NATO și Noua Ordine Mondială (I)

La 4 aprilie 1949, 12 miniştri de externe se întâlneau în sala Mellon Auditorium pentru a semna înfiinţarea unei alianţe militare «defensive», pe care au numit-o Alianţa Nord-Atlantică – NATO. Scopul declarat oficial: forţă de apărare împotriva comunismului.

În fapt, NATO este o armată supranaţională, globală, care execută cu sânge rece, profesional milităreşte, comenzile așa-zișilor „Iluminaţi” şi nu ale ţărilor membre care cotizează.
Aducem în memoria tuturor faptul că, până la destrămarea comunismului în Europa, erau două blocuri militare: Alianţa Nord-Atlantică (NATO) şi Tratatul de la Varşovia. Ultimul s-a desfiinţat. NATO a supravieţuit, deoarece avea şi un alt rol. Iar, pe de altă parte, a fost mai inteligent şi mai lipsit de scrupule.

Cotidianul New York Times, din 1 decembrie 1989, scria: „Preşedintele SUA, George H.W. Bush şi preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, au sosit ieri pe această insulă mediteraneană (n.a. Malta) pentru a participa la conferinţa la nivel înalt care începe astăzi, pe parcursul căreia cei doi speră să pornească în căutarea unei Noi Ordini Mondiale.”
Am citat din acest mare cotidian american pentru ca cititorul să fie lămurit asupra scopului acestei întâlniri: desfiinţarea naţiunilor şi subordonarea oamenilor de pe Terra faţă de nişte „aleşi” tirani. În final, instaurarea Noii Ordini Mondiale, iar vârful de lance în realizarea acestui scop l-a reprezentat, încă de la înfiinţare, Alianţa Nord-Atlantică.

Oculta Mondială, prin NATO a aplicat scenarii diabolice la scară planetară pentru a ţine situaţia sub control. Pentru aceasta, au intervenit în mai multe zone geografice. Ceea ce se petrece azi în lume evidenţiază faptul că, pe Pământ, ordinea de drept şi forţa legii sunt înlocuite cu legea junglei, iar forţa dreptului este înlocuită cu dreptul forţei.

În martie-aprilie 1999, am asistat stupefiaţi şi neputincioşi cum, la ordinul Ocultei Mondiale, Iugoslavia a fost atacată de către NATO în numele aşa-ziselor drepturi ale omului. Apoi la prostituarea noţiunii de „justiţie internaţională”. Tribunalul Internaţional de la Haga, în loc să aducă în banca acuzaţiilor pe adevăraţii criminali de război – Bill Clinton şi Tony Blair – l-a acuzat pe preşedintele Slobodan Milošević pentru faptul că „a îndrăznit să-şi apere ţara şi să facă ordine în ea”. Nu trebuie să ne mire că acest Tribunal Internaţional, înfiinţat pentru aplicarea legislaţiei internaţionale este transformat într-un instrument de aplicare a politicii de dominaţie mondială de către SUA. La nivel planetar…

Se ştie că India intenţiona, de mai mult timp, să încheie o alianţă cu China şi Rusia. S-au făcut mai multe pregătiri în acest sens. Dar specialiştii de la NATO s-au gândit să dea „de lucru” guvernului şi armatei indiene, pentru a nu mai avea timp să se gândească la această alianţă. În acest sens, sprijiniţi de către așa-zișii „Iluminaţi”, au înarmat trupele de gherile pakistaneze şi le-au incitat împotriva Indiei. Rezultatele se cunosc.
Tot pentru a împiedica această alianţă, au bombardat „din greşeală” – „folosindu-se de hărţi vechi” – Ambasada Chinei din Belgrad. Având în vedere că se împlineau 10 ani de la înăbuşirea sângeroasă a mişcării studenţeşti din Piaţa Tien An Men, NATO a sperat că, chinezii vor ieşi în stradă, iar guvernul de la Beijing „va avea de lucru”. Reacţia poporului chinez a fost neprevăzută: s-a ridicat şi a condamnat bombardarea ambasadei lor.

NATO a acţionat şi asupra Rusiei. Boris Elţân a fost omul lor. Cel care ştia ce s-a hotărât la Malta.

Pentru a distrage atenţia poporului rus de la situaţia din Iugoslavia şi a împiedica conducerea de la Kremlin să încheie acest tratat, să ne aducem aminte de avalanşa de schimbări din aprilie-mai 1999 când, printre alţii, a fost înlocuit şi premierul Evgheni Primakov.

Dar, toate acestea nu au avut niciun succes. China, Rusia şi India au încheiat în secret un tratat, care cu siguranță va da mult de furcă Ocultei Mondiale. Despre acest tratat nu a pomenit nimeni, nicăieri, pentru ca opinia publică să nu-l cunoască…

În vara anului 1999, la 25 iulie, se împlineau 70 de ani de la intrarea în vigoare a Pactului Briand-Kellog. Prin acest Pact, Germania, SUA, Belgia, Franţa, Marea Britanie, Italia, Japonia, Polonia şi Cehoslovacia, cărora li s-au adăugat alte 63 de ţări, denunţau războiul şi se angajau să nu mai recurgă niciodată la el. 1999 trebuia să fie un an jubiliar. Din păcate, istoria a consemnat că din 1929 şi până acum, Germania, Marea Britanie, Italia, Franța şi SUA – principalele semnatare ale Pactului – au promovat sau luat parte la multe războaie în care au murit şi au fost rănite sute de milioane de persoane. Şi este evident pentru oricine că imperialismul american a fost şi este folosit de către Oculta Mondială pentru a domina planeta Pământ.

În numele apărării drepturilor omului, substituindu-se Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), SUA îşi impun punctul de vedere oriunde. Pentru a dezbina şi stăpâni orice posibil adversar, folosesc cu abilitate Alianţa Nord-Atlantică, spionajul, propaganda şi puterea financiară a Marii Finanţe Mondiale. Pe ei nu îi deranjează puterea militară a unor state (deocamdată), ci mândria şi demnitatea naţională a unor state mici. Promovarea politicii de autonomie şi separare a unor regiuni din cadrul unor state o fac pentru un singur scop: cu cât ţările sunt mai mici, cu atât sunt mai uşor de stăpânit. Pentru aceasta, în primele etape ale constituirii Noii Ordini Mondiale, Oculta Mondială nu doreşte ca în sud-estul Europei să mai existe ţări cu o populaţiei mai mare de 10 milioane de locuitori. Parţial le-a reuşit acest lucru. Au mai rămas două state în această situaţie: Polonia şi România.

În numele „dreptăţii americane” au avut loc tragediile popoarelor din Irak, Afganistan, Nicaragua, Panama, Chile, Palestina, Iugoslavia ş.a.m.d. Tragedii pe care aceste popoare le trăiesc şi în prezent. În numele „democraţiei” americane, puterea politică din majoritatea statelor este acaparată de ei…

După debutul agresiunii NATO din Kosovo, postul de radio Vocea Americii difuza un interviu cu un rezervist american, care anunţa că, în Balcani, frontierele vor fi schimbate prin forţă. Era colonelul în retragere, Ralph Peters, care, printre altele, a spus:
„Suntem confruntaţi cu frontiere trasate de imperii europene, între timp defuncte sau stabilite la Versailles, în 1919. O parte dintre aceste graniţe sunt rezultatul înţelegerilor de după cel de-al Doilea Război Mondial. Cei care au trasat frontierele respective sunt de mult dispăruţi, la fel şi imperiile. Cu toate că, în prezent, nu există niciun mecanism pentru a modifica aceste frontiere într-o manieră paşnică, ele vor fi schimbate, chiar dacă aceasta se va realiza prin forţă.”

Şi cine credeţi că va fi însărcinat cu această „rezolvare” a problemei ? Alianţa Nord-Atlantică…

În Iugoslavia, NATO a purtat un război „civilizator”, ale cărui pagube se ridică la circa 30 de miliarde de dolari. Deşi americanii au distrus această ţară, reconstrucţia ei revine europenilor. Deoarece Marea Finanţă Mondială s-a conformat: a alocat 500-700 milioane de euro anual cu condiţia să-i acorde Banca Mondială! Deja o tranşă a şi fost aprobată (acesta fiind şi scopul), dar în ritmul acesta, Iugoslavia va fi reconstruita într-o perioadă de peste 30 de ani.
Dar foarte puţină lume cunoaşte că, pe timpul bombardamentelor din Iugoslavia, cu victime „colaterale” inevitabile, la mii de kilometri distanţă, la bursa din Wall Street, s-a înregistrat o creştere vertiginoasă a preţului firmelor producătoare de armament, cu profituri imense pentru Marea Finanţă Internaţională şi pentru producători.

