică va dura ani de zile, poate un deceniu. Urmările tăcute, neîncrederea în guvern, în presă, distrugerea coeziunii sociale, pot dura încă și mai mult. Este cazul să ne întrebăm: Chiar era necesar să fie atât de rău? Sunt aspecte pe care le-am fi putut face în cei 5-10 ani de dinaintea molimei care ar fi ușurat urmările catastrofale? Credem că răspunsul este DA. Suntem noi, omenirea, gata să facem munca grea de care este nevoie pentru a ne pregăti de viitoarea pandemie?

Citiți și:
Lumea ca o puşcărie și «profeții»: Gates şi Rockefeller au prevestit pandemia, iar Pentagonul anarhia urbană! Obiectivul vizat este dictatura globală
Coronavirus: Măsurile de combatere sunt mai rele decât boala
Bill Gates le cere liderilor mondiali să investească miliarde de dolari în Big Pharma pentru a opri coronavirusul

yogaesoteric
24 octombrie 2020