Nețărmuritul tupeu al prostiei ce se amalgamează cu impostura mediocrității
de profesor de yoga Nicolae Catrina
Motto jucăuș:
Bulă, cel mai bun elev din clasa a V-a, o întreabă pe dirigintă dacă poate să-i vorbească după ore. Aceasta acceptă. „– Ce vrei să-mi spui, Bulă?” „– Cred că sunt mult prea inteligent ca să mai rămân în clasa asta, mă cam plictisesc! Aș vrea să trec direct la liceu.” Directorul școlii este imediat informat și îl întreabă pe Bulă dacă mai întâi vrea să treacă niște teste. Bulă acceptă cu bucurie și testarea începe. „– Să vedem: ia spune cât fac 3 ori 4?” „– 12.” „– Dar 6 ori 6?” „– 36, domnule director.” „– Capitala Japoniei care este?” „– Tokyo!” Testul continuă încă o jumătate de oră, Bulă nu face nicio greșeală. La sfârșitul testului directorul este mulțumit și totuși îi cere dirigintei să-i pună și ea câteva întrebări. Diriginta începe: „– Bulă, vaca are patru și eu am două, ce sunt? – Picioarele.” „– Corect! Ce găsim în pantalonii tăi și nu găsim în ai mei?” Directorul se miră de întrebare… „– Buzunarele, doamnă!” „– Bine, Bulă! Unde au femeile părul cel mai creț?” Directorul iritat, tocmai se pregătește să intervină… „– În Africa, doamnă!” „– Ce este moale, dar când este lăsată pe mâna unei femei devine apoi tare?” Directorul, nervos, tocmai vrea din nou să intervină… „– Oja pentru unghii, doamnă!” „– Ce au atât femeile, cât și bărbații, în mijlocul picioarelor?” „– Genunchi, doamnă!” „– Bine, și ce anume are mai mare o femeie măritată decât una nemăritată?” Directorului, revoltat, nu-i vine să creadă ce aude… „– Patul, doamnă!” „– Care organ al trupului meu este cel mai umed?” „– Limba, doamnă!” „– Ce cuvânt care începe cu litera «c» poate să fie umed sau uscat și pe care oamenii îl privesc cu multă plăcere?” „– Cerul!” spune Bulă. Directorul răsuflă ușurat și decide să oprească testul: „– Gata, Bulă! Nu o să te trimit la liceu, ci te trimit direct la Universitate! Chiar și eu aș fi picat cam repede acest test…”
Morala: cu cât a trecut mai mult timp după ce am părăsit calea spirituală, iar apoi ne-am prostit și ne-am smintit, cu atât devenim mai perverși!
Într-un fel sau altul, în vremurile apocaliptice pe care le trăim, ne confruntăm adeseori în viața de zi cu zi cu nețărmuritul tupeu al prostiei abisale și uneori chiar agresive. Mai ales în societatea actuală, prostia nu mai lipsește aproape de nicăieri, o întâlnim inclusiv în acei veleitari ce pretind din cauza orgoliului lor exacerbat că deja sunt doldora de „spiritualitate”. Alteori, prostia se deghizează cameleonic în spirit justițiar și, ambalându-se în tone de elucubrații, se crede mereu superioară celorlalți. Cu un nemărginit aplomb și fiind lipsit de orice jenă, prostul crede cu tărie tâmpă că el deține adevărul absolut. El ȘTIE! De aceea, niciodată el nu poate fi contrazis: ce debitează el este… „beton”. Iar asta îl face să se simtă sigur pe el. Cât de plăcut poate fi pentru el să știe că are mereu dreptate! Chiar dacă, în fond, el nu este decât o jalnică … perso-nulitate iresponsabilă.
Dacă inteligența implică o vie prezență de spirit, prostul este caracterizat de o absență crasă de spirit. Cu toate acestea, prostul cu un aplomb imens îi poate prosti uneori și pe alții, mai ales în spațiul virtual, unde oricine poate să răcnească nestingherit și să proclame cu îndrăzneală orice aiureală dorește. Tocmai din cauza acestei entropii (ce trece adeseori neobservată) a opiniilor și a confuziei actuale atât de accentuate a valorilor, care promovează adeseori într-o manieră inconștientă atât pseudo-cultura, cât și pseudo-spiritualitatea, mai ales cei naivi, proști și superficiali, ori cei ce sunt necunoscători, pot să ia lesne în seamă opiniile așa-zis „spirituale” ale unor nulități și sunt dispuși să considere ca fiind „iluminatoare” evidentele confuzii ideatice ale acestora, privindu-le uneori drept veritabile „revelații”.
În plus, după ce își lansează panseurile – care în fond sunt, pentru cel inițiat, banale imbecilități cu pretenții – prostul așteaptă laude și aprecieri în serie de la ceilalți pentru că, în realitate, prostia e plină de complexe. Ea este chiar incurabilă, mai ales atunci când prostul are deja și o vanitate exacerbată.
În această direcție, comportamentul avocatului Mihai Rapcea este acela al prostului tipic, al parvenitului cocoțat obraznic în jilțul ce i se pare că este atât de țanțoș al blogului său. El își dă doct cu părerea despre orice, inclusiv cu privire la aspecte despre care nici nu are habar. Și, așa cum mărturisește chiar el, bucuria găselnițelor lui (în fond, niște ridicole elucubrații) nu este completă dacă nu o împărtășește și altora, în intenția vădită de a primi aprecieri (gen: Chapeau!).
Iată pe scurt despre ce este vorba: recent, Rapcea Mihai s-a decis să comunice – după atâția ani – universului „revelația” lui cum că tehnica fundamentală de LAYA YOGA nu ar fi bună de nimic! Este încă o încercare neizbutită a dlui avocat (care suferă de o rea-credință cronică, dar care este definit de o neobosită și infectă inventivitate în rău) de a mai lansa – cu un aer de doctă „autoritate” în domeniul practicilor spirituale – noi mizerii și minciuni asupra Școlii de yoga MISA și a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru.
În prostia sa imensă, el pierde din vedere că în realitate valoarea absolut autentică a tradiției multimilenare LAYA YOGA nu va putea fi anulată de tembelismele fantasmagorice ale acestui mediocru iresponsabil. Cum ar putea el, spre exemplu, să-și explice sau să explice altor aiuriți ca el multele mii de mărturii scrise sau înregistrate VIDEO-AUDIO ale practicanților tehnicilor de LAYA YOGA ce le-au fost puse la dispoziție în cadrul acestei școli de Yoga? Despre toate acestea el se va grăbi să spună că toate au fost inventate pentru că, în conformitate cu elucubrațiile pe care le debitează, toate acestea sunt o imposibilitate.
În psihologie este deja cunoscut faptul că mediocritatea este o patologie foarte insidioasă. Prolifici doar din punct de vedere cantitativ, dar în fond impotenți din punct de vedere calitativ, mediocrii își ascund ratarea, suferințele disimulate și neputințele în spatele unor remarci prompte de genul: „Las’ că știu eu mai bine!” În general, aceștia sunt niște oameni marcați de mari complexe de inferioritate, dar incapabili să accepte măcar că există totuși o sferă veritabilă a valorilor autentice la care ei nu au acces.
Ori, iată că exact asta face dl Rapcea – după atâția ani de promovare a sistemului LAYA YOGA în România! – pentru a-și ascunde neputințele, atât în ceea ce privește practica yoga, precum și lipsa totală de competență în practicile și etapele ce sunt specifice sistemului LAYA YOGA. Tocmai de aceea, el însăilează câteva idei năucitoare, complet lipsite de fundament referitoare la „nivelurile conștiinței” având grijă, totodată, să afirme axiomatic (fără a oferi niciun argument pertinent) cum că atât LAYA YOGA, cât și practicile spirituale care sunt oferite în cadrul Școlii de yoga MISA nu ar avea aproape nicio valoare.
Or, repetăm: dacă toate aceste afirmații abracadabrante ar fi câtuși de puțin reale, cum s-ar putea explica miile de mărturii ale celor care au practicat și au aprofundat tehnicile de LAYA YOGA, iar apoi au avut o mulțime de experiențe spirituale de excepție care în timp i-au transformat profund?
Ca o utilă paranteză, aceste scorneli tâmpe ne amintesc de o altă „mare (pseudo)revelație” a avocățelului: cu ceva timp în urmă, tot acesta spunea că nici continența sexuală nu este deloc bună pentru că, vezi Doamne, știe el cel mai „bine” că „tradițional” s-ar recomanda să te mai descarci (să ejaculezi!) din când în când pentru că, altfel, vei avea mari probleme de sănătate! Dacă ești inteligent, intuitiv și cu bun simț, nu ai cum să nu remarci în spatele acestor panseuri năucitoare încercarea lui disperată de a-și „justifica” neputința de a realiza o stare deplină și constantă de continență sexuală amoroasă.
Având în vedere toate acestea, ne putem întreba, pe bună dreptate: ce a realizat de fapt Mihai Rapcea, după atâția ani de evidentă stagnare, ca practică spirituală? Dincolo de aparențe, în afara faptului de a scrie sute și sute de calomnii mai mult sau mai puțin abjecte la adresa Școlii de yoga MISA și a mentorului acesteia, Gregorian Bivolaru, el nu a mai practicat cu succes o cale spirituală. În ciuda regresului spiritual vădit cu care el se confruntă de ani de zile, iată că, după atâția ani, el susține tâmpenia hilară cum că abia acum „a descoperit” că LAYA YOGA este o prostie.
Este evident pentru noi că tocmai din cauză că el, personal, a fost un practicant yoga sub-mediocru și nu a fost niciodată capabil să obțină măcar unele rezultate semnificative în ceea ce privește practica tehnicii de LAYA YOGA, aceasta nu implică absolut deloc că LAYA YOGA, care este cunoscută de mii de ani în India, nu ar fi o metodă eficientă!
Reamintim încă o dată că dovada edificatoare în acest sens a fost și ne este oferită de numărul uriaș de mărturii (unele dintre ele cu totul extraordinare) chiar și ale unor yoghini care nu au și nu au avut niciodată vreo legătură cu MISA ori cu Gregorian Bivolaru (pentru că, în neghiobia lui imensă și din cauza năucelii în care se complace, sărmanul Rapcea uită faptul că tradiția multimilenară a sistemului LAYA YOGA nu este invenția profesorului Gregorian Bivolaru; cei inițiați și yoghinii avansați știu de multă vreme că LAYA YOGA este o cale spirituală care, în sine, este de necontestat!). La fel, mărturiile yoghinilor de la MISA (aceste mărturii fiind de ordinul miilor) atestă din plin valoarea practică a tehnicilor de LAYA YOGA. De altfel, o mare parte dintre aceste mărturii excepționale vor fi rând pe rând incluse în multele volume ale „Enciclopediei roadelor spirituale”. Primul volum al acestei enciclopedii inedite (care deocamdată este unică pe glob) a văzut deja lumina tiparului chiar anul acesta (2017) și s-a bucurat de succes.
Toate „argumentele” lui Rapcea care, în perspectiva sa tembelă vizează, zice-se, „anihilarea” dintr-o lovitură a tradiției milenare a sistemului LAYA YOGA, oglindesc cu prisosință aceeași prostie abisală, iremediabilă. Toate părerile lui extravagante izvorăsc dintr-o idioțenie plină de tupeu și perversitate – pentru că de fapt ceea ce spune el despre „nivelurile conștiinței” în conformitate cu tradiția Vajrayana nu contravine cu nimic nici adevărurilor și nici practicilor tradiției LAYA YOGA! Doar el, speculativul avocățel Rapcea, este cel care încearcă din răsputeri să forțeze această „concluzie” imbecilă. Toate acestea dovedesc o dată în plus de ce prostia este definită adeseori de pretenția fantasmagorică a unei perfecte raționalități.
