Universul cel plin de taine pulsează ritmic


de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Yoghinii şi înţelepţii Orientului au avut cu secole în urmă o viziune dinamică asupra Universului, similară cu cea a fizicienilor moderni. Nu este surprinzător faptul că şi ei au utilizat imaginea dansului dumnezeiesc pentru a exprima intuiţia cu privire la vibraţia fundamentală care face să pulseze întregul Univers.

„Toate lucrurile și ființele sunt agregări de atomi care dansează și, prin mișcarea lor, produc sunete subtile. Atunci când ritmul dansului se modifică, se modifică și sunetul produs… Fiecare atom interpretează perpetuu cântecul energiei sale subtile și sunetul său creează în fiecare moment forme divers colorate și luminoase, mai mult sau mai puţin grosiere și subtile.” – Alexandra David Neel

Asemănarea acestei viziuni geniale cu cea a fizicienilor moderni devine izbitoare, mai ales dacă ne reamintim că sunetul este, de fapt, o undă de o anumită frecvenţă care se modifică atunci când sunetul se modifică, iar aceste particule – echivalentul modern pentru vechiul concept al atomilor – sunt tot energii subtile, care vibrează cu o frecvenţă direct proporţională cu energia lor. Potrivit teoriei moderne a câmpurilor de forţă, fiecare particulă îşi cântă într-adevăr propriul cântec subtil, producând modele ritmice de energie (particule virtuale) în „forme mai mult sau mai puţin grosiere şi subtile”.

Metafora dansului dumnezeiesc, cosmic şi-a găsit exprimarea cea mai profundă şi cea mai frumoasă în hinduism. Este vorba despre marele SHIVA NATARAJA. Potrivit credinţei hinduse, întreaga viaţă este doar o parte a unui mare proces ritmic de creaţie şi distrugere, de moarte și renaştere, iar dansul dumnezeiesc al lui SHIVA simbolizează tocmai eternul ritm viaţă-moarte, continuat în cicluri fără sfârşit.

„În noaptea lui BRAHMAN (înaintea Creaţiei), Natura este inertă și nu poate dansa dacă SHIVA nu dorește. Când se trezește din beatitudine, El începe să danseze şi trimite astfel în materia inertă unde energetice sonore. Şi iată că materia dansează atunci cu el, făcând în jurul lui un cerc glorios, În dansul său dumnezeiesc, SHIVA, marele yoghin, susţine miriadele de lumi ce formează Universul. La sfârșitul timpurilor, dansând în continuare, SHIVA nimiceşte toate formele prin foc, aducând totul la un repaus.” – Ananda Coomaraswamy

Dansul dumnezeiesc al lui SHIVA simbolizează nu numai ciclurile cosmice ale creaţiei şi distrugerii, ci şi ritmul cotidian al naşterii şi morţii, considerat în tradiţia hindusă ca fundament al întregii existenţe. În acelaşi timp, SHIVA reaminteşte că toate formele manifestate ale lumii sunt MAYA – iluzia cosmică. Nu sunt fundamentale, ci în continuă transformare şi mişcare – cât timp SHIVA continuă să le creeze şi să le dizolve în fluxul neîncetat al dansului său.

„Gesturile sale enigmatice, armonioase şi pline de grație precipită iluzia cosmică, braţele şi picioarele sale în zbor, balansarea torsului creează şi distrug de-a pururi universul, moartea echilibrează desăvârşit naşterea şi anihilează prin sfârşit oricare început.” – Heinrich Zimmer

Artiştii indieni din secolele X-XII au reprezentat dansul cosmic printr-o magnifică sculptură de bronz. SHIVA are patru braţe, iar superbul său echilibru şi gesturile dinamice exprimă misterul armoniei, al unităţii Vieţii şi al Universului. Detaliile acestei figuri alegorice comunică o bogăţie de înţelesuri.

