Stările de conştiinţă şi analiza lor comparativă din perspectiva şivaismului din Kashmir (I)
de profesor yoga Dan Bozaru
Scopul final al principalelor sisteme yoga (în care este inclusă şi yoga cu opt ramuri sau ASHTANGA YOGA, aşa cum a fost ea prezentată de Patanjali în „YOGA SUTRA”-ele sale) este acela de a atinge cea de-a patra stare de conştiinţă (TURIYA), care transcende celelalte trei stări de conştiinţă (AVASTHA) ale fiinţei umane: starea de veghe (JAGRAT), starea de somn cu vise (SVAPNA) şi starea de somn profund fără vise (SUSHUPTI).
Din perspectiva şivaismului din Kashmir, practica lui ASHTANGA YOGA (a cărei descriere a fost făcută într-un articol anterior) vizează însă transcenderea chiar şi a celei de-a patra stări (TURIYA), pentru a se realiza astfel resorbţia în cea de-a cincea şi totodată suprema stare de conştiinţă (TURIYATITA), adică starea de îndumnezeire şi fuziune completă cu Absolutul Dumnezeiesc.
Aceste cinci stări de conştiinţă ale fiinţei umane corespund, la nivel macrocosmic, următoarelor tipuri de „activităţi” ale lui SHIVA:
1. starea de veghe (JAGRAT AVASTHA) corespunde energiei acţiunii (VYAPARA) lui SHIVA;
2. starea de somn cu vise (SVAPNA AVASTHA) corespunde energiei cunoaşterii (ADHIPATYA) lui SHIVA;
3. starea de somn profund fără vise (SUSHUPTI AVASTHA) corespunde absenţei primelor două tipuri de stări de conştiinţă sau energii, ceea ce determină manifestarea voinţei atotputernice a lui SHIVA;
4. starea de transcendenţă (TURIYA) corespunde, într-un anumit sens, „efortului” dumnezeiesc (PRERAKTATVA). În ea sunt conţinute toate ciclurile de creaţie şi de distrugere ale Manifestării;
5. starea supremă (TURIYATITA) corespunde energiei conştiinţei supreme a lui SHIVA, fiind însăşi condiţia propriei Lui naturi esenţiale.
Primele trei stări (JAGRAT, SVAPNA şi SUSHUPTI AVASTHA), atunci când sunt considerate separat de ultimele două stări, descriu condiţia efemerităţii şi transmigraţiei în Manifestare. Pe de altă parte, cea de-a patra stare de conştiinţă (TURIYA) şi cea de-a cincea stare de conştiinţă (TURIYATITA) reprezintă condiţia superioară, supranaturală (ALAUKIKA) de conştiinţă a yoghinului, în care el se bucură de beatitudinea (ANANADA) şi pacea (VRISHRANTI) indescriptibilă a propriei sale naturi dumnezeieşti lăuntrice (ATMAN), pătrunzând totodată şi realizând astfel fuziunea completă cu Sinele Suprem Universal (PARAMATMAN). Dincolo de cea de-a patra stare de conştiinţă (TURIYA), dispare orice urmă de dualitate (oricât de fină şi de nesemnificativă ar fi ea). Atunci, în starea supremă (TURIYATITA), totul este realizat şi conştientizat ca fiind una cu conştiinţa supremă şi atotpătrunzătoare a lui Dumnezeu.
A patra stare conferă libertatea absolută
Urmărind să explice mai în detaliu anumite caracteristici ale celei de-a patra stări de conştiinţă (TURIYA), marele înţelept eliberat ABHINAVAGUPTA face precizarea că, aflându-se în această stare, yoghinul devine conştient de subiectivitatea sa în celelalte trei tipuri de stări inferioare sau, cu alte cuvinte, el realizează continuitatea conştiinţei sale la toate nivelurile de manifestare în Creaţie. Altfel spus, a patra stare de conştiinţă (TURIYA) reprezintă reflexia naturii personale esenţiale în celelalte stări de conştiinţă. De pildă, însuşi faptul că noi ne amintim că am dormit foarte bine este o dovadă a faptului că această stare de conştiinţă (TURIYA) persistă chiar şi în starea de somn profund fără vise (SUSHUPTI) care, prin efectul ei profund revigorator la toate nivelurile fiinţei, determină în noi înşine amintirea unui somn foarte odihnitor. Dacă prin absurd, starea TURIYA ar înceta să mai existe, toate celelalte stări de conştiinţă ar înceta şi ele să mai existe, deoarece atunci ar lipsi pura subiectivitate (proprie lui TURIYA) care le face să se manifeste.
Stările de veghe, de somn cu vise şi de somn profund fără vise sunt asociate acelor modalităţi de expresie pe care Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu şi le asumă, respectiv ca obiect, cale sau mijloc de cunoaştere şi ca subiect individual. Prin comparaţie, TURIYA reprezintă conştiinţa pură care, pe de o parte, transcende specificul fiecăreia dintre cele trei stări, iar pe de altă parte ea le cuprinde pe toate în ea însăşi. Datorită acestei caracteristici, orice mijloc prin care această stare (TURIYA) ar putea fi realizată nu reprezintă, de fapt, decât un element ajutător, deoarece TURIYA transcende obiectivitatea (din care face parte calea, mijlocul sau metoda care este folosită). Ea este, deci, pura subiectivitate a libertăţii absolute, care este independentă de orice mijloace exterioare şi care totodată este luminoasă prin ea însăşi. Prin urmare, TURIYA nu constituie doar o stare psihică a naturii umane, adică un aspect efemer prin însăşi natura lui, ci ea reprezintă chiar energia supremă creatoare (PARASHAKTI) a lui SHIVA, adică ea este Suprema SHAKTI care emană şi care retrage întregul Macrocosmos (care implică subiectul cunoscător, obiectul cunoaşterii şi mijloacele de cunoaştere).
