Importanţa procesului de conştientizare în practica YOGA şi în viaţa de zi cu zi (3)

Conştientizarea în procesul meditativ

de Daciana Matei

Citiţi articolul anterior, Conştientizarea în procedeele de PRANAYAMA şi aplicaţiile ei în viaţa cotidiană

În articolul anterior am abordat subiectul conştientizării procesului respirator în procedeele de PRANAYAMA, şi am arătat importanţa acestei conştientizări pentru a se produce o branşare la însăşi sursa vieţii, prin acumularea în fiinţă a energiei vitale primordiale, PRANA. Atunci când acest fenomen se produce, apar în fiinţă stări de încredere în sine, de linişte mentală şi de profunzime. După această etapă vom începe să ne observăm activitatea minţii şi ceea ce se petrece în spatele gândurilor, apoi vom aprofunda stările meditative şi, rămânând într-o stare de tăcere deplină, vom putea accede la cunoaşterea superioară, prin trezirea conştiinţei supramentale.

Faimosul tratat Vijnana Bhairava Tantra, conceput sub forma unor dialoguri dintre SHIVA şi preaiubita sa consoartă SHAKTI, prezintă o paletă foarte variată de tehnici de iluminare spirituală, unele dintre acestea având la bază conştientizarea procesului respirator. În comentariul lămuritor oferit de Osho la una dintre aceste tehnici, el explică cum anume trebuie să fie realizată această conştientizare, pentru a ne conduce la revelarea naturii noastre esenţiale.

„Când energia îţi atinge nările, simte-o acolo. Apoi las-o să intre. Fii alături de ea pe deplin conştient. Când pătrunzi cu ea în interior, nu o pierde. Nu o lua înainte şi nici nu rămâne în urmă, mergi odată cu ea. Respiraţia şi conştiinţa trebuie să devină una. Când energia intră, intri şi tu. Doar atunci va fi posibil să atingi punctul ce există între două respiraţii. Mişcă-te odată cu PRANA în interior, mişcă-te în exterior odată cu ea.

Dacă vei continua să practici conştientizarea respiraţiei, brusc într-o anumită zi anume, fără să-ţi dai seama, vei atinge acel interval. Deoarece cu cât conştiinţa ta va deveni mai pătrunzătoare, mai profundă, mai intensă, cu atât ea va deveni mai solidă, mai trează – întreaga lume va deveni mai ştearsă, mai fadă; lumea ta este doar inspiraţia şi expiraţia, ea este arena conştiinţei tale – brusc, vei simţi acel hiatus, în care nu există nicio respiraţie.

Când te mişti atent, odată cu respiraţia şi când nu mai există respiraţie, cum ai putea rămâne inconştient? Vei deveni brusc conştient de faptul că acolo nu mai este nicio respiraţie şi va veni un moment în care vei simţi că respiraţia nici nu intră, nici nu iese. Respiraţia s-a oprit complet. În acea oprire poţi deveni pe deplin conştient de natura ta divină.”

La început este dificil să sesizăm acea pauză care există între expir şi inspir; avem de cele mai multe ori senzaţia că cele două faze ale respiraţiei curg dintr-una în alta, fără încetare. Dar atunci când ne focalizăm atenţia asupra respiraţiei, fără să intervenim asupra ei, doar observând-o, constatăm că, atât inspiraţia cât şi expiraţia încetinesc, devin mai lente şi mai uşoare şi atunci vom putea percepe acel hiatus care există între ele, acel moment de întoarcere din exterior în interior şi invers. Acela e punctul în care mintea se linişteşte, conştiinţa se focalizează în interiorul fiinţei şi atinge centrul. În acel punct procesele respiratorii se contopesc şi apare tăcerea.

A fi conştienţi înseamnă a fi observatori

„Pentru a atinge cu uşurinţă o stare de contemplativitate, este bine ca, măcar o dată pe zi, să urmărim să ne detaşăm de gândurile care apar în mod spontan şi este bine să le lăsăm pur şi simplu să defileze, întocmai aşa cum trec norii pe cer. Atunci când ne fixăm într-o astfel de stare de contemplativitate, este foarte bine să urmărim să fim viaţa şi nu să ne gândim la viaţă.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Observând tot ce se petrece în noi şi în jurul nostru cu maximă atenţie, luciditate şi detaşare vom ajunge să devenim din ce în ce mai conştienţi atât de noi înşine cât şi de realitatea înconjurătoare. Gradat, puterea noastră de conştientizare se va amplifica tot mai mult, se va rafina, vom deveni capabili să sesizăm aspecte tot mai profunde, subtile, să trecem dincolo de aparenţe şi să cuprindem arii tot mai vaste în sfera conştiinţei noastre din ce în ce mai expansionate.

