Înlănțuirea şi eliberarea spirituală privite din punct de vedere șivait

Conceptul eliberării (MOKSHA) implică două aspecte. În primul rând există un „eu”, un suflet care atinge MOKSHA şi, în al doilea rând, acest suflet sau „eu” este înlănţuit, deoarece doar o fiinţă care este înlănţuită poate să devină liberă. Astfel, MOKSHA presupune înlănţuirea. Șivaismul cașmirian acceptă existenţa unei individualităţi, a unui „eu” ca fiind cel care cunoaşte (JNATA) şi cel care acţionează (KARTA). Acest „eu” este înlănţuit şi de aceea nu este capabil să se bucure de natură sa reală. De aceea, înainte de a înţelege ce este MOKSHA, Eliberarea, este necesar să cunoaştem natura înlănţuirii.

Lanţul este ignoranţa (AJNANA) sau, mai bine spus, ignorarea naturii reale a fiinţei noastre. Literal, cuvântul AJNANA înseamnă „absenţa cunoaşterii”, însă este utilizat cu sensul de „iluzie”, care nu este o absenţă a cunoaşterii, ci o cunoaştere greşită. Această cunoaştere greşită este de fapt o cunoaştere incompletă sau imperfectă a realităţii (APURNA JNANA sau APURNA KHYATI).

Ne putem întreba: dacă ignoranţa este ca o cunoaştere greşită, cum poate ea să înlănţuie o fiinţă? Este ignoranţa atât de puternică încât să producă o transformare esenţială în fiinţă astfel încât ea să devină diferită – să-l transforme pe SHIVA în PASHU? Răspunsul este DA. Această putere a ignoranţei de a aduce o schimbare în personalitate este evidentă în starea de vis. Când un rege, în vis, se vede lipsit de regat şi hoinărind asemeni unui cerşetor, suferind de foame, nici o schimbare fizică nu s-a produs. Totul se petrece doar în mintea regelui. El se consideră un cerşetor şi chiar suferă în vis, însă atunci când se va trezi şi mintea sa va fi din nou „sănătoasă”, el se va transforma din nou în rege.

Înţelegerea greşită poate schimba realitatea din toate punctele de vedere. Aforismul „ceea ce gândim aceea suntem” poate fi înţeles mult mai clar din acest punct de vedere, al șivaismului, conform căruia conştiinţa sau gândul este însăşi realitatea. Nu este o mare diferenţă între imaginaţie şi realitate. Prin puterea gândului, MANTRA, yoghinul poate produce chiar schimbări la nivel fizic.

Suntem un suflet înlănţuit pentru că ne identificăm cu un suflet înlănţuit. Bineînţeles că aceasta nu este o neînţelegere intelectuală (BAUDHA AJNANA), ci una existenţială (PAURUSHA), aşa cum apare în vis. Visul ignoranţei nu este o ignoranţă intelectuală. Dar în acelaşi timp modificarea care apare în vis nu este una fizică, ci este doar o schimbare a stării de conştiinţă, altfel spus este o schimbare virtuală a personalităţii în vis, datorată doar ignoranţei care este legată de minte, şi nu de materie.

Inconştienţi de un atotcuprinzător adevăr

Înlănţuirea conştiinţei nu poate fi una materială, ea poate fi doar mentală. Natura ignoranţei şi iluziei este astfel gândirea greşită datorată unei cunoaşteri greşite. Bineînţeles, limbajul utilizat pentru a descrie înlănţuirea este material. „Lanţ”, „văl”, „ocultare”, „impuritate” (MALA) sunt termeni care se aplică lumii materiale şi doar în mod simbolic ei se aplică şi Conştiinţei, pentru a exprima astfel impuritatea spirituală.
Această impuritate spirituală este gândirea greşită, caracteristică unei minţi înlănţuite. Dacă înlănţuirea este datorată ignoranţei şi cunoaşterii greşite, care este atunci natura acestei cunoaşteri greşite? Răspunsul este „dualitatea” (DVAITA-PRATHA), sentimentul că oamenii şi obiectele acestei lumi sunt diferite sau altceva decât propria noastră fiinţă.

