Ramakrishnan studia pentru un examen. Engleza lui era necorespunzătoare, aşa încât a neglijat matematicile şi a acordat mai multă atenţie englezei. În ziua dinaintea examenului de engleză, a avut examen scris la matematică. Deoarece nu era tocmai pregătit, era cam îngrijorat. Eşecul la examen părea sigur.
Lângă şcoală era un templu. Ramakrishnan era încredinţat că DUMNEZEU poate face orice, chiar şi ce pare imposibil. Înainte de a da examenul la matematică, el s-a dus la templu şi s-a rugat: „O, Doamne, ajută-mă să trec acest examen. Dacă voi reuşi să obţin «satisfăcător», îţi voi oferi PRASAD (ofrandă) în valoare de 20 de rupii.” Şi miracolul a avut loc. Toate întrebările testului au fost uşoare pentru el. A răspuns la toate cu uşurinţă şi corect. Acesta nu era doar un succes, ci un succes extraordinar. Răspunsese corect la toate întrebările şi ştia aceasta. În plus, nu i-a luat nici măcar jumătate din timpul de lucru să răspundă la toate întrebările. Era copleşit de bucurie.
Avea acum timp la dispoziţie. Se hotărî să-l folosească pentru a alcătui lista lucrurilor necesare pentru PRASAD, în valoare de 20 de rupii. După completarea listei s-a gândit: „Unul sau două din articolele de pe listă nu sunt cu adevărat esenţiale. De ce să risipesc la urma urmei banii?” astfel, le-a tăiat de pe listă. Suma totală a coborât sub 15 rupii. Apoi, revizuind necesarul, şi-a spus: „Este DUMNEZEU un om de afaceri conferind succes oamenilor în schimbul unei PRASAD în valoare de 15 rupii? Nu cred că trebuie să-mi fac griji în privinţa sumei. După ce I-o voi oferi ca ofrandă, doar eu şi prietenii mei vom servi din ea. Aşa că, de ce să cheltuiesc atâta pe ea?”
Suma a coborât astfel întâi la cinci rupii, apoi la două rupii. Apoi i-a venit în minte un vers din Gita. S-a gândit: „Nu a declarat Domnul în Gita că el acceptă cu plăcere o frunză, o floare, un fruct sau chiar apă, dacă Îi sunt oferite cu credinţă şi devoţiune? Şi apoi, devoţiunea şi trăirea sufletească sunt cele ce contează cel mai mult. Câştig acelaşi merit oferind ca ofrandă PRASAD în valoare de 20 de rupii sau oferind două fructe frumoase de banan.”
În timp ce el gândea astfel, clopoţelul sună şi supraveghetorul veni să strângă lucrările. Cu un zâmbet larg şi fericit pe faţă, Ramakrishnan îi dădu hârtiile şi plecă acasă, încrezător că a obţinut un succes total.
„Dar ce e asta? Ai adus acasă foile cu răspunsurile!”, a exclamat tatăl lui, privind la teancul de hârtii din mâna fiului. Spre groaza lui, Ramakrishnan a realizat că în graba şi neatenţia lui, la sunetul clopoţelului i-a dat supraveghetorului hârtiile cu socoteala pentru Prasad, păstrând la el hârtiile cu răspunsurile! Astfel va obţine un zero de toată frumuseţea!
Ramakrishnan plânse amar: „O, tată! Prin graţia lui DUMNEZEU am lucrat foarte bine la subiectul primit, dar mintea mea a început să se gândească la a-L înşela pe DUMNEZEU, scăpând de cheltuielile pentru PRASAD. Până şi argumentele filosofice păreau să susţină acţiunea mea nerecunoscătoare. Acesta este rezultatul!”
Tatăl său a spus: „Nu-l poţi înşela pe DUMNEZEU!”
Din Povestiri divin inspirate de Swami Shivananda
Citiţi şi:
Omul care a rostit doar adevărul
Swami Sivananda
yogaesoteric
15 februarie 2012