Nu perfidul Albion, ci abjectul Albion

În anii 1650, mai mult de 100.000 de copii irlandezi, între 10 și 14 ani, au fost luați de la părinții lor și vânduți ca sclavi în Lumea Nouă.

Aceasta a fost doar o parte a vastului plan de deportare a populației irlandeze, conceput de regii englezi. Ajungând în coloniile Lumii Noi, aceste „animale de povară vorbitoare” au fost subiectul altor tratamente și mai josnice aplicate de proprietarii lor, inclusiv experimentele de a îmbunătăți rasa sclavilor irlandezi prin încrucișări rasiale.

Această perioadă dureroasă pentru Irlanda a fost atât genocid (în sensul eliminării unei populații), cât și înrobirea supraviețuitorilor. Regii James I și Carol I și-au propus să înrobească poporul irlandez, iar apoi Oliver Cromwell a continuat această practică de dezumanizare a vecinilor săi. Comerțul a început când James I a vândut 30.000 de prizonieri irlandezi ca sclavi în Lumea Nouă. Proclamația sa, din 1625, le-a ordonat să fie deportați în străinătate și vânduți coloniștilor englezi din „Indiile de Vest”.

Până la mijlocul secolului al XVII-lea, irlandezii reprezentau cel mai mare contingent de sclavi vânduți în Antigua și Montserrat. La acea vreme, 70% din populația Montserrat-ului erau sclavi irlandezi. Irlanda a devenit cel mai mare rezervor de oameni pentru comercianții englezi. Majoritatea acestor sclavi timpurii din Lumea Nouă erau, de fapt, albi și nu negri. Între 1641-1652, peste 500.000 de irlandezi au fost uciși de englezi și 300.000 dintre ei au fost vânduți ca sclavi.

Populația irlandeză a scăzut de la 1.500.000 la 600.000 în zece ani. Familiile au fost distruse, deoarece britanicii le-au interzis taților irlandezi să-și ducă soțiile și copiii peste Atlantic. Aceasta a dus la apariția unei populații însingurate de femei și copii, iar soluția britanică a fost să îi vândă și pe aceștia. În anii 1650, mai mult de 100.000 de copii irlandezi, cu vârste cuprinse între 10-14 ani, au fost luați de la părinții lor și vânduți ca sclavi în Antille (Indiile de Vest), Virginia și Noua Anglie (New England). În acest deceniu, 52.000 de irlandezi (majoritatea femei și copii) au fost vânduți în Barbados și Virginia.

În 1656, Cromwell a ordonat ca 2.000 de copii irlandezi să fie trimiși în Jamaica și vânduți coloniștilor englezi. Se pare că aceasta este originea termenului „kid-napper”, „un hoț de copil”, hoț de ființe umane, în special copii, destinați inițial exportului către plantațiile de bumbac din America de Nord. Mulți evită astăzi termenul jenant de „sclavie” pentru a descrie acest episod teribil din istoria poporului irlandez. Ei folosesc termenul juridic de „indentured servant” – „servitor sub contract”, dar în cele mai multe cazuri acești sărmani „servitori” nu reprezentau pentru stăpânii lor cu nimic mai mult decât niște bovine umane. Comerțul cu sclavi negri a început în acest moment. Multe date și mărturii arată că sclavii africani erau mai scumpi și au fost tratați mai bine decât omologii lor irlandezi.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, un sclav african costa pana la 50 lire sterline, în vreme ce achiziționarea unui sclav irlandez nu costa mai mult de 5 lire sterline. Dacă un plantator biciuia sau bătea până la moarte un sclav irlandez, aceasta nu era considerată o crimă, iar moartea lui, din punct de vedere financiar, era o pierdere inferioară față de cea a unui sclav african, mai scump.

Proprietarii englezi au decis, în curând, să ia femeile irlandeze deopotrivă și pentru distracția lor personală și pentru un mai mare profit, deoarece copiii sclavilor erau ei înșiși sclavi, ceea ce creștea volumul de brațe de muncă. Deoarece copiii rezultați rămâneau sclavi, în ciuda posibilei emancipări a mamelor lor, la un moment dat, englezii s-au gândit să le încrucișeze pe sclavele lor albe (adesea fete de 12 ani) cu africani pentru a produce sclavi de o valoare deosebită.

Aceste „mulatre”, vândute pentru o valoare mai mare decât sclavii irlandezi albi, reprezentau o economie de bani, deoarece englezii nu mai erau nevoiți să cumpere negri de pe piață. Această practică de încrucișare a femeilor irlandeze și africane a continuat timp de câteva decenii și a fost atât de răspândită, încât în 1681 a fost adoptată o lege care „interzicea împerecherea sclavilor irlandezi cu sclavi africani în scopuri comerciale”. Pe scurt, a fost o chestiune de a nu dăuna profiturilor marilor companii de transport de sclavi. Anglia a continuat să transporte zeci de mii de sclavi irlandezi mai mult de un secol.

Documentele dovedesc că după rebeliunea irlandeză din 1798, mii de sclavi irlandezi au fost vânduți în America și Australia. Abuzurile comise împotriva prizonierilor africani și irlandezi au fost terifiante. S-a petrecut, de pildă, ca o navă britanică să arunce 1302 sclavi irlandezi în Atlantic, