Norii negri ai autoritarismului – Diagnosticul sumbru al președintelui UNBR Traian Briciu

„Acuzarea e din ce în ce mai ranforsată de mijloace, de tehnologii, de metode, de legi. Apărarea a devenit din ce în ce mai vitregită de mijloacele de care ar fi necesar să dispună. Declinul apărării intervine într-o perioadă în care drepturile și libertățile par a fi ajuns la maximum de dezvoltare. Civilizația începe să obosească de libertate. Și atunci în depărtare apar norii negri ai autoritarismului”

La fel cum duşmanul binelui este mai-binele, tot astfel duşmanul libertăţii este prea multă libertate. Şi astfel lucrurile degenerează în autoritarism. Semnalul de alarmă a fost tras sâmbătă, 29 mai 2021, de către preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România, avocatul Traian Briciu, la dezbaterea „Vulnerabilităţi actuale ale profesiei de avocat: cauze şi remedii”, organizată de către UNBR şi Baroul Bucureşti.

Un semn al autoritarismului este însuşi declinul dreptului la apărare. Vulnerabilizarea acestui drept – a profesiei de avocat, în general – nu este nouă, ci a început încă din 2001, în numele luptei împotriva terorismului. (Ne permitem să menţionăm una dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, concretizată în SUA prin adoptarea invazivului Patriot Act.)

Secretul profesional dintre avocat şi client nu a fost dinamitat numai la momentul 11 septembrie 2001, ci şi odată cu scandalul Panama Papers, a adăugat Traian Briciu.

Totuşi, recentele evoluţii sunt de natură să dea speranţe breslei avocaţilor, precum şi justiţiabililor: Adunarea Naţională a Franţei a votat în prima lectură proiectul Legii privind încrederea în justiţie, care introduce ca reguli limitarea scurgerii informaţiilor în cadrul anchetelor în curs, prezenţa obligatorie a avocatului la percheziţii, prezenta avocaţilor în cadrul colegiilor de etică şi deontologie din Consiliul de Stat şi din Curtea de Casaţie.

De asemenea, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie şi o recomandare care condamnă abuzurile comise de către autorităţi împotriva avocaţilor. Abuzuri – adăugăm noi – întâlnite inclusiv în cazul avocatului Robert Roşu, aruncat în închisoare doar pentru că a îndrăznit să-şi exercite profesia.

Iată discursul avocatului Traian Briciu:

„Din motive diferite (interne, internaţionale, unele ce ţin de vremurile sub care trăim), un aspect este clar: între apărare şi acuzare s-a creat o mare diferenţă, iar această diferenţă este în dauna apărării. Or, în realitate, fie că suntem judecători, fie că suntem procurori, fie avocaţi sau alte categorii de jurişti, până la urmă toţi este necesar să tindem către ceea ce se numeşte «justiție», iar justiţia tinde către adevăr.

Or, pentru a ieşi adevărul adevărat (şi nu adevărul cuiva) la iveală, este nevoie de un echilibru între apărare şi acuzare. Or, aici apar problemele: de o perioadă lungă de timp (şi acum devine din ce în mai acut), acuzarea este din ce în ce mai ranforsata de mijloace, de tehnologii, de metode, de cunoaştere şi de legi, iar apărarea a devenit din ce în ce mai vitregită de mijloacele de care ar fi necesar să dispună.

Sigur că aceste aspecte nu reprezintă o chestiune care să fie pusă în sarcina cuiva anume – unui personaj, unei categorii profesionale, unei categorii de politicieni sau unui stat. Din nefericire, aceste chestiuni au la bază o succesiune de evenimente şi mă tem că acest declin al apărării (pentru că eu aşa îl percep la ora actuală) intervine – culmea! – într-o perioadă în care drepturile şi libertăţile par a fi ajuns la maximum de dezvoltare. Dar tot acum poate că civilizaţia actuală începe să obosească de libertate. Şi când o civilizaţie începe să obosească de atâta libertate, în depărtare apar norii negri ai autoritarismului.

Autoritarismul îşi face apariţia treptat, nu printr-o lovitură bruscă, ci de multe ori pe fondul chiar al încurajărilor venite din partea unei largi mase de populaţie. Populaţia la un moment dat începe să simtă că oboseşte de atâta libertate şi începe să-şi cedeze drepturile, treptat-treptat, în favoarea unor pretinse, dorite protecţii – pe care, evident, elementele de autoritarism le pot garanta mai bine.

Situaţia noastră privind declinul la apărare a început încă din 2001, când, sub argumentul luptei împotriva terorismului (un argument altfel foarte solid), secretul profesional – alături de alte categorii de secrete (bancare şamd) – a început să fie diminuat. N-a fost anihilat complet, dar a fost diminuat.

Episodul Panama Papers (2016) a adus un alt declin, pentru că avocatura a fost pusă într-o lumină dificilă. Sigur că acceptăm faptul că în unele cazuri avocaţii pot încălca legea. Este absurd să credem că într-o categorie profesională toată lumea se comportă conform legii. Problema este că atât de mediatizata afacere Panama Papers a generat o viziune nefavorabilă asupra profesiei de avocat, preschimbată relativ repede într-o şi mai mare diminuare a secretului profesional sub aspectul tranzacţiilor transfrontaliere şi legislaţiei privind spălarea banilor.

Prin urmare, chestiunile acestea nu sunt numai interne. Ele au un recul internaţional şi în realitate, dintre toate acestea, diminuarea secretului profesional evident că generează un declin al apărării.

Există însă şi preocupări care ne dau speranţe. De exemplu, recent, Adunarea Naţională a Franţei a votat la prima lectură un proiect extrem de interesant: Legea privind încrederea în justiţie. Iar în această lege sunt aspecte extrem de importante privind funcţionarea dreptului la apărare. În sensul că se adopta ca reguli limitarea scurgerii informaţiilor în cadrul anchetelor în curs, prezenţa obligatorie a avocatului la percheziţii, prezenta avocaţilor în cadrul colegiilor de etică şi deontologie din Consiliul de Stat şi din Curtea de Casaţie.

De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, soarta avocaturii şi starea avocaturii au fos tratate în ceea ce numim Raportul Bashkin, pe care Uniunea Naţională a Barourilor din România l-a tradus şi l-a publicat.

O să vă citez câteva dintre îngrijorările reflectate în acest Raport Bashkin, supus analizei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:

«- Avocaţii au fost identificaţi adesea cu clienţii lor şi, prin extensie, cu afilierile politice ale clienţilor lor sau infracţiunile de care aceştia sunt acuzaţi;

– Una dintre cele mai frecvente încălcări ale drepturilor avocaţilor este convocarea avocaţilor la audieri de către organele de anchetă în calitate de martori în cazurile în care avocaţii acordă asistenţă juridică clienţilor lor;

– Avocaţii sunt chemaţi să se prezinte ca martori în procedurile împotriva clienţilor lor şi li se cere să explice de ce şi cum îşi reprezintă clienţii;

– Avocaţii se confruntă cu hărțuiri administrative şi judiciare, inclusiv ingerinţe abuzive asupra drepturilor şi privilegiilor lor profesionale, cum ar fi: violarea comunicărilor privilegiate dintre avocat şi client, percheziţiile corporale sau a sediilor lor profesionale, confiscări ale documentelor legate de caz, supraveghere ilegală audio şi video, necomunicarea informaţiilor esenţiale legate de caz, trecerea pe liste cu persoane care au diverse interdicţii, inclusiv de călătorie;

– Autorităţile de aplicare a legii urmăresc în mod necorespunzător să evalueze şi să reglementeze onorariile avocaţilor.»

Acestea sunt unele dintre menţiunile acestui raport – raport care a stat la baza adoptării unei rezoluţii (Rezoluţia 2348/2020) şi a unei recomandări (Recomandarea 2188/2020) privind principiile şi garanţiile aplicabile avocaţilor, prin care Comitetul Miniştrilor reaminteşte că este necesară crearea unor condiţii de egalitate între acuzare şi apărare în procedurile contradictorii, precum şi prin garantarea siguranţei avocaţilor şi a altor participanţi la procedurile legale.

Deci iată că problemele noastre nu sunt unele autohtone. Ele sunt unele europene. Iată că la nivelul Uniunii Europene există o preocupare pentru aceste probleme. Ceea ce înseamnă că, dacă conştientizam elementele de virus care au intrat în legătură cu dreptul la apărare, putem încă să tratăm aceste simptome.

Primul aspect însă este că, dincolo de aceste eforturi europene, dincolo de ceea ce deja am văzut că poate să se traducă la un moment dat într-o modificare, într-o perfecţionare a legislaţiei privind dreptul la apărare, dacă este posibil ca prin dialogul interprofesional prin ideile care se dezvoltă de către noi să facem, pe baza legislaţiei actuale, mai clar, mai coerent şi mai sigur dreptul la apărare, astfel încât avocaţii să ştie care sunt cu adevărat vulnerabilităţile lor, să ştie exact care sunt limitele manifestărilor, activităţilor lor şi să ştie exact ce aşteptări au ceilalţi parteneri judiciari de la ei.

Pentru că primul element de depăşire a unei situaţii de declin al dreptului la apărare este conştientizarea situaţiei în care ne aflăm. De aici începe tratarea. Fără conştientizarea stiuatiei în care te afli, niciun tratament nu poate fi bun.

Chestiunea declinului dreptului la apărare nu este o problemă a avocaţilor, în esenţă. Aici orice profesie juridică, orice cetăţean este necesar să gândească totul în altă cheie decât cea în care am fost obişnuiţi în ultima perioadă. Prea adesea am fost obişnuiţi să gândim totul în cheia următoare (greşită fundamental): eu nu fac nimic rău, eu n-o să fac nicio ilegalitate; prin urmare, n-o să am nevoie niciodată de avocat; de avocat au nevoie numai cei care fac ilegalităţi; prin urmare, avocaţii înseamnă că ajută să scape pe cei care fac ilegalităţi; prin urmare, şi avocaţii sunt la fel de răi sau aproape la fel de răi ca şi cei care fac ilegalităţi. Această cheie este fundamental greşită şi filosofic, dar şi practic – în sensul că mai devreme sau mai târziu viaţa dovedeşte că mulţi dintre aceştia ajung să aibă nevoie de avocat. Şi, din păcate, este necesar să conştientizeze încă de pe acum: investiţia în ranforsarea, echilibrarea dreptului la apărare este o investiţie pe care o faci inclusiv pentru tine. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, o să ai nevoie de un avocat. Numai că atunci, dacă avocatul va fi slab, şi situaţia ta va fi slabă şi vei regreta momentele în care ai ignorat acest aspect.

Prin urmare, dreptul la apărare este important nu atât pentru avocat. Noi ne vom descurca oricum, pentru că ne-am descurcat în multe momente istorice. Am trecut şi dictaturi de toate felurile şi profesia a rămas. Problema este cu ceilalţi, cu cei pe care îi apărăm: ei, în general, sunt cei mai afectaţi de scăderea dreptului la apărare, nu avocaţii.”

Citiți și:
În aceste vremuri criminale, unde este Justiția?
Serviciile de informații / securitate și justiția

 

yogaesoteric
9 ianuarie 2022