KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane (II)

 
de prof. yoga Dan Bozaru
 

Fenomenele declanşate de trezirea energiei KUNDALINI sunt complexe. Clasificarea lor în fenomene motorii, senzoriale, interpretative şi non-fiziologice ne poate ajuta să identificăm uimitoarele experienţe care însoţesc trezirea şi amplificarea energiei KUNDALINI atât la iniţiaţi cât şi la profani.
 
Citiţi aici prima parte a articolului:

KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane (parteaI)

Fenomenele motorii

Mişcări automate ale corpului şi posturi

Mişcările cunoscute în terminologia yoghină sub numele de „KRIYAS” (acţiuni), sunt spontane deşi persoana în cauză poate fi capabilă să împiedice apariţia lor. Pot afecta orice parte a corpului, inclusiv ochii. Mişcările pot fi line şi sinuoase, spasmodice şi bruşte sau vibratorii. Ele merg de la contracţia unui muşchi până la convulsii prelungite. Uneori corpul se aşează spontan în anumite poziţii, unele foarte dificile, iar în anumite cazuri chiar în posturi yoghine (ASANAS, MUDRAS). Este posibil ca o persoană să realizeze astfel de posturi fără o cunoaştere prealabilă a practicilor yoghine. Aceste mişcări automate includ, de asemenea, plânsete spontane, râsete, ţipete sau fluierături.

Când i se trezea Kundalini, Sfânta Therese de Lisieux realiza salturi acrobatice

În autobiografia sa, Sfânta Therese de Lisieux (1873-1897) descrie cum a trăit o experienţă similară trezirii lui KUNDALINI. La vârsta de 10 ani, Therese a devenit elevă la Mănăstirea Carmelitelor. Câteva luni mai târziu a început să simtă manifestarea constantă a unor migrene. Într-o seară, corpul său a început să tremure, fără să îl poată controla. Aceste tremurături au continuat timp de o săptămână, neputând fi oprite de niciun tratament. Nu erau însoţite de febră şi la un moment dat au dispărut la fel de misterios cum apăruseră.

După alte câteva săptămâni, a fost copleşită de un amestec ciudat de halucinaţii şi convulsii. Părea că ar fi fost în delir, plângând şi ţipând sub impresia unor viziuni pe care doar ea le avea. Se zvârcolea violent, lovindu-se cu capul de marginile patului. Aceste „convulsii” care uneori semănau cu contorsiunile unui gimnast, o aruncau din pat. Erau mişcări de rotaţie sau salturi care depăşeau cu mult flexibilitatea normală a corpului. Spre exemplu, spontan se sălta din genunchi şi se aşeza pe cap (în YOGA această poziţie se numeşte SHIRSHASANA – „postura statului pe cap”), fără să folosească mâinile. Remarcabil este faptul că în urma acestor contorsiuni şi rotaţii bizare ale corpului Therese nu era niciodată rănită. Nici chiar atunci când plonja în cap pe duşumea sau se lovea de tăblia patului nu avea nicio urmă de lovitură.

Aceste manifestări au durat cam două luni. Therese susţinea că niciodată nu şi-a pierdut cunoştinţa, nici chiar în timpul acelor „ameţeli” sau leşinuri, numai că nu îşi putea controla deloc corpul. Sfânta Therese a fost supravegheată constant de un medic competent, care însă n-a fost capabil să o ajute şi a recunoscut sincer că era dezorientat de simptomele ei. El a susţinut ferm că nu era isterie.

Privind retrospectiv, putem recunoaşte în toate acestea simptomele trezirii spontane a lui KUNDALINI. Câţi alţi sfinţi n-au trecut prin experienţe similare, pentru care nici medicina, nici alte ştiinţe exacte n-au avut o explicaţie satisfăcătoare!

Moduri neobişnuite de respiraţie

După teoria yoghină, forţa vitală (prana) circulă prin tot corpul. Prana este asociată foarte strâns cu respiraţia, care este mecanismul prin care forţa vitală intră, circulă şi apoi părăseşte trupul. Yoghinul – şi în special HATHA-yoghinul – urmăreşte să îşi controleze fluxul respiraţiei pentru a-şi armoniza energiile în fiinţă şi a-şi mări vitalitatea. Toate acestea pregătesc corpul pentru desfăşurarea procesului spiritual, adică trezirea lui Kundalini, care altfel poate avea efecte secundare purificatoare neplăcute.

Tehnica yoghină de control asupra forţei vitale este cunoscută sub numele de „PRANAYAMA” – „PRANA” înseamnă „VIAŢĂ”, iar „AYAMA” înseamnă „extindere”, „prelungire”.Termenul „PRANAYAMA” este adesea tradus prin „controlul respiraţiei”, aceasta fiind transportorul forţei vitale.

În cazul trezirii spontane a lui KUNDALINI pot apărea moduri neobişnuite de a respira, cum ar fi respiraţia rapidă, respiraţia superficială, respiraţia adâncă sau retenţia prelungită. Ca şi în cazul altor KRIYAS-uri, aceste modificări spontane ale modului obişnuit de a respira pot provoca o mare anxietate atunci când structura fizică şi cea subtilă a persoanei în cauză sunt impure.

Oricum, unii yoghini avansaţi recomandă folosirea tehnicilor de PRANAYAMA ca modalitate de accelerare a ascensiunii lui KUNDALINI.

Paralizie

În timpul meditaţiei profunde, corpul rămâne uneori încremenit într-o anumită poziţie. Este vorba de o incapacitate de mişcare a trupului, care se poate prelungi mai mult timp. În anumite cazuri „paralizia” poate înceta, când i se explică persoanei care este cauza, reducându-i până la eliminare teama intensă faţă de procesul trezirii lui KUNDALINI prin suport emoţional şi încurajări. Paralizia poate apărea datorită unei stări accentuate de slăbiciune fizică, sub influenţa trezirii energiei lui KUNDALINI.

Fenomene senzoriale

Senzaţii de mâncărime

Acestea pot apărea la nivelul pielii sau în interiorul trupului, cel mai adesea la picioare sau în zona pelviană şi se deplasează spre spate, gât şi creştetul capului, apoi în jos, spre frunte, faţă, gât şi abdomen unde încetează. Circuitul este rareori în această ordine, dar atunci când este, poate fi considerat ca un fenomen generat de trezirea lui KUNDALINI.

Senzazţii de cald şi rece

Senzaţia de temperaturi extreme, afectând atât părţi din trup, cât şi ansamblul acestuia, este tipică în procesul trezirii lui KUNDALINI. Ca şi mâncărimile şi furnicăturile, se mişcă prin trup, dar nu întotdeauna într-un mod cunoscut şi aşteptat. Aceste senzaţii de cald şi rece pot fi manifestări obiective şi pot fi conexe cu unele fenomene paranormale.

Sufita Irina Twedie şi-a văzut corpul alcătuit dintr-o lumină lichidă rece

Irina Twedie, care a fost eleva unui învăţător indian sufit, vorbeşte în autobiografia sa spirituală despre trezirea lui KUNDALINI, care îi provoca diverse simptome: „Uneori simţeam interior curenţi de foc, alteori tremurături reci alergând de-a lungul coloanei, val după val sau prin picioare, braţe şi abdomen, ca şi cum întreaga mea fiinţă ar fi fost încărcată de electricitate.” În altă zi notează: „N-am putut dormi toată noaptea. Sângele mi-a devenit luminos şi l-am văzut cum circulă prin corp. Treptat am devenit mai conştientă şi mi-am dat seama că nu era sânge ceea ce vedeam eu, ci lumină, o lumină alb-albăstruie care a ieşit din trup şi a reintrat prin diferite puncte. Fiind mult mai atentă, am văzut că erau foarte multe puncte de lumină, care formau o ţesătură luminoasă ce înconjura corpul şi îl străbătea. Era o viziune nouă pentru mine şi foarte frumoasă. Nu vedeam niciun os, doar corpul alcătuit dintr-un ţesut de lumină. Curând am simţit că trupul îmi este ca de foc. Această lumină lichidă, deşi era rece, totuşi mă ardea şi curenţii de lavă fierbinte îmi curgeau prin fiecare nerv ori fibră, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai luminoasă, sclipind, extinzându-se şi contractându-se. Nu puteam face altceva decât să privesc neputincioasă şi să simt cum căldura devenea din ce în ce mai puternică… Ardeam de vie”.