În mod obişnuit, când spunem că suntem atenţi la ceva exterior, ne referim la un anumit simţ: la văz, la auz, la miros, atingere sau gust. Dar adevărata atenţie se referă la a percepe cu toate simţurile şi a rămâne total nemişcaţi, fără nicio fluctuaţie mentală care să perturbe liniştea noastră interioară. Acela e momentul în care putem spune că suntem cu adevărat observatori. Dacă cineva ne atrage atenţia asupra unei flori şi ne spune cât de frumoasă este şi ce parfum minunat emană, noi putem într-adevăr să observăm aceste detalii, dar asta nu înseamnă că am perceput cu adevărat acea floare, ci doar anumite aspecte specifice ale ei. A observa cu adevărat floarea înseamnă să ne oprim gândirea, să ne lăsăm absorbiţi de acea floare, cu tot ce reprezintă ea ca un întreg. Atunci, câmpul conştiinţei noastre se modifică, mintea se opreşte, corpul rămâne nemişcat şi nimic din exteriorul acelei flori nu mai există. Aceasta este o stare foarte specială şi greu de atins. Atunci nu mai putem spune că suntem doar noi şi floarea, deoarece noi devenim una cu floarea, conştiinţa noastră a înglobat-o perfect în ea şi au devenit una. Această analogie se poate extinde şi la fiinţele umane pe care spunem că le cunoaştem. Dar nu vom putea cunoaşte niciodată pe cineva dacă nu l-am înglobat cu totul în conştiinţa noastră.

Aşadar, a fi cu adevărat atenţi la ceva înseamnă totodată a ne opri mintea să mai joace cum vrea ea şi a o focaliza pe un anumit lucru. Pentru aceasta este nevoie de un antrenament perseverent, deoarece mintea este asemeni unei maimuţe care sare dintr-un copac într-altul fără odihnă. Puteţi rămâne 3 minute fără să vă gândiţi la ceva? Este un exerciţiu greu, deşi aparent mulţi vor răspunde: „da, eu pot”. Dar după câteva secunde ne dăm seama că  în faţa ochilor apar imagini, sau în minte tocmai treceau gânduri despre ce urmează să facem după ce încheiem acest experiment, sau ce ne-a marcat cu câteva minute înainte.

În mod evident, conştientizarea este indisolubil legată de conştiinţă. Şi putem spune că ceea ce cuprindem în sfera conştiinţei este o măsură a nivelului nostru de evoluţie spirituală, a gradului de trezire a conştiinţei. Răspunsul la întrebarea fundamentală „Cine sunt eu?” este intim legat de ceea ce suntem capabili să conştientizăm. Suntem trupul? Suntem emoţiile? Suntem mintea? Sau sufletul? Suntem spirit divin nemuritor, scânteie din Dumnezeu Tatăl? Gradul de profunzime a experienţei noastre directe, conştiente determină acest răspuns, nu mintea noastră, pe baza unor concepte sau idei.

Acţiunea de a observa este o poartă către Conştiinţa Supramentală

Atenţia este de cele mai multe ori exclusivistă, dar conştientizarea este mai complexă, mai cuprinzătoare. Ea se manifestă printr-un câmp generat asupra a ceea ce se doreşte a fi conştientizat, acolo unde se îndreaptă atenţia. Dacă îndreptăm atenţia asupra respiraţiei, atunci vom conştientiza nu doar actul de a respira, ci şi procesele complexe care au loc în timpul respiraţiei: vehicularea aerului prin nări, prezenţa energiilor subtile ce sunt vehiculate împreună cu aerul, poziţia corporală în care ne aflăm în acel moment etc. Vom putea să ne trezim conştienţa şi să ne amplificăm capacitatea de a o dilata şi expansiona, punând accentul pentru început pe focalizarea atenţiei în „cel de-al treilea ochi”, centrul de forţă AJNA CHAKRA. Atunci când vom reuşi să focalizăm atenţia în acel punct, vom observa cum gândurile vor trece prin faţa ochilor închişi fără a ne mai perturba concentrarea şi vom deveni un observator al lor. Pentru o clipă, starea de martor detaşat se menţine, dar apoi recădem în lumea gândurilor şi a raţiunilor de tot felul. Apoi facem un nou salt şi revenim la starea de martor detaşat. După o perioadă de timp, această stare începe să se stabilizeze şi vom putea deveni un observator lucid al gândurilor şi ideilor care apar – din ce în ce mai rar – estompându-se în final. Încetarea agitaţiei mentale va atrage după sine o stare de linişte şi de relaxare totală. În această stare de linişte, netulburată de gânduri, vom putea avea acces la planul Supramental. Energia specifică acestui plan este de natură subtilă, este pură şi foarte elevată. Sri Aurobindo spune: „Lumea în care trăim este un imperiu al simţurilor, în care esenţa divină a sufletului nostru, adevăratul Sine, a fost dat uitării de majoritatea oamenilor. Suntem precum nişte actori aflaţi pe marea scenă a vieţii, care nu mai ascultă indicaţiile Regizorului şi care se identifică într-atât cu rolurile lor încât nu-şi mai amintesc cine sunt ei de fapt. Turnul Babel nu mai este o metaforă ci o imagine a realităţii cotidiene. Pentru a transcende spectacolul iluziei cosmice, este necesar să fim totodată şi observatori detaşaţi  ai acestuia. Graţie observării atente, mintea se linişteşte. Abia aici începe TRANSFORMAREA…”

Citiți continuarea articolului, cu titlul  Transcenderea mentalului discursiv şi accesul în dimensiunea supramentală

Citiţi şi:

Conştientizarea în practica YOGA

DHARANA disciplinează mintea

yogaesoteric
19 decembrie 2011

Also available in: English