Oricâţi bani pompează Marea Finanţă Mondială pentru a subordona mass-media, tot se găsesc directori de publicaţii şi reporteri integri, care nu concep să facă jocurile Iluminaţilor.

Cotidianul britanic The Guardian scria: „Ca o culme a ironiei, Statelor Unite le este permis să dispună de un continent întreg, iar Serbiei nu îi este îngăduit să dispună de o provincie proprie. În altă ordine de idei, nimeni nu spune că preşedintele Milošević este perfect – deşi atacurile NATO i-au îmbunătăţit substanţial imaginea în rândul poporului sârb – dar, în momentul de faţă, există o mulţime de state în care trăiesc minorităţi nemulţumite.

Când comitem greşeli față de catolicii din Irlanda de Nord, ar trebui ca statele catolice ale NATO să aibă dreptul să ne bombardeze. Dacă fiecărei minorităţi îi este îngăduit să aibă propriul stat, vom fi nevoiţi să renunţăm la identitatea naţională şi să ne îndreptăm spre federalizarea Europei.

Spre deosebire de intervenţiile din Irak şi insulele Maldive, implicarea militară britanică în raidurile asupra Iugoslaviei este o serioasă greşeală. Premierul britanic, Tony Blair, este considerat o marionetă în mâinile preşedintelui Clinton: dacă Clinton ar dori să arunce o bombă în grădina din spatele casei premierului, Blair şi-ar da acordul imediat.”

În urma intervenţiei NATO în diferite zone geografice, dar mai ales în Iugoslavia, imaginea NATO în ochii opiniei publice internaţionale s-a cam şifonat, iar disensiunile în cadrul ei s-au accentuat, acestea fiind intens mediatizate.

Kosovo este un test care vorbeşte de la sine. Deşi, în aparenţă, se pare că a reuşit, el mai dă şi va da dureri de cap celor care se consideră deţinătorii unicei puteri militare din lume. Această acţiune, ca şi altele, va duce la reînnoirea şi apariţia altor superputeri militare sau alianţe.

Din aceste cauze, precum şi altele, Grupul Bilderberg doreşte schimbarea rolului Alianţei Nord-Atlantice în Europa. Cotidianul Naţional din 2 iulie 1999 a publicat următoarea ştire:
„Zilele acestea are loc o întrunire secretă a organizaţiei Bilderberg, în timpul căreia, conform unei surse din interior, se vor discuta problemele mai vechi sau mai noi, precum divizarea Canadei, războiul din Kosovo, formarea unei «Albanii Mari», dezmembrarea în continuare a Iugoslaviei, rolul NATO în Europa.”

Se doreşte crearea unei armate a Europei Occidentale, care va înlocui NATO. Această armată va fi formată din partea militară a Uniunii Europene şi trebuie să devină cât mai curând o forţă funcţională care să diminueze influenta Statelor Unite în Europa. Nu este o noutate pentru nimeni că, exceptând Anglia, celelalte ţări membre NATO nu mai agrează prezenta americană în Europa. În special Germania, care visează să devină cea mai importantă forţa militară din Europa.
Oare politicienii români, marii analişti din ţara noastră, unii lucrători din mass-media nu-şi dau seama de acest lucru? Ce fel de consilieri are preşedintele României? Ar fi cazul să se mai termine cu sloganul „integrarea în structurile Nord-Atlantice”!

Cum evoluţia şi sfârşitul agresiunii armate împotriva Iugoslaviei nu a mulţumit Oculta Mondială, respectiv Marea Finanţă Mondială, Alianţa Nord-Atlantică a trebuit să-şi schimbe programele iniţiale, adaptându-se la situaţiile create pe plan mondial. Ilustrativ în acest sens a fost Summit-ul de la Washington, desfășurat între 24-25 aprilie 1999, când cei 19 membri ai NATO au adoptat un nou concept strategic, în sensul că au schimbat caracterul defensiv al Alianţei Nord-Atlantice în caracter ofensiv, extinzându-şi aria de acţiune dincolo de graniţele ţărilor membre. Mai pe scurt spus: şi-au arogat rolul de a „gestiona crizele din orice parte a lumii”. Ce înseamnă aceasta? Rezolvarea lor prin intervenţia armată a NATO. Acest lucru demonstrează un fapt indubitabil: NATO este în slujba așa-zișilor „Iluminaţi”.