Abhinavagupta spune că sentimentul dualităţii este adevarata ignoranţă şi aceasta este ceea ce cu adevărat ne înlănţuie. Non-dualitatea este conştiinţa că totul este un singur lucru sau aparţine unei singure fiinţe; este sentimentul unităţii cu totul, starea de iubire universală. Ceea ce face ca fiinţa să fie diferită este egoul, care este sentimentul de a fi limitat la o individualitate particulară, datorită căreia spunem „eu”. Egoul provine din faptul că ne considerăm o individualitate, văzând în restul lumii pe „ceilalţi”. Acesta este un alt nume pentru egoism şi aceasta este ignoranţa sau iluzia care leagă. Este ca în cazul mamei care, datorită unor evenimente nefericite, a fost separată de copiii ei. Când, într-un târziu, copiii sunt adulţi şi în faţa ei, ea nu mai ştie că aceştia sunt propriii ei copii şi îi ia drept alţii. Marea descoperire a clarvăzătorilor tantrici şi vedici este că întregul Univers este una cu Sinele propriu, însă ignoranţa ne face să fim inconştienţi de acest atotcuprinzător adevăr.

Ignoranţa – starea de afirmare a unei cunoaşteri greşite

A devenit clar din expunerea de mai sus faptul că ignoranţa nu reprezintă o negaţie, ci o afirmaţie – starea de afirmare a unei cunoaşteri greşite. Cunoaşterea greşită este ea însăşi o stare de impuritate spirituală (ASHUDDHI). MALA este un termen care aparţine lumii fizice, însemnând literal „murdărie” sau „mizerie”. Aplicat conştiinţei, acest termen desemnează impuritatea mentală sau spirituală datorită căreia conştiinţa, în starea sa prezentă (starea de înlănţuire individuală), este întemniţată.

Deoarece impuritatea ascunde vederii Conştiinţa (Sinele), este numită „întunecare” (TIMIRA sau TAMAS). Pentru că acoperă sau învăluie Conştiinţa, este numită „văl” (AVARANA sau ACCHADANA), ea fiind asemeni unei haine sau înveliş (KANCUKA) care învăluie adevărata natură a Sinelui; deoarece impuritatea împiedică lumina Sinelui să strălucească, ea este numită „ocultare” (AVARODHA); deoarece leagă conştiinţa, este numită „lanţ” (BANDHA) sau „legătură” (ARGALA).

Care este legătura dintre MALA, care reprezintă înlănţuirea şi SHIVA?
Din punctul de vedere al lui SHIVA înlănţuirea este un joc (KRIDA sau LILA) prin care El se limitează. Dorinţa lui SHIVA de a se limita sau ascunde este însăşi această impuritate.

În tradiţia Tantrică, impurităţile sunt de trei feluri: a) ANAVA MALA, b) MAYIYA MALA, c) KARMA MALA. Toate aceste trei impurităţi sunt produse de MAYA, principiul ocultării şi al limitării. De aceea, toate trei ar putea fi numite MAYIYA MALA. Însă numele de MAYIYA este dat unei anumite MALA, care constă în a vedea diferenţele sau altceva decât pe noi înşine. Abhinavagupta scrie în acest sens: „Numele de MAYIYA dat impurităţii care ne determină să vedem diferenţe este doar un nume. Toate cele trei MALA-uri sunt MAYIYA datorită faptului că toate trei sunt produse de MAYA”.
ANAVA MALA înseamnă identificarea Conştiinţei cu o individualitate limitată numită „Eu”. ANAVA MALA este astfel simţul egoului. Cuvântul ANAVA este adjectivul lui ANU, care înseamnă „suflet limitat”.

Deoarece faptul de a fi limitat sau finit înseamnă a fi imperfect, ANAVA are deci sensul de „a fi imperfect”. Însă trebuie subliniat faptul că SHIVA, Absolută Conştiinţă, nu a devenit prin aceasta cu adevărat limitat. De fapt, sufletul individual (ANU sau PASHU) face o confuzie între Sine şi o fiinţă limitată sau imperfectă. Este la fel precum ceea ce se petrece în vis. Regele, când devine un cerşetor în vis, nu devine şi în realitate un cerşetor; el doar gândeşte greşit că a devenit un cerşetor şi mintea sa este cuprinsă de iluzie. Dar această neînţelegere a naturii sale reale aduce cu sine o schimbare virtuală (imaginară) în existenţa sa şi astfel el este un cerşetor din toate punctele de vedere cât timp visul persistă.

În acelaşi fel, individul (ANU), care are cu adevărat natura perfectă a lui SHIVA, se confundă pe sine cu o fiinţă limitată şi această confuzie îl transformă într-o fiinţă limitată din toate punctele de vedere. Aceasta este puterea ignoranţei (AJNANA). Acest lucru este valabil şi pentru celelalte impurităţi.