Atunci când yoghinul este ferm stabilit în starea de TURIYA, el experimentează această stare în toate cele trei stări (starea de veghe, de somn cu vise şi de somn profund fără vise). Cu toate că el continuă să aibă experienţa personală a acestor stări, totuşi ele nu îi mai ocultează perceperea realităţii, deoarece atunci el realizează că cele trei stări (JAGRAT, SVAPNA şi SUSHUPTI) nu sunt decât trei aspecte ale beatitudinii nesfârşite care este TURIYA. De aceea, omul obişnuit (adică cel care nu a dobândit încă eliberarea spirituală) numeşte această stare excepţională de conştiinţă „a patra” (TURIYA), deoarece el nu o experimentează în mod direct şi nu cunoaşte decât faptul că ea există dincolo de celelalte trei stări, însă yoghinul eliberat o numeşte „starea de dincolo de formă” (RUPATITA), deoarece ea transcende chiar şi foarte subtila stare de somn profund fără vise care este lipsită de un conţinut obiectiv.
Este interesant să remarcăm aici nuanţele caracteristice de manifestare ale lui TURIYA în fiecare din cele trei stări de conştiinţă, luate separat. Astfel, experimentarea lui TURIYA în timpul stării de veghe (JAGRAT) presupune lipsa oricărui gând perturbator, yoghinul trăind atunci în oceanul liniştii perfecte care transcende activităţile mentale. Această stare de conştiinţă foarte elevată este numită „starea de trezire supramentală” (MANOMANA). În timpul stării de somn cu vise (SVAPNA) experienţa lui TURIYA este numită „infinită”, deoarece atunci, fiind liber de limitările spaţiale şi temporale care sunt impuse trupului, yoghinul resimte bucuria nesfârşită a expansiunii Sinelui în nemărginire. În starea de somn profund fără vise (SUSHUPTI), experienţa lui TURIYA este numită „toate lucrurile” (SARVARTHA), întrucât în această stare yoghinul descoperă inefabila libertate care survine în urma eliberării de orice tip de limitări.
A cincea stare este resorbţia în Conştiinţa Universală
Atunci când starea de TURIYA este menţinută constant în conştiinţa individuală, stările de veghe, de somn cu vise şi de somn profund fără vise sunt experimentate ca un flux constant de beatitudine spirituală, în care diferenţele şi caracteristicile acestor stări dispar în totalitate. În faza cea mai înaltă a experimentării lui TURIYA, yoghinul atinge nivelul „de dincolo de a patra stare”, care este a cincea şi totodată suprema stare de conştiinţă (TURIYATITA), reprezentând fuziunea extatică şi plenară cu conştiinţa universală infinită (CHAITANYA) a Sinelui Suprem Universal (PARAMATMAN).
Marii maeştri eliberaţi ai şivaismului din Kashmir afirmă că, în această stare supremă de conştiinţă, yoghinul „se odihneşte în propria lui natură dumnezeiască inefabilă” total identificat cu oceanul nesfârşit şi fără valuri al conştiinţei şi beatitudinii lui TURIYATITA, devenind astfel însuşi SHIVA, Cel Pe Deplin Liber (SVACCHANDA) şi Atotputernic.
Kshemaraja echivalează starea de TURIYA (a patra stare de conştiinţă) cu starea cunoaşterii pure a adevăratei naturi dumnezeieşti esenţiale, care defineşte tot ceea ce există în Manifestare. Aceasta reprezintă, într-un anumit sens, starea supramentală (UNMANA), în care este experimentată omniprezenţa lui SHIVA în întregul Macrocosmos. După ce starea de TURIYA a fost atinsă, yoghinul este necesar să urmărească să facă această stare să devină constantă în experienţa zilnică, focalizându-se cu mare putere asupra ei până ce TURIYA devine permanentă în fluxul conştiinţei lui.
Abia atunci el va face ultimul şi gloriosul pas către eliberarea spirituală supremă, care înseamnă accederea în eternitate la cea de a cincea stare de conştiinţă, care este starea de fuziune supremă (TURIYATITA) cu Dumnezeu.
Până când realizează această ultimă etapă a evoluţiei sale spirituale, yoghinul este confruntat cu tentaţia căderii spirituale, deoarece forţele şi energiile care operează în direcţia limitării şi ocultării conştiinţei universale a lui SHIVA vor urmări să-l îndepărteze, oricând este posibil, de pe drumul luminii dumnezeieşti nesfârşite.
Tradiţia shivaită specifică faptul că, singura cale prin care yoghinul se poate apăra în mod eficient de tentaţia forţelor obscure din Creaţie, evitând astfel căderea spirituală, este aceea de a menţine permanent conştiinţa celei de-a patra stări (TURIYA). Tentaţia şi „căderea” intervin atunci când acest flux al atenţiei sau vigilenţei este întrerupt, însă focalizându-se ferm asupra naturii sale dumnezeieşti pur conştiente (care este Sinele Suprem (ATMAN)), yoghinul realizează atunci în mod gradat şi efectiv că orice aspect al experienţei lui în Manifestare, incluzând aici şi forţele obscure care tind să-l îndepărteze de pe calea spiritualităţii, nu sunt în realitate decât una cu pulsaţia fluxului conştiinţei lui dumnezeieşti nesfârşite şi, prin urmare, ele nu pot să-l afecteze în vreun fel.
(va urma)
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 42
Citiţi şi:
ASHTANGA YOGA – în viziunea Şivaismului din Kashmir
SPANDAKARIKA: Aforismele despre Suprema Rezonanţă Divină
yogaesoteric
februarie 2008