Lumini interne şi viziuni

În procesul trezirii lui KUNDLINI poate apărea o mare varietate de experienţe luminoase. Swami Muktananda aminteşte de viziunea unei lumini roşii de mărimea corpului, a punctelor albe şi negre şi a „perlei albastre”, de forma unui bob de linte, în care el vedea matricea universală.

Acestea sau alte lumini similare sunt uneori „văzute” ca luminând anumite zone ale corpului, cum ar fi coloana vertebrală sau interiorul creierului. Sunt cazuri în care lumina internă este asociată cu capacitatea de a vedea într-o cameră întunecată ca şi cum aceasta ar fi iluminată. Sunt cazuri în care alţii percep aura sau haloul de lumină din jurul unui mistic iluminat. Se consideră că viziunile luminoase ar fi cel mai important criteriu pentru a determina dacă o experienţă este „cosmică” sau nu.

Gopi Krishna îşi percepea craniul umplut de o radiaţie indescriptibilă

Manifestare luminii poate fi denumită constanta universală a trăirii spirituale sau mistice. Ea este, de asemenea, asociată cu ascensiunea lui KUNDALINI în SAHASRARA. Iată cum descria Gopi Krishna (1971) fenomenul: „Ori de câte ori îmi îndrept ochiul mintal către fiinţa mea interioară, percep invariabil o lumină intensă înăuntrul şi înafara capului, într-o continuă şi constantă vibraţie, ca şi cum o substanţă strălucitoare şi extrem de subtilă ar urca pe coloană şi s-ar răspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilă.”

Swami Muktananda descrie un fenomen similar: „Am privit în jur. În toate direcţiile se întindeau flăcările unui incendiu. Întregul cosmos ardea… Am văzut o strălucire orbitoare înăuntrul şi în afara capului meu şi m-am înspăimântat.”

Sunete interioare

Sunetele percepute intern includ o varietate de zgomote caracteristice, cum ar fi: fluierături, vuiete, sunete de flaut. Aceste experienţe fonice au fost semnalate în cele mai multe cazuri de o trezire a lui KUNDALINI. Literatura yoghină, în special textele sanscrite referitoare la HATHA-YOGA, conţin numeroase referinţe despre acest fenomen şi unele chiar oferă o clasificare precisă a acestor sunete, mergând de la grosiere la subtile şi sfârşind cu „sunetul transcendent” numit „NADA”. Acest sunet mistic este cunoscut şi ca silaba sacră AUM.

Durere

Unele dintre efectele fenomenului KUNDALINI sunt foarte evidente. Durerea este unul dintre acestea. Senzaţiile dureroase apar în regiunea capului, ochilor, coloanei, dar şi în alte părţi ale corpului. Ele pot debuta brusc, aparent fără nicio cauză, pentru ca să dispară la fel de brusc şi misterios după o perioadă de timp de la câteva secunde la ore şi zile. S-a constatat că durerea care însoţeşte ascensiunea energiei KUNDALINI ar putea fi cauzată de rezistenţa – conştientă sau inconştientă – opusă procesului. Durerea poate apărea, de asemenea, când KUNDALINI întâlneşte un blocaj energetic în corp.

Fenomene interpretative

Emoţii neobişnuite sau extreme

În timpul ascensiunii energiei KUNDALINI apar sentimente de extaz, beatitudine, pace, dragoste, devoţiune, bucurie şi armonie cosmică, aproape la fel de rapid ca şi cele de profundă teamă, anxietate, confuzie, depresie şi chiar ură. În general, mai ales în primele stadii ale procesului, orice emoţie normală poate fi experimentată cu mai mare intensitate decât de obicei. În stadii mai avansate tind să predomine sentimente de extaz, pace şi iubire.