La acest summit au ieşit la iveală şi divergenţe.
În continuare, cităm din lucrarea lui Corin Bianu: „Confruntarea franco-americană din timpul dezbaterilor, în care Franţa a reuşit să impună ca viitoarele acţiuni ale NATO să fie conduse «sub autoritatea Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite», în condiţiile «răspunderii primordiale» a ONU pentru menţinerea păcii, se poate dovedi până la urmă o faţadă, deoarece Finanţa Mondială vizează să-şi subordoneze şi ONU, în cadrul Noii Ordini Mondiale. S-a înşelat, însă, când a crezut că reuşise deja, deoarece între preşedintele Jacques Chirac şi cel american, Bill Clinton, au ieşit la iveală profunde divergenţe de idei.”

În sprijinul parţii americane a sărit Tony Blair, încă din ajunul summit-ului. Astfel, la Clubul Economic din Chicago, el a vorbit despre un nou internaţionalism (asemeni celui comunist) care să justifice intervenţiile militare pentru evitarea situaţiilor de criză, cum a fost „purificarea etnică din Kosovo” de către sârbi. Aceasta demonstrează că şi el este în slujba Oculte Mondiale. Întrebare: cine dă dreptul Alianţei Nord-Atlantice să acţioneze, chiar prin forţă, în lipsa unor oponenţi pe măsură, atât în numele, cât şi pentru un stat mic situat la marginea lumii? Şi să angreneze în aceste intervenţii şi ţările participante la Parteneriatele pentru Pace? Nimeni.
Prin toate acestea, Statele Unite ale Americii şi Anglia se dovedesc slujitori credincioşi ai celor care doresc Noua Ordine Mondială. Ei încearcă modificarea dreptului internaţional prin forţă. În cazul unei „crize”, pentru NATO nu au valabilitate negocierile între statele respective, încheierea unor acorduri bi- şi multilaterale între guverne.

Dar normele juridice internaţionale îşi au valabilitatea şi în ziua de astăzi. Orice act juridic în care consimţământul uneia dintre părţi a fost obţinut sub constrângerea fizică sau morală este nul de drept şi nu are nicio valabilitate. Cum s-a ajuns ca aceste norme juridice să nu mai fie respectate? Cum de o mare putere ia hotărâri în numele altora? Răspunsul este simplu: vorbeşte banul. Cea mai puternică armă a acestui sfârşit de mileniu. Şi în mâna cui este banul? În mâna Marii Finanţe Mondiale, subordonata Ocultei Mondiale…

În iunie 1999, preşedintele Bill Clinton, aflat în „vizită de lucru” în Slovenia, a afirmat că operaţiunea NATO împotriva Iugoslaviei poate fi repetată oricând şi în alte părţi ale lumii (depăşind graniţele ţărilor membre), dacă va fi nevoie, pentru a împiedica „agresiunea împotriva unui popor”. Deci, el este legiuitorul unor noi măsuri juridice naţionale.

La alegerile din iunie 1999 pentru Parlamentul European, a fost editată şi difuzată o hartă a Europei în care: Kosovo apare înglobată în Albania (oare cei care au editat-o nu s-au cam grăbit? Cadourile se fac de Crăciun şi Anul Nou!), nord-vestul Vojevodinei şi sudul Slovaciei sunt incluse în Ungaria, iar judeţele Mureş, Covasna şi Harghita apar cu inscripţia latino-maghiară Transilvania Erdely. Toate acestea sunt rolul „modernizării” NATO…

Trebuie, totuşi, să punem o întrebare: maghiarii minoritari şi populaţia majoritară din Transilvania, oamenii simpli sunt de acord cu ceea ce li se pregăteşte ?
Putem răspunde: nici unii, nici ceilalţi nu doresc federalizarea României. O doresc conducătorii celor care sunt minoritari şi conducerea de la Budapesta. Dar se tem de o nouă lecţie Kosovo, chiar dacă Ungaria beneficiază de sprijinul NATO.

Cine poate să înţeleagă poziţia conducerii României care, deşi este la curent cu scenariile şi maşinaţiunile de fărâmiţare a ţării, de „federalizare” a ei, le minimalizează? Se răsuceşte în mormânt domnitorul Constantin Brâncoveanu. Domnitor care, între a-şi trăda neamul faţă de turci păstrându-şi viaţa şi moarte, a ales moartea sa şi a celor patru feciori ai săi, asistând mai întâi la uciderea lor!

