Netanyahu riscă acuzația de crime de război: asediul Gazei e strict interzis de Convenția de la Geneva

În asediul Fâșiei Gaza, ca urmare a atacului Hamas din 7 octombrie, „civilizatul” Israel – stat care se laudă ca fiind singura democrație din zonă – a recurs la tăierea resurselor de energie, a apei și a aprovizionării cu alimente și medicamente pentru populația civilă din zonă, în număr de cca. 2 milioane de oameni. Aceste măsuri sunt strict interzise de Convenția de la Geneva, iar încălcarea acesteia este calificată de dreptul internațional drept crimă de război.

Iată ce prevede Protocolul adițional nr. 1 din 10 iunie 1977 la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale:

„Articolul 51

Protecția populației civile

1. Populația civilă şi persoanele civile se bucură de o protecţie generală contra pericolelor rezultând din operaţiile militare. Pentru a face această protecţie efectivă, regulile următoare, care se adăugă celorlalte reguli de drept internațional aplicabil, va fi necesar să fie respectate în toate împrejurările.
2. Nici populația civilă ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt interzise actele sau amenințările cu violența al căror scop principal este de a răspândi teroarea în populația civilă.
3. Persoanele civile se bucură de protecția acordată de către prezenta secţiune, în afară de cazul când participă direct la ostilități şi numai pe durata acestei participări.
4. Atacurile fără discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fără discriminare se înţeleg: a) atacuri care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat; b) atacuri în care se folosesc metode şi mijloace de luptă care nu pot fi îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat, sau c) atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate după cum le prescrie prezentul protocol, şi care sunt în consecinţă, în fiecare din aceste cazuri, capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter civil.
5. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fără discriminare următoarele tipuri de atacuri: a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care tratează ca un obiectiv militar unic un anumit număr de obiective militare net distanțate şi distincte, situate într-un oraș, sat sau în orice zonă conținând o concentraţie analoagă de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil; b) atacurile de la care se poate aștepta ca să cauzeze incidental pierderi de vieți omenești la populația civilă, rănirea de persoane civile, pagube ale bunurilor cu caracter civil sau o combinaţie a acestor pierderi şi pagube, care ar fi excesive în raport cu avantajul militar concret şi direct așteptat.
6. Sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populației civile sau a persoanelor civile.
7. Prezența sau mișcările populației civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adăpost de operaţiunile militare, mai ales pentru a încerca să se pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere, să favorizeze sau să efectueze operaţiunile militare. Părţile în conflict nu trebuie să dirijeze mișcările populației civile sau ale persoanelor civile pentru a încerca să pună obiectivele militare la adăpost de atacuri sau să acopere operaţiunile militare.

Articolul 54

Protecția bunurilor indispensabile supraviețuirii populației civile

1. Este interzisă înfometarea civililor ca metodă de război.
2. Este interzis a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri indispensabile supraviețuirii populației civile, cum ar fi proviziile alimentare şi zonele agricole în care acestea se produc, recoltele, vitele, instalațiile şi rezervele de apă potabilă şi lucrările de irigații, în scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistență, populația civilă sau partea adversă, oricare ar fi motivația de la care se pornește, fie pentru a înfometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare alt motiv.

Articolul 70

Acţiuni de ajutor

1. Atunci când populația civilă dintr-un teritoriu sub controlul unei părţi în conflict, altul decât un teritoriu ocupat, este insuficient aprovizionată cu materiale şi alimente menţionate în art. 69, vor fi întreprinse acţiuni de asistenţă cu caracter umanitar şi imparțial şi fără nicio diferențiere cu caracter defavorabil, sub rezerva consimțământului părţilor vizate de către aceste acţiuni de asistenţă. Ofertele de asistenţă îndeplinind condiţiile de mai sus nu vor fi considerate nici ca un amestec în conflictul armat şi nici drept acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordată prioritate persoanelor care, așa cum sunt copiii, femeile însărcinate sau lehuze şi mamele care alăptează, este necesar, conform convenţiei a IV-a sau prezentului protocol, să facă obiectul unui tratament privilegiat sau al unei protecții deosebite.
2. Părţile în conflict şi fiecare înaltă parte contractantă vor autoriza şi vor facilita trecerea rapidă şi fără piedici a tuturor trimiterilor, a echipamentelor şi a personalului de ajutor oferite în conformitate cu prevederile acestei secţiuni, chiar dacă acest ajutor este destinat populației civile a părţii adverse.
3. Părţile la conflict şi fiecare înaltă parte contractantă, autorizând trecerea de ajutoare, echipamente şi personal în conformitate cu paragraful 2: a) vor dispune de dreptul de a stabili reglementările tehnice, inclusiv verificările, la care este supusă o asemenea trecere; b) vor putea să condiţioneze autorizația de trecere de obligaţia ca distribuirea asistenței să fie efectuată la faţa locului, sub controlul unei părţi protectoare; c) nu vor deturna în niciun fel trimiterile de ajutoare de la destinaţia lor şi nici nu vor întârzia trimiterea, cu excepţia cazurilor de necesitate urgentă, în interesul populației civile vizate.
4. Părţile la conflict vor asigura protecția trimiterilor de ajutoare şi vor facilita distribuirea rapidă a acestora.
5. Părţile la conflict şi fiecare înaltă parte contractantă interesată vor încuraja şi vor facilita o coordonare internațională eficientă a acţiunilor de asistenţă menţionate în paragraful 1.”

De asemenea, și Protocolul nr. 2 din 10 iunie 1977 prevede:

„Articolul 14

Protecția bunurilor indispensabile pentru supraviețuirea populației civile

Este interzis să se recurgă, ca mijloc de luptă, la înfometarea populației civile. În consecinţă, se interzice să se atace, să se distrugă sau să se facă inutilizabile, în acest scop, bunurile indispensabile pentru supraviețuirea populației civile, așa cum sunt produsele alimentare şi zonele agricole care le produc, recoltele, animalele, instalațiile şi rezervele de apă potabilă şi lucrările de irigații.”

Încălcarea Convențiilor de la Geneva, care stabilesc normele și principiile privind tratamentul prizonierilor de război, persoanelor aflate sub ocupație și a persoanelor afectate de conflicte armate, poate avea grave consecințe la nivel internațional și pentru cei responsabili de aceste încălcări. Persoanele sau entitățile responsabile de încălcarea gravă a Convențiilor de la Geneva pot fi supuse răspunderii penale internaționale. Aceasta poate implica urmărirea penală de către instanțele internaționale, precum Curtea Penală Internațională (CPI). Inclusiv lideri politici și militari, pot fi acuzați în mod distinct de crime de război sau crime împotriva umanității.

Statele care încalcă Convențiile de la Geneva pot fi obligate să plătească compensații sau reparații victimelor încălcărilor.

Statele care încalcă Convențiile de la Geneva pot să se confrunte cu izolarea internațională, inclusiv sancțiuni economice și politice din partea altor state sau organizații internaționale.

Citiți și:
Amnesty International acuză Israelul de crime de război: „Civilii palestinieni nu au nici o vină”
Politician austriac, despre SUA: E cea mai mare țară care comite crime de război!

yogaesoteric
20 noiembrie 2023