Distorsiuni ale procesului gândirii

Gândirea poate fi accelerată, încetinită sau chiar inhibată. Gândurile pot părea dezechilibrate, ciudate sau iraţionale. Omul se poate simţi în pragul nebuniei, poate intra în nişte stări de transă sau poate deveni impulsiv simţindu-se confuz sau dezaxat. Cineva care timp de zece zile a practicat meditaţia budistă „VIPASSANA” timp de 18 ore pe zi spunea că subtilitatea, complexitatea, şirul infinit şi puterea ademenitoare a fanteziilor pe care le creează mintea par imposibil de înţeles în mod profund. „Puterea şi universalitatea acestor dialoguri interioare şi fantezii m-au uluit, dându-mi seama cât de inconştient am fost de ele în timpul vieţii normale”.
Procesul trezirii lui KUNDALINI, ca şi meditaţia profundă răscoleşte subconştientul sau face ca persoana să se confrunte exact cu acele fenomene psihice la care s-ar fi aşteptat cel mai puţin.

Detaşare

Fiinţa care experimentează ascensiunea lui KUNDALINI simte la un moment dat că poate observa de la distanţă propriile sale gânduri, sentimente şi senzaţii. Această conştiinţă-martor nu este pur şi simplu o răceală, o distanţare sau o retragere anxioasă, ci observatorul se experimentează pe sine, neidentificat cu activităţile sale mentale. În expresia sufită „focul separaţiei” şi în conceptul de „clarvăzător” (DRASTHTRI) din YOGA lui Patanjali se face aluzie la această condiţie. Ea nu interferează în mod obişnuit cu funcţionalitatea normală a individului.

Disociere

Starea de detaşare sau de conştiinţă martor este obţinută prin încetarea identificării sinelui cu procesele mentale, care presupun o implicare activă. Această stare de detaşare poate fi tulburată când apar profunde rezistenţe psihologice: teamă, confuzie, presiuni sociale sau de altă natură. În acest caz, starea de detaşare poate fi însoţită de isterie sau o stare asemănătoare cu schizofrenia. De asemenea, individul se poate identifica în mod egotic cu trăirile declanşate de energia KUNDALINI, aceasta conducând, de exemplu, la iluzia că este ales de Divin pentru vreo mare misiune. Dezechilibrele de acest gen, de regulă, pot fi eliminate cu timpul, printr-o atmosferă de încurajare şi susţinere.

Privire focalizată (unificată)

Swami Mukatananda spunea, referitor la acest aspect, că privirea i s-a orientat gradat în sus şi s-a focalizat în AKASHA (spaţiul) din SAHASRARA, după care ochii lui vedeau ca unul singur, în loc să vadă separat. El a descris apoi o stare în care ochii săi păreau întorşi către înăuntru, dar şi către în afară, „văzând” atât imaginile interne, cât şi pe cele exterioare.

Din alte experienţe s-a putut constata că ochii par să se mişte separat, iar pupilele sunt simţite ca nişte găuri care sfredelesc capul şi care se întâlnesc în centru; privirea se schimbă, se ascute şi se concentrează către un punct care se mişcă fără încetare, urmând traiectorii surprinzătoare, diferite una de alta, ca şi cum s-ar naşte mereu dintr-o nouă sursă. Este ca şi cum un ochi intern, un vechi focar al conştiinţei care se extinde uniform şi dintr-o dată în toate direcţiile, fără limite, focar care a fost dintotdeauna acolo, ar fi reactivat. Probabil că la acest ochi intern se referă şi textul biblic din Luca II:34: „Lumina trupului este ochiul; de aceea, când ochiul tău este unul, trupul este şi el plin de lumină.” Într-o ediţie mai recentă a Bibliei, cuvântul „unul” (singurul) a fost schimbat cu „sănătos”, „nevătămat”, „întreg”, care este o reinterpretare exoterică a unei experienţe esoterice esenţiale.

Conceptul de „unul” este întâlnit şi în mitologia greacă: singurul ochi al ciclopilor; se crede însă că Odiseu, prin activarea „celui de al treilea ochi”, arată opoziţia sa la orice privire omenească.

„Al treilea ochi” este localizat iconografic în mijlocul frunţii, dar se spune că adevăratul său loc este în inima creierului. Deci, privirea unificată are multe aspecte, dar în acest context este înţeleasă ca o schimbare în funcţionalitatea vizuală.

Experienţa „trupului mare”

Câteodată, ascensiunea lui KUNDALINI este însoţită de senzaţia de a avea corpul mai mare decât în realitate.

Maestrul taoist Yin Shih Tsu credea că are 4 metri înălţime

Lu K’uan Yu, alias Charles Luk, relata în 1914 cum maestrul taoist Yin Shih Tsu a simţit fierbinţeala urcând de la baza coloanei spre creştetul capului, coborând apoi de-a lungul feţei şi a gâtului, până în zona stomacului. Întregul lui trup se răsucea şi se contorsiona. Avea migrene, iar partea de sus a trupului părea că se întinde, astfel că el se simţea ca şi cum ar fi avut patru metri înălţime. Acest fenomen este cunoscut în scripturile budhiste ca „marele trup”.

Fenomene non-fiziologice

Experienţe de decorporalitate

Experienţele de ieşire din corp (fenomene OBE) implică senzaţia subiectivă de părăsire a corpului fizic, ca o identitate conştientă fără formă, dar şi ca o contraparte suprafizică („dublul eteric” sau „corp astral” etc.). Fenomenul a intrat în atenţia instituţiilor medicale prin numărul mare de pacienţi care declarau că au avut această experienţă în timpul anesteziei sau în alte stări de inconştienţă induse. Medicina tratează cazurile de decorporalitate ca halucinaţii sau iluzii. Parapsihologii au făcut încercări de a stabili natura obiectivă a acestor experienţe.

Noi ştim că aceste călătorii în straturile ascunse ale realităţii au un efect pozitiv, deschizând noi orizonturi creşterii spirituale.

Percepţii psihice

Capacitatea de a obţine informaţii prin alte căi decât cunoscutele senzaţii fizice este frecvent întâlnită la persoanele la care energia KUNDALINI este activă. Asemenea experienţe paranormale, dacă sunt confirmate, pot fi trecute în categoria „extrasenzoriale”, ca şi OBE, cerând explicaţii care merg dincolo de modelele neurofiziologice actuale.

În unele cazuri, aceste percepţii psihice sunt în mod clar rezultatul trezirii lui Kundalini. Cel mai des, ele preced trezirea. Aceasta poate indica faptul că ascensiunea lui KUNDALINI se declanşează mai uşor la cei care sunt în mod natural mai sensibili.

Thomas Wolfe a rezolvat problema înainte ca aceasta să i se fi dictat

W. Thomas Wolfe, un programator de computere, relata în anul 1978 cum la vârsta de 12 ani a experimentat un fenomen curios, care semăna cu o primă trezire de KUNDALINI. În acel moment el participa la o întrecere rapidă. Când profesorul a început să citească prima problemă, Wolfe a simţit o excitaţie ciudată şi trupul său a început să vibreze „din interior”. Apoi, relatează el, „am observat o strălucire prin mine şi în jurul meu, o lumină intensă, cum n-am mai văzut niciodată. Trăiam un sentiment de bine interior, dătător de viaţă.”

Thomas a dat rezultatul înainte ca profesorul să termine de dictat problema. Până atunci nu arătase niciodată aptitudini speciale pentru calcularea rapidă şi, când i s-a cerut să explice cum a ajuns la rezultatul corect aşa de repede, n-a fost capabil să o facă. El a continuat să dea răspunsuri corecte şi a câştigat întrecerea aceea şi alte câteva în următorii ani.

Pe la 17 ani această abilitate, care i se părea misterioasă, s-a pierdut. În 1974, Wolfe a început să practice meditaţia şi astfel a experimentat din nou trezirea lui KUNDALINI. La începutul lui februarie 1975, Thomas a fost obiectul următoarei experienţe: „Abia mă întinsesem pe spate şi aşteptam să vină somnul, când am început să văd o lumină pulsând în zona din mijlocul frunţii (ochiul minţii). Puţin după aceea, undeva adânc în mine s-a născut o îndoială. Mă întrebam dacă experienţa ar trebui lăsată să continue. Îndoiala s-a spulberat imediat şi am înţeles că nu trebuia să opresc procesul care se derula deja. Toate acestea le-am înţeles spontan, fără cuvinte. Imediat lumina s-a intensificat şi m-a pătruns cu totul. Nu mai puteam înţelege nimic din desfăşurarea procesului. Intensificarea luminii era acompaniată de multe sunete ciudate, puternice, dar plăcute. Nu puteam înţelege de unde proveneau. În acelaşi timp, am simţit un curent electric puternic între creştetul capului şi frunte, terminându-se chiar deasupra sprâncenei drepte. Acest sentiment era chiar plăcut, aproape sexual… După o perioadă de confuzie iniţială, lumina s-a modificat total. Dintr-o lumină difuzând la întâmplare, s-a transformat într-o formă holografică, de mingi mari şi luminoase… Trupul meu, cu care m-am identificat toată viaţa, a devenit un imens balon luminos.”

Simţea la baza coloanei o fiinţă vie

Această trezire a lui KUNDALINI a fost urmată de o suită de visuri arhetipale şi experienţe psihice, incluzând abilitatea de a „transmite” sau ceea ce Wolfe numeşte „efect satsang”. Acest cuvânt hindus „satsang”, care derivă din sanscritul „SAT-SANGA”, înseamnă literal „compania adevărului” sau „conexiunea cu realul” şi se referă, în general la practica tradiţională în care te afli în prezenţa unui maestru trezit spiritual sau iluminat; simpla prezenţă a acestuia are asupra celorlalţi efectul unei treziri spirituale.

Acest efect „satsang” sau contact psihic apare şi în situaţii obişnuite. Cu toţii suntem influenţaţi de starea psihică a altora, ceea ce se poate verifica foarte uşor când suntem în compania unei persoane bolnave sau depresive, care tinde să atragă o parte din energia noastră. Tot astfel suntem influenţaţi şi benefic, atunci când ne aflăm lângă o persoană fericită. Acest efect apare şi în cazul unei persoane cu KUNDALINI trezită, starea ei având un efect remarcabil asupra altora.

Simptomele lui Wolfe au continuat să se manifeste. La începutul lui aprilie, în acelaşi an a trăit mai multe fenomene clasice acţiunii lui KUNDALINI. El scria: „Am fost luat prin surprindere de o puternică împunsătură şi o pocnitură înfundată undeva înăuntru, la baza coloanei. Un gând comic mi-a venit când a început mişcarea: parcă mă lovea o veveriţă încercând să iasă. Era ca şi cum aş fi stat aşezat pe o fiinţă vie. Curând stomacul meu a devenit foarte fierbinte şi am început să transpir. Această senzaţie de la baza coloanei vertebrale a persistat în următoarele zile. La sfârşitul lunii, o arşiţă necruţătoare – un adevărat incendiu – a început să se mişte încet pe deasupra întregului meu cap”. Auzea zgomote puternice şi simţea o presiune în cutia craniană. A continuat să vadă lumini, inclusiv punctul albastru descris de Swami Muktananda. Apoi KUNDALINI a determinat tot felul de mişcări corporale spontane. Un an mai târziu Wolfe a fost spitalizat.

La începutul lui 1977, aceste fenomene au început să diminueze în timpul meditaţiilor şi, după câteva luni, efectele secundare neplăcute ale manifestării lui KUNDALINI au dispărut. Când a reluat practica meditaţiei, şi-a reconsiderat scopul: nu mai aspira la experienţe psihice şi viziuni spirituale, realizând că nu acestea îi pot aduce realizarea spirituală. A descoperit adevărul auto-transcendenţei. „Micuţul «eu» trebuie să se dizolve, să dispară, iar aceasta nu se poate forţa. Este ceea ce rămâne atunci când renunţi şi te abandonezi faţă de ceea ce va fi.”

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 10

Citiţi şi:

Misterele fascinante ale viselor lucide

Percepţia mistică a sunetelor şi a hiperspaţiului

 

yogaesoteric

septembrie 2008