Planul NATO de federalizare a României va eşua. Această afirmaţie se bazează pe două argumente: primul este acela că înţelegerile de la Malta, din noiembrie 1989, datorită unor adevăraţi profesionişti (între care şi lucrători din mult-hulita fostă Securitate), au fost aduse deja la cunoştinţa foarte multor persoane care nu pot fi cumpărate, oameni integri din mass-media românească, care le-au adus la cunoştinţa opiniei publice. Deci, au devenit o vulnerabilitate. Cei care au întocmit planul respectiv nu au avut în vedere acest lucru, fapt ce i-a determinat să facă modificări în pripă. Însă, acest lucru i-a dezavantajat, în sensul că nu mai depindeau toate de ei.
Un secret cunoscut de opinia publică nu mai are şanse de reuşită. Aşa s-a petrecut şi în primăvara anului 1990, la Târgu Mureş, când au organizat totul în pripă. Şi nu le-a ieşit pasenţa. Faptul că se cunosc intenţiile Alianţei Nord-Atlantice faţă de România este în avantajul nostru. În al doilea rând, niciun imperiu, niciun fenomen, nicio alianţă nu s-au dovedit a fi eterne.

Operațiunea Gladio (1943-1983) – sute de atentate teroriste orchestrate de către NATO, CIA și MI6 în Europa, Orientul Mijlociu, America Latină și Asia

Operaţiunea Gladio a fost un nume-paravan pentru sute de atentate cu bombă realizate de serviciile secrete occidentale şi NATO în Italia, Europa de Vest, Orientul Mijlociu, America Latină şi Asia. Din 1947 până în 1981, preşedinţii italieni au recunoscut public că Operaţiunea Gladio viza uciderea de civili nevinovaţi, iar apoi erau învinuiţi adepţii stângii şi comuniştii.

Pe 22 noiembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care condamnă activităţile Operaţiunii Gladio. Fostul şef al serviciilor secrete italiene a recunoscut, de asemenea, public acţiunile Operaţiunii Gladio. De asemenea, fostul premier al Italiei, Giulio Andreotti a ieşit public şi a demascat Operaţiunea Gladio. Multe alte ţări au dat publicului documente legate de Gladio. Este cunoscut faptul că atât guvernul SUA, cât şi alte guverne occidentale au vizat trenuri, autobuze, scoli. De multe ori au fost vizate autobuze şcolare, ştiindu-se faptul că imaginile copiilor morţi vor indigna oamenii şi îi vor pregăti să renunţe la libertăţile lor. Un atentat cu bombă extrem de sângeros la o gară centrală din Bologna, Italia, din dimineaţa zilei de 2 august 1980 a ucis 35 de oameni şi a rănit mai mult de 200, făcând ca anumiţi oficiali italieni să rupă tăcerea şi să înceapă dezvăluirea unei mici părţi din malefica operaţiune.

Operațiunea Gladio

Colaborând cu numeroase agenții de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creat după al Doilea Război Mondial o rețea de armate secrete „în spatele liniilor” (Stay-behind). Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizațiilor de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire Steag fals. Cea mai renumită dintre acestea, prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete, a fost Operațiunea Gladio (gladius = sabie) care a funcționat în Italia.

În Italia, la sfârșitul anilor ’70, serviciile secrete s-au folosit de Operațiunea Gladio pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mișcarea socialistă italiană care, la vremea respectivă, deținea un loc important în Parlament. Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990 de către fostul premier italian Giulio Andreotti care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio” a existat începând cu 1958 cu aprobarea guvernului italian.

Nașterea Operațiunii Gladio

Unitatea italiană a armatei din spatele frontului, Operațiunea Gladio, a fost organizată în 1950 de generalul Giovannni de Lorenzo, șeful Serviciului Militar Italian de Informaţii (SMIF). Operațiunea Gladio a funcționat în cadrul Serviciului de Informații al Forțelor Armate (SIFAR), și era formată din 1000 de oameni în mare parte anticomuniști, luptători de guerilă și spioni, foști membri ai poliției secrete a lui Mussolini. O bază de antrenament a fost stabilită în Sardinia și un număr mare de arme și muniție a fost ascuns în nordul Italiei.

Începând cu 1970, comunismul lua amploare în Italia iar guvernul a apelat la strategia de „creare a tensiunilor” folosind rețeaua Gladio și atacul preventiv asupra comuniștilor.

Acțiunile Gladio

Operațiunea Gladio a fost implicată în anul 1964 în lovitura de stat italiană când generalul Giovanni De Lorenzo a forțat miniștrii socialiști să părăsească guvernul.

Piazza Fontana

La 12 Decembrie 1969 o bombă a explodat la Banca Națională Agrară din Piazza Fontana, Milano, ucigând 17 persoane și rănind alte 88. În după amiaza aceleiași zile, alte trei bombe au explodat în Milano și Roma.

Asasinarea lui Aldo Moro

Aldo Moro care a îndeplinit funcția de prim ministru în perioadele 1963-1968 și 1973-1976, a fost ucis în 1978 în timp ce încă activa în politică în cadrul Partidului Creștin Democrat. A fost răpit în drum spre Parlament unde urma să inaugureze noul guvern pentru care negociase să fie susținut de Partidul Comunist Italian începând cu 1947.

La scurt timp după moartea lui Moro, jurnalistul italian Mino Pecorelli, și-a exprimat în 1978 suspiciunea că moartea lui Moro ar fi avut legătura cu Operațiunea Gladio. El a afirmat că moartea lui Moro se datorează unei „super-puteri lucide”. La un an după moartea lui Moro, Pecorelli a murit împușcat la Roma.

Exploziile de la Bologna

În dimineața zilei de 2 August 1980 o bombă a explodat la Gara Bologna unde au murit 85 de persoane și au fost rănite mai mult de 200. În 1988, patru extremiști de dreapta au fost condamnați la închisoare pe viață. Alți doi acuzați au fost condamnați pentru devierea investigațiilor.

Raport asupra Operațiunii Gladio

Guvernul italian a elaborat în 2000 un raport de 300 pagini asupra Operațiunii Gladio. În examinarea absenței arestărilor celor implicați direct în atentatele teroriste din Italia, raportul afirma: „aceste masacre, aceste explozii, aceste acțiuni militare au fost promovate, organizate sau susținute de persoane din interiorul instituțiilor de stat italiene precum și de persoane în legătură cu serviciile secrete americane”.

Un document excepţional: Rezoluţia Parlamentului European despre Operaţiunea Gladio, care arată foarte clar că unele servicii secrete europene, CIA şi NATO au fost implicate în cazuri grave de terorism! Ce dovadă mai bună decât aceasta vreţi?

Există încă o mulţime de cititori sceptici care nu cred că serviciile secrete ar putea fi implicate în organizarea şi susţinerea atentatelor teroriste. Ar putea fi ele implicate în atentatele teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015? Istoria recentă arată că da. În continuare ne vom referi la evenimente din ultimii 35 de ani.

Pentru început menționăm data de 2 august 1980, atunci când în gara din Bologna (Italia) a avut loc un atac terorist de mare amploare, care a omorât 85 de oameni. Autorităţile italiene au dat vina atunci pe organizaţia teroristă Nucleai Armati Revoluzionari, dar aceasta întotdeauna a negat că ar avea vreo legătură cu atentatul terorist. Până la urmă, adevărul a ieşit la suprafaţă şi astfel a apărut scandalul Gladio, când s-a aflat că există o reţea de servicii secrete, care în timpul anilor ʼ60, ’70 şi ’80 s-a ocupat de atacuri teroriste pe tot cuprinsul Europei. În spatele reţelei Gladio se află diverse servicii secrete europene, NATO şi CIA, serviciul secret extern al Statelor Unite.

În anul 1990, mai precis în 22 noiembrie 1990, Parlamentul European a avut curajul să propună şi să adopte o rezoluţie care demasca reţeaua teroristă Gladio, creată şi susţinută de serviciile secrete.
Cităm din această rezoluţie (o puteţi găsi pe site-ul eur-lex.europa.eu):

Rezoluţie asupra Afacerii Gladio

Parlamentul European:

a) Având în vedere descoperirea de către mai multe guverne europene cu privire la existența de 40 de ani a unei organizaţii clandestine şi paralele, ce execută operaţiuni armate în mai multe state membre ale Comunității,

b) Întrucât de peste 40 de ani această organizație a scăpat de toate controalele democratice și a fost condusă de serviciile secrete ale statelor în cauză, în colaborare cu NATO,

c) Temându-se de pericolul ca o astfel de rețea clandestină să fi putut interveni ilegal în afacerile politice interne ale statelor membre (sau poate încă o face),

d) Întrucât, în anumite state membre, serviciile militare secrete (sau ramuri necontrolate ale acestora) au fost implicate în cazuri grave de terorism și crimă organizată, după cum reiese din diverse anchete judiciare,

e) Întrucât aceste organizații au funcţionat și continuă să funcționeze complet în afara legii, deoarece acestea nu fac obiectul niciunui control parlamentar și de multe ori chiar şi cei din puterea guvernamentală sunt ținuţi în întuneric cu privire la aceste aspecte,

f) Întrucât diverse organizații Gladio au la dispoziţia lor resurse militare, care le conferă un potențial de acţiune necunoscut, punând astfel în pericol structurile democratice ale țărilor în care operează sau au operat,

g) Întrucât există o mare îngrijorare că operaţiunile lor nu sunt supuse niciunei forme de control democratic și sunt clandestine într-un moment când cooperarea comunitară mai mare în domeniul securității este un subiect constant de discuţii,

Parlamentul UE:

1. Condamnă crearea rețelelor clandestine operaționale şi manipulatoare și solicită o anchetă completă cu privire la natura, structura, obiectivele și toate celelalte aspecte ale acestor organizații clandestine sau ale oricăror grupuri desprinse, cu privire la utilizarea lor pentru a interfera ilegal în afacerile politice interne ale țărilor în cauză, cu privire la problema terorismului în Europa și posibila coliziune dintre serviciile secrete ale statelor membre sau ale țărilor terțe;

2) Protestează puternic faţă de posibilitatea ca anumite forţe militare ale SUA și NATO să fi încurajat crearea în Europa a unei rețele clandestine de informații și operaţiuni;

3) Invită guvernele statelor membre să demonteze toate rețelele paramilitare militare clandestine;

4) Invită organele judiciare din țările în care prezența unor astfel de organizații militare a fost constatată pentru a elucida pe deplin compoziția și modul de operare și pentru a arăta acţiunile pe care le-au luat pentru a destabiliza structura democratică a statelor membre;

5) Solicită tuturor statelor membre să ia măsurile necesare, dacă este necesar, prin crearea comisiilor parlamentare de anchetă, pentru a întocmi o listă completă a organizațiilor active în acest domeniu şi, în același timp, de a monitoriza legăturile cu serviciile de informații ale statului respectiv și legăturile lor, dacă este cazul, cu grupările teroriste;

6) Invită Consiliul de Miniștri de a furniza informații complete cu privire la activitățile acestor servicii secrete;

7) Invită comisia sa competentă să ia în considerare o audiere pentru a clarifica rolul și impactul organizației Gladio, precum și a altor organisme similare;

8) Încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Secretarului General al NATO, guvernelor statelor membre și guvernului Statelor Unite.

Această rezoluţie din 1990 a Parlamentului European este un act excepţional, pentru că e prima dată în istorie când un organism oficial internaţional recunoaşte că terorismul este creat şi întreţinut de serviciile secrete. Rezoluţia Parlamentului European arată clar că „serviciile militare secrete (sau ramuri necontrolate ale acestora) au fost implicate în cazuri grave de terorism și crimă organizată” şi că „anumite forţe militare ale SUA și NATO să fi încurajat crearea în Europa a unei rețele clandestine de informații și operaţiuni“. Ceea ce documentul oficial european vrea să spună este aceea că CIA şi NATO au creat structuri clandestine militare, care au susţinut activităţi de terorism pe teritoriul Europei.

Ce s-a petrecut în 1990, după adoptarea acestei rezoluţii? S-au destructurat aceste reţele clandestine? Probabil că nu. Probabil că ele au fost „coafate”, redenumite, restructurate, dar scopul a rămas acelaşi: cel puţin influenţarea, dacă nu crearea atacurilor teroriste, pentru a menţine populaţia în teroare, pentru a se oferi serviciilor secrete mai mulţi bani şi mai multă putere şi pentru a „fura” libertăţile oamenilor. Se pare că uităm prea repede istoria apropiată, iar rezoluţia Parlamentului European este un act excepţional, care dovedeşte atât de multe.
 
 

(va urma)

Citiți și:
Atacul chimic din Siria, o operațiune steag fals pentru discreditarea lui Assad
O cutremurătoare realitate a conspiraţiei referitoare la atentatul cu bombe ce a avut loc în oraşul Boston
Cum să recunoști un eveniment de tip «steag fals»

yogaesoteric
29 mai 2017