Terorismul – pretextul viclean pentru control social sau Europei cât mai mult «Big Brother» şi cât mai puţină libertate! (I)
Atentatele de la Bruxelles – „operaţiune internă sub steag fals” sau veşnica, ticăloasa şi sfidătoarea „neajutorare” a serviciilor de informaţii, care lasă liberi pe atentatorii islamişti, pentru a-şi ţine sub teroare cetăţenii
„Ne îndreptăm, încet dar sigur, spre război”, „70 de ani de pace au fost o pauză cam lungă…”
Iulian Capsali (Facebook): Big Brother e bun pentru cetățeanul european, nu contra teroriștilor islamici
Cotidianul israelian Haaretz: „Serviciile de securitate belgiene, precum şi alte agenţii de securitate vestice au avut din timp informaţii precise legate de atacurile teroriste de marţi, 22 martie din Belgia. Serviciile de securitate ştiau, cu un grad mare de certitudine, că atacurile erau plănuite în viitorul foarte apropiat la aeroport şi, aparent, la metrou.”
Dragoş Pătraru (nu credeam că o să-l citez vreodată):
„Nu-s eu pe teoria conspirației, dar nu prea înțeleg asta. Așadar, aflăm că trei atentatori de la Bruxelles erau «cunoscuți» serviciilor din Belgia și din Franța, fiind urmăriți și pentru implicarea în atentatele de la Paris. Cunoscuți în sensul că erau prietenii lor și aveau încredere în ei sau cum? Mai beau câte o cafea din când în când? Le mai vindeau ofițerilor genți, curele?
Deci, ca să înțeleg mai bine: la câte resurse se alocă luptei împotriva terorismului, la câte drepturi cetățenești sunt încălcate în numele acestei lupte, la câtă presă a trecut de partea instituțiilor statului și se manifestă împotriva cetățenilor, mai există posibilitatea ca trei teroriști monitorizați de autorități să se afle în același timp pe unul dintre cele mai circulate aeroporturi din Europa, într-un oraș aflat în alertă maximă? Serios?
Nici în cele mai proaste filme nu se întâmplă așa ceva!”
Are perfectă dreptate. Tot ce se petrece este o insultă la adresa inteligenţei medii umane.
Fostul colaborator al Agenției de Securitate Națională a SUA (NSA) Edward Snowden, cunoscut pentru dezvăluirea unor programe globale de spionaj electronic ale serviciilor secrete americane, a subliniat într-un interviu acordat postului spaniol de televiziune La Sexta că spionajul, inclusiv cel care vizează populația, a devenit astăzi „mai agresiv și mai invaziv față de cum era odată”, potrivit agenției EFE.
În interviul dat din Rusia, unde i se oferă protecție față de autoritățile americane, Snowden a precizat că nu doar serviciile secrete ale SUA apelează la metode de supraveghere masivă, la fel procedând și altele, cum ar fi cele din Marea Britanie, Franța, Germania sau Spania, pentru că acest spionaj este „ieftin, ușor și util”.
Fostul agent american consideră că terorismul este doar pretextul pentru a justifica această supraveghere pe scară extinsă. „Este vorba de manipulare diplomatică, spionaj economic și control social. Este vorba de putere și nu există nicio îndoială că supravegherea în masă sporește puterea guvernului”, explică Edward Snowden.
Astfel, el a amintit că o investigație cerută chiar de președintele Barack Obama a arătat că acest tip de supraveghere nu a fost eficient în combaterea terorismului. „Și-au dat seama că acest tip de programe nu au împiedicat vreodată un atac terorist. Mai mult decât atât, niciodată nu au evidențiat (…) ceva diferit în vreo investigație teroristă în SUA”, a mai spus Snowden, subliniind că „atunci când culegi toate (informațiile) nu mai înțelegi nimic”.
Deşteptarea/ Răzvan Bibire: Cui servesc atentatele din Europa?
În anii ’70-’80 ai secolului trecut, când atentatele făceau sute de morţi în toată Europa Occidentală, niciunui guvern nu i-a trecut prin minte că răspunsul la aceste crime ar fi restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Şi erau zeci de organizaţii, unele politice ca IRA în Irlanda de Nord, ETA în Spania, Brigăzile roşii în Italia sau mafiote – Camorra sau Cosa Nostra care se războiau cu poliţia şi cu judecătorii. De prin 2003, de când cu atentatele de la Madrid, singurul răspuns al guvernelor este creşterea supravegherii concomitent cu restrângerea drepturilor.
În Franţa, de exemplu, după ultimele atentate s-a declarat „stare de urgenţă”, ceea ce înseamnă că sunt interzise manifestaţiile şi adunările publice. Iar după evenimentele de la Bruxelles, voci venind din zona guvernamentală spun acelaşi lucru: că e nevoie de o supraveghere mai aprofundată, mai mulţi bani pentru serviciile secrete, pentru camere video, pentru interceptări şi aşa mai departe.
Iar poezia este recitată atât de similar peste tot încât începi să te întrebi cine i-a angajat, totuşi, pe terorişti şi cum au intrat pe un aeroport cu explozibili în condiţiile în care un cetăţean obişnuit stă cu frica în sân pentru sticluţa cu apă de gură din servietă, care i-ar putea fi confiscată fără discuţii pe motiv de pericol terorist.
Operaţiunile sub steag fals nu sunt atât de străine guvernelor. Să ne amintim de acel plan american pentru invazia Cubei în anii ’60, plan care cuprindea inclusiv doborârea unor avioane civile, vina urmând să fie aruncată pe umerii Havanei.
Conflictul din Vietnam a fost declanşat de un fals atac al Hanoi-ului asupra unei nave americane, la fel cum războiul americano-spaniol din 1898 a fost declanşat de explozia convenabilă a unui vas de război al SUA în Cuba.
De ce s-ar dori, însă, limitarea libertăţilor şi supravegherea populaţiei? Ei, bine, cred că un răspuns bun ar putea să dea orice regim dictatorial de pe lumea asta.
Trenduri economice: Punct şi de la capăt
La începutul anului 2015, o revistă de doi bani din Franţa – Charlie Hebdo – era atacată în timpul unei şedinţe de redacţie. Victimele au fost hăcuite ziua-n amiaza mare de „fundamentalişti” dotaţi cu arme de asalt VZ 58 de provenienţă… cehoslovacă. Pentru a spori penibilul situaţiei, ar mai trebui adăugat că redacţia revistei era păzită.
Vreo nouă luni mai târziu, alt atentat în aceeaşi penibilă Franţă. De data aceasta de amploare, cu victime multe, cu luări de ostatici ş.a.m.d. Titluri bombastice: Franţa sub asalt, Parisul în teroare, Civilizaţia în pericol ş.a.m.d. Vine bomba: o 
manifestaţie de amploare împotriva terorismului la care participă peste patruzeci de şefi de stat. E bombă! Televiziunile prezintă imagini sfâşietoare, cu marele cortegiu. Una dintre ele am ataşat-o acestui articol. Desigur, pe cea de jos n-a dat-o nimeni întrucât televiziunile transmiteau numai din faţă. A se înţelege că ultima remarcă era strict pentru descreţirea frunţilor.
În 22 martie, la Bruxelles, din nou atacuri teroriste. Cantităţi mari de explozibil au fost transportate în aeroport cu cărucioare de bagaje. Mai mult, după cele două detonări, se găseşte şi o armă tip Kalaşnikov. Apoi teroare în metrou. Bubuituri peste bubuituri. Din nou titluri bombastice: Inima Europei în teroare, Bruxelles-ul înlăcrimat ş.a.m.d. Se pare că DA, suntem sub atac! „Ioropa, soro” – cum ar spune un celebru „rivuluţionar” – „e în pericol!”
Şi-acum hai să reluăm lucrurile de la zero. În Europa nicăieri nu se vând arme la liber. În aeroporturi, nici musca nu scapă „nepenetrată”. Îţi aruncă dilăii ăia de la control orice urmă de suc sau apă care depăşeşte 100 ml. Femeile se descalţă pentru a trece de senzorul de metal şi trăiesc permanent teroarea că cerberii de-acolo le confiscă penseta, pila de unghii sau sticla de parfum.
Şi, în aceste condiţii, vine întrebarea: de unde, oare, nişte terorişti – de cele mai multe ori puştani analfabeţi – reuşesc să-şi facă rost de explozibili, armament de asalt ş.a.m.d.? Ştiu că unii vor părea şocaţi de ceea ce urmează, dar e real: în Europa nu poţi cumpăra explozibil de la alimentara! Oricât de mare ar fi un hipermarket, n-are nicăieri raion de kalaşnicoave. Şi nici de grenade de asalt şi nici de bombe. Cum de reuşesc nişte analfabeţi să facă rost de armament cehoslovac? Se duc la armata cehească şi le spun că sunt porumbeii păcii? Sau la aia slovacă? Totul e cusut cu aţă albă!
Însă lucrurile nu sunt de-acum. Vă mai amintiţi cum făcea atentate pe bandă rulantă fostul colaborator CIA أسامة بن لادن, cunoscut după numele comercial de Osama bin Laden? Mai ţineţi minte cum apăreau înregistrările cu el vorbind criptic pe la CNN şi după aceea, teroarea: pac! un vapor al armatei americane, pac! o ambasadă, pac! un consulat ş.a.m.d. Aşa, de curiozitate vă întreb, aţi încercat să vă apropiaţi de Ambasada SUA aşa, mai de prin spate? Sau să vă prefaceţi c-aveţi ceva treabă pe la Deveselu, pe la scutul lu’ peşte? Vă recomand să încercaţi dacă aveţi chef de senzaţii tari. Desigur, noi nu putem, însă Osama putea. Poate vă gândiţi că putea din cauză că e frate cu Superman. Vă înşelaţi! Vă spun eu că frate-său nu e Superman, ci bancher elveţian. Într-adevăr, e un fel de Superman, dar al banului. La fel ca şi întreaga lui familie. Care familie, avea o parte destul de importantă în SUA fix atunci când s-au petrecut atentatele de la 11 septembrie. Altă teroare, altă daravelă. Şi întrucât familia lui bin Laden se simţea ameninţată, a primit permisiunea să părăsească teritoriul SUA cu… avionul. Asta în timp ce pe cerul american nu mai zburau decât păsările, întrucât toate zborurile erau oprite. Istorii, istorii…
Poate mă credeţi nebun. Nu exclud ipoteza, dar nu vi se pare aiurea că peste 60 de state se află în coaliţia internaţională care luptă împotriva ISIS? Dragii mei, ISIS sunt bărboşii ăia – majoritatea analfabeţi – care iau beregata pe motiv de „a zis şăfu că eşti rău!”. Sau care organizează şedinţe de spiritualizare la o lapidare pe motiv că bărbatu a visat că muierea-l înşela cu Obama. Înţelegeţi? Invincibila armată americană care, dacă vrea, îţi poate trimite cu precizie o rachetă-n pantaloni, e incapabilă să învingă o şleahtă de bărboşi care hălăduiesc prin deşerturile Siriei şi ale Irakului. Care bărboşi – să vezi ce potriveală! – sunt dotaţi cu camionete Toyota folosite în urmă cu ceva vreme de armata americană. Şi – din nou coincidenţă – au armament american şi vând petrol în Israel via Turcia. Interesante coincidenţe!
Hai să ne întoarcem la ale noastre. Deci „Ioropa” fuse lovită-n inimă, fix sub „haripa” ei de păsărică pură. Atentate grobiene care au sfâşiat până şi inimioara robotizată a plăvanilor mioritici de faktură teutonică. Aşadar, cine e vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat? Vă spun eu: banii negri. E inadmisibil ca într-o Europă civilizată să circule cu o asemenea uşurinţă banii negri! La fel de limpede e că trebuie găsite soluţii pentru stoparea acestui flagel. Nu-i aşa? Ei bine, din fericire soluţia există: trebuie îngreunat accesul la banii lichizi. Adicătelea, mai pe scurt, n-are sens să mai circuli cu atât de mulţi bani la tine. Şi cum te poate cineva obliga la aşa ceva? „Elementary, my dear Watson!” În prima fază desfiinţăm bancnotele mari. Şi-aşa, când scoteai bancnota de 500 de euro în magazin se uita vânzătoarea la ţine ca la urs! Ultima dată, o moralistă maghrebiană vânzătoare într-o boulangerie mi-a tras un perdaf spunându-mi că „e imoral să ai asemenea sume în portofel!”. Atunci a crescut inima în mine şi m-am simţit un soi de Abramovici de Dâmboviţa.