Mâna dreaptă superioară a marelui yoghin SHIVA ţine o tobă pentru a simboliza sunetul primordial al Creaţiei. Mâna stângă superioară poartă o torţă de foc, simbol pentru distrugerea a tot ce e degradat şi al purificării necesare unei noi etape de evoluţie. Echilibrul celor două mâini semnifică echilibrul dinamic al Creaţiei şi distrugerii în lume, accentuat de calmul dansatorului care exprimă profunda sa detaşare. Planul manifestării este plasat între cele două mâini care simbolizează polaritatea Creaţiei şi a distrugerii, dizolvată şi permanent transcensă de SHIVA. A doua sa mână dreaptă este ridicată în MUDRA (gestul) de îndepărtare a fricii, care înseamnă totodată menţinerea ordinii şi armonia, protecţia şi pacea. Cealaltă mână stângă arată în jos, către piciorul ridicat care simbolizează eliberarea de vraja MAYA-ei. Yoghinul SHIVA dansează deasupra trupului unui demon, imagine a ignoranţei umane şi a limitării egotice care dispar prin cunoaşterea ultimă, pentru a atinge suprema eliberare.

Coomaraswamy descrie dansul dumnezeiesc al Universului ca pe un „flux neîncetat de energie care trece printr-o infinită varietate de modele ce se contopesc într-unul singur”.

Poezie, dar cu nimic mai puţin ştiinţă

Fizicienii moderni au arătat că ritmul Creaţiei şi al distrugerii nu este prezent doar în succesiunea anotimpurilor, în naşterea şi moartea creaturilor vii, ci se regăseşte şi sub forma acelei vibraţii primordiale, esenţa ultimă a materiei anorganice. Potrivit teoriei câmpului cuantic, toate interacţiunile dintre constituenţii materiei au loc prin emisia şi absorbţia de particule virtuale. Mai mult decât atât, dansul Creaţiei şi distrugerii este fundamentul materiei, întrucât toate particulele materiale interacţionează între ele prin emisia şi absorbţia de particule virtuale. Fizicienii moderni au evidenţiat faptul că fiecare particulă subatomică vibrează în acest „dans energetic” şi determină la rândul său un câmp specific în care noi particule sunt atrase, generând un continuu proces pulsatoriu al Creaţiei şi distrugerii în Macrocosmos.

Modelele acestui dans sunt un aspect esenţial al naturii fiecărei particule şi determină multe din proprietăţile sale. De exemplu, energia implicată în emisia şi absorbţia particulelor virtuale este echivalentă cu o anumită creştere a masei care contribuie la masa unei particule ce interacţionează. Diferite particule dezvoltă modele diferite în dansul lor, generând diferite creşteri ale energiei. De aici rezultă diferitele mase de interacţiune. Particulele virtuale nu sunt numai o parte esenţială a tuturor interacţiunilor dintre particule şi a celor mai multe dintre proprietăţile particulelor. Sunt de asemenea create şi distruse de către vid. Astfel, nu doar materia, dar şi vidul, participă în dansul cosmic, creând şi distrugând la nesfârşit fiecare model energetic.

Pentru fizicienii moderni, dansul aparent misterios al lui SHIVA este pulsația materiei subatomice. Ei utilizează cele mai avansate tehnologii pentru a desena modelele dansului cosmic. Fotografiile camerelor balon pentru interacţiunile particulelor aduc mărturii pentru nesfârşitul ritm al creaţiei şi distrugerii în Univers şi sunt, la ora actuală, expresii vizuale ale dansului lui SHIVA care le egalează în frumuseţe şi profunzime ştiinţifică pe cele artistice. Această metaforă a dansului cosmic unifică astfel vechea mitologie, aria religioasă, viziunea milenară yoga şi fizica modernă a secolului XX. Aşa cum spunea Coomaraswamy, este „poezie, tradiţie spirituală, dar cu nimic mai puţin ştiinţă”.

Fragment din cartea Spațiu, timp și dincolo de ele prin yoga, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, publicată de editura ANANDAKALI.

Citiți și:
SHIVA Nataraja
Timpul dispare în procesul devenirii (II)
Fenomenul de rezonanţă. Aspecte fizice cu semnificaţie esoterică

yogaesoteric
10 septembrie 2020

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More