Libertatea înseamnă absenţa tuturor limitărilor

În continuare, individul, ANU se consideră imperfect, cu toate că natura sa reală este cea a lui SHIVA, deoarece se identifică cu o individualitate care îşi are limitările sale fireşti. Astfel individul devine finit şi, prin aceasta, imperfect. El simte o lipsă în propria sa fiinţă, care creează dorinţa pentru acele lucruri cărora le este simţită lipsa. ANAVA MALA este neîmplinirea, senzaţia de a fi incomplet. Din cauza acestei impurităţi te simţi incomplet – în toate sensurile – şi datorită acestei senzaţii apare ABHILASA, dorinţa de împlinire.

Utpaladeva spune că ANAVA poate fi înţeleasă în două feluri:
a. nu există o libertate a Conştiinţei
b. nu există conştiinţa libertăţii

Ambele moduri de a înţelege ANAVA MALA au la bază pierderea conştiinţei naturii reale a fiinţei, care este Conştiinţa Absolută sau SHIVA. Libertatea, SVATANTRYA, înseamnă absenţa tuturor limitărilor şi, de asemenea, ea mai înseamnă şi perfecţiunea, care este adevărata natură a Purei Conştiinţe. Această libertate a Conştiinţei este pierdută în starea de ANAVA, Conştiinţa devenind înlănţuită şi limitată.

În al doilea rând, datorită lui ANAVA MALA fiinţa nu este conştientă de această libertate, care este adevărata sa natură. Libertatea deja există, dar nu este recunoscută. Aceste două lanţuri ale sufletului, pierderea libertăţii conştiinţei şi uitarea acestei libertăţi (pentru că dacă ai şti că există ai dori să o atingi), acţionează simultan şi se completează reciproc (pierzând-o, o uiţi şi uitând-o, o pierzi). Este asemeni iluziei „frânghie-șarpe”, atunci când cineva vede un şarpe pentru că nu vede frânghia şi un altul nu vede frânghia pentru că vede un şarpe. În cazul lui ANAVA MALA nu eşti conştient de natura ta reală pentru că ea nu este perceptibilă şi nu este perceptibilă pentru că nu eşti conştient de ea. Realitatea şi conştiinţa realităţii sunt reciproce.

Imperfecţiunile îşi au originea în Ego

ANAVA este principala MALA sau impuritate, pentru că din ea provin şi celelalte două. Primul lucru pe care îl face MAYA este să transforme Conştiinţa atotcuprinzătoare într-un individ limitat, ANU, oferind astfel terenul necesar pentru a crea lanţul egoului, care este principala piedică în calea realizării Sinelui. Pentru a face o analogie, valul este separat de ocean deoarece el îşi asumă o individualitate, cu toate că el nu este altceva decât apa oceanului şi nu poate deveni ocean atâta timp cât îşi menţine individualitatea. Doar atunci când îşi pierde complet individualitatea el devine una cu oceanul. Apa a luat o formă (RUPA) şi un nume (NAMA) pentru a deveni val. Dar ce reprezintă acest nume şi această formă (NAMA – RUPA). Ele nu sunt o realitate în sine, căci realitatea valului este apa. Când valul se sparge, el devine ceea ce este în realitate: apa oceanului. În acelaşi fel egoul este NAMA – RUPA pe care şi-a asumat-o Sinele (Conştiinţa) şi în momentul în care această condiţie dispare, conştiinţa individuală se transformă în oceanul Conştiinţei Universale.

Chiar şi în viaţa de zi cu zi putem vedea că egoul este cauza tuturor relelor. Ego-ul şi egoismul sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. Ego-ul este locul unde toate imperfecţiunile îşi au originea. Când dispare egoul, dispar şi aceste imperfecţiuni. Putem vedea astfel că atunci când cineva îşi limitează ori îşi dizolvă egoul, în el apar pacea, puterea, frumuseţea, iluminarea şi bucuria Sinelui care îl umplu, făcându-l să trăiască o stare de împlinire.

Material preluat din Revista YogaMagazin Nr. 10

Citiți și:

Priza de conştiinţă şi experienţa individuală în manifestare (I)

Fiorul mistic al transcendenţei divine (I)

 
 

yogaesoteric
27 iunie 2011

 

Also available in: Français