Dar să lăsăm divagaţiile. Aşadar, în urma atentatelor se va dovedi necesară desfiinţarea infamelor bancnote. Până la urmă n-ai nevoie de mai mult de 499 euro ca să plăteşti o ciorbă din conservă într-un bistro! Astfel încât se va dovedi utilă, pentru combaterea terorismului, desigur, ciudata măsură. Şi, uşor, uşor, întrucât terorismul nu va scădea, se va dovedi necesar controlul tuturor fluxurilor financiare. Adicătelea, de ce să nu plăteşti doar cu bani electronici peste tot? Nu-i mai bine să fie totul fiscalizat? Aţi prins şmecheria, nu-i aşa? Dacă n-ai nimic de ascuns, de ce să te temi? Parcă aşa spuneau şi corifeii securismului juridic autohton.
Bunăoară, pe la începutul anului, când Deutsche Bank se trezise brusc în bucluc, un inteligent de-al instituţiei declara că se impune o retragere treptată a bancnotelor mari şi o trecere accelerată la banii electronici din motive de cost. Cu alte cuvinte, voi cei care credeţi că vă aflaţi în siguranţă cu banii la ciorap, aveţi grijă că după unu-două atentate veţi începe să plătiţi pentru ei şi după încă vreo câteva s-ar putea să-i folosiţi pe post de aţâţătoare de foc.
În final nu-mi rămâne decât să-mi exprim tristeţea faţă de victime şi să înţeleg că în atâta amar de istorie „ăi de ne conduc” au rămas la fel de rudimentari. Sau poate că cei rudimentari suntem noi deoarece prea ne lăsăm mânaţi precum o turmă de oi. Indiferent de care parte ar fi „rudimentarul”, tristeţea este aceeaşi.
P.S. Ah, şi să nu uit. Se va mai dovedi necesar un nou frate, mult mai mare decât cel actual. Pentru a preveni, desigur, terorismul. Nu contează că serviciile secrete franceze ştiu şi de câte ori îţi strănută motanul în casă, sau că ai noştri, ca brazii, îţi bat obrazu’ pentru o convorbire de acuʼ 15 ani pe care ţi-o redau hi-fi! Se va dovedi că e nevoie de mai mult! Şi, ca să nu ziceţi că bat câmpii, deja ministrul german de Interne vorbeşte de interconectare. Să te ţii atunci! Libertate cât cuprinde!
Cristian Dogaru (Facebook): News from Securistan1. Ce trebuie sa învăţăm despre SRI din atentatele de la Bruxelles
Unul dintre articolele ce defilează azi (24 martie – n.n.) în deschiderea paginii adevarul.ro se intitulează: Atentate la Bruxelles. Cine sunt fraţii care s-au detonat pe aeroport şi cum a ajuns Belgia atât de vulnerabilă. Conţinutul e oarecum previzibil dar pe mine m-a frapat pasajul: „Experţi în securitate spun că diviziunile din Guvern, serviciile de spionaj prost finanţate, dar şi deschiderea faţă de predicatorii extremişti şi o piaţă neagră a armelor înfloritoare au făcut Belgia cea mai vulnerabilă ţară din UE în faţa unor atacuri ale militanţilor. Serviciile belgiene de informaţii, care au numai 600 de angajaţi, adică o treime faţă de Olanda, au neglijat ani la rând problema jihadiştilor, iar acest lucru se vede, spun experţii”.
Poooofttiiiim? O ţară cu 11 milioane de locuitori are în serviciile speciale doar 600 de securişti? Dar cum de noi avem 12.000 doar la SRI având o populaţie de 18 milioane?! Chiar dacă ne raportăm la Olanda (ar rezulta din text că ar fi acolo 1800) tot suntem de aproape şase ori mai bine reprezentanţi de securiştii noştri (Olanda are aproximativ 17 milioane de cetăţeni). Şi nu i-am pus la socoteală pe cei din SIE (foarte prezenţi la nivel intern, vezi purtători de cuvânt importanţi şi jurnalişti de vază la publicaţii „pro-europene”), DGIPI, Justiţie etc.
Să recapitulăm: structuri supradimensionate, militarizate (ordinul se execută sau faci puşcărie), supersecretizate (şi numărul securiştilor e secret)… controlul civil e o glumă, ca şi Georgian Pop (președintele Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI), informaţia e gestionată ierarhic (stat în stat, posibil şantaj la politicieni), bugetele s-au majorat constant, chiar şi în criză, iar vectorii de opinie mai răsăriţi au fost parazitaţi în mare parte (cu ce să se ocupe cei 12.000 de securişti? ce făceau înainte de anticorupţie, îl hăituiau toţi pe Bivolaru?)
Cristian Dogaru (Facebook): Cu părere de rău, stoparea imigraţiei e răul cel mic
Ştiu, dacă pui bariere în faţa unor oameni loviţi de soartă eşti rău şi insensibil, alimentezi frustrări şi vei avea duşmani în viitorul apropiat. Dar vor fi duşmani de la distanţă. Or, ce se întâmplă acum cu atentatele e rodul unor frustraţi din interior, prost integraţi, complexaţi şi exasperaţi de politica externă a Occidentului (Irak, Libia, Siria). Nu sunt mulţi, dar există, şi asta în condiţiile în care minoritatea musulmană s-a format în câteva generaţii prin Franţa, Belgia, Germania. Câţi vor mai apare mâine dacă azi sunt primiţi milioane în Europa iar economia nu ne mai permite politici decente de integrare a lor?
Teroriştii nu ţintesc în forţele de ordine sau politicieni, teroriştii au luat acum la ochi populaţia civilă sperând că politicienii vor da legi împotriva musulmanilor, crescându-le teroriştilor bazinul de recrutare şi fanii. Nu poţi face din musulmanii de aici evrei (Hitler a vrut să extermine evreii exasperat de comportamentul marii finanţe dominate de aceştia – câteva sute la o populaţie de milioane – când mult mai simplu ar fi fost să dea legi împotriva practicilor bancare şi de afaceri abuzive), dar poţi bloca accesul unor noi legiuni de musulmani din care să se recruteze în viitor alţi frustraţi care să se arunce în aer. Sau ne mai permite economia să construim statul bunăstării sociale cu câteva milioane bune de noi cetăţeni în Europa, mai ales acum de când cu supraîndatorarea cvasi-generală a statelor?
Şi uite cum Europa devine leagănul unui nou conflict. Irak, Libia, primăvara arabă, Siria… evenimente concertate care duc, iată, la o migraţie în masă şi la o iminentă ciocnire a civilizaţiilor care aduce aminte de Bizanţ. În fundal avem demonizarea Rusiei după anexarea Crimeii şi poziţiile inflexibile ale Chinei în Pacific. Lumea pare un sac care pârâie şi după orice petic apar fisuri noi în altă parte, care cer urgent însăilări.
Se mai poate face ceva? Teoretic, da. Renunţarea la atitudini belicoase în ceea ce priveşte Rusia şi China, evitarea unor măsuri care să-i demonizeze în bloc pe musulmani sau care să-i discrimineze în ţările de adopţie, blocarea valului de emigraţie în paralel cu intervenţii hotărâte asupra zonelor controlate de ISIS, blocarea fluxurilor financiare către organizaţie (sancţiuni împotriva celor care le cumpără petrolul de pildă)… Rezultatele nu vor apare peste noapte dar cel puţin nu mai escaladează situaţia din prezent şi se lasă loc de îmbunătăţiri pentru viitor. Şi nu, nu sunt fanul atribuţiilor mărite acordate serviciilor. Teroriştii vor învăţa repede că telefonul nu e sigur şi că netul are urechi, dar mulţi politicieni şi oameni de afaceri vor descoperi că pot fi şantajaţi mai uşor cu dosare fabricate cu noile tehnici de monitorizare…
Teama mea cea mai mare este însă că lucrurile nu mai pot fi stopate şi că mergem spre una dintre catastrofele care afectează ciclic umanitatea. 70 de ani de pace au fost o pauza cam lungă pentru cei care gestionează din alte planuri aceste fenomene…..
Citiți partea a doua a acestui articol.
Citiți și:
Atacurile teroriste – capital nepreţuit pentru instituţiile de tip poliţienesc, care vor să ne bage în cămăşile de forţă ale noii lumi (I)
Serviciile secrete francez şi german ştiau de atacul de la Paris cu o lună înainte să se producă dar nu au făcut nimic
yogaesoteric
29 mai 2016