Oferim, în loc de încheiere, o ilustrare ce este profund semnificativă a caracterului îndoielnic al alunecosului Rapcea, așa cum se desprinde aceasta din mesajele recente care ne-au parvenit de la profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, mesaje ce au fost trimise pe adresa editurii Shambala. Iată ce ne-a transmis profesorul de yoga referitor la avocatul Mihai Rapcea:
„Mihai Rapcea ne-a vizitat (fiind neinvitat) în perioada de detenție atunci când ne aflam la București în arestul Poliției Capitalei, ocazie cu care ne-am putut convinge – în mod indirect – că el colaborează cu Serviciile secrete, deoarece, pe baza legitimației pe care probabil o are, a intrat în vizită la noi având asupra lui telefonul mobil, care era ascuns în buzunarul pantalonilor. Așa ceva era și este strict interzis prin lege și chiar constituie o infracțiune. Am constatat cu uimire aceasta conjunctural, deoarece chiar în timpul discuției cu noi, telefonul pe care îl avea ascuns în buzunar i-a sunat brusc, iar polițistul ce ne supraveghea în permanență discuția, cam la 2 metri de noi, a spus: «A, da, știu, în cazul dumnealui nu este nicio problemă!». Apoi, cu toate că ceea ce s-a petrecut atunci era o evidentă infracțiune pentru care domnul Mihai Rapcea s-ar fi putut alege cu un dosar penal, polițistul respectiv nu a luat nicio măsură. Pentru noi a fost evident că numai un statut cu totul special de colaborator SRI i-ar fi conferit avocatului Mihai Rapcea dreptul de a avea asupra lui telefonul mobil chiar și în incinta arestului de la Poliția Capitalei. Numai cineva care deja se bucură de anumite privilegii ce sunt oferite de o astfel de legitimație SRI ar fi beneficiat de o astfel de imunitate, care altfel este imposibilă pentru nu contează ce avocat din România. Legea este foarte strictă în această direcție, iar «UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ!».
Cu acea ocazie, noi l-am anunțat că l-am iertat, pe parcursul acelei discuții pe care am purtat-o față în față cu Mihai Rapcea, pentru calomniile și minciunile sfruntate pe care el (Rapcea) le-a publicat pe blogul său, acesta fiind și motivul pentru care l-am rugat după aceea pe Ciprian Fodor să renunțe la plângerea penală ce fusese formulată de el împotriva lui Mihai Rapcea. Cu toate că Rapcea, la rândul său, a promis că nu va mai scrie niciodată nimic urât nici împotriva Școlii de yoga MISA și nici împotriva noastră, el nu și-a respectat această promisiune. Ba mai mult decât atât, după ce s-a văzut, ca să spunem așa, «cu sacii în căruță» și a primit – în condițiile pe care le-am menționat aici – soluția de neîncepere a urmăririi penale (N.U.P.) în dosarul în care dl Ciprian Fodor făcuse plângere contra lui, iată că actualmente Mihai Rapcea s-a manifestat fiind plin de venin și complet lipsit de recunoștință. Cu același pișicherism care deja i-a intrat în sânge, Mihai Rapcea a avut tupeul să scrie pe blogul său că respectiva soluție a Parchetului se datorează doar «nevinovăției sale». Aceasta este însă o minciună pentru că în realitate noi am fost cei care l-am rugat în prealabil pe dl Ciprian Fodor printr-un mesaj să se oprească declarațiile pentru cercetarea penală și să nu se mai continue procesul penal împotriva lui. Dincolo de modul urât, alunecos în care s-a comportat Mihai Rapcea, noi am dat dovadă de onoare și ne-am respectat cuvântul.”
Citiți și:
Impertinentul resentimentar Mihai Rapcea și elucubrațiile sale conspiraționiste
Minciunile gogonate ale jalnicului «avocat al diavolului» Mihai Rapcea au picioare scurte
yogaesoteric
22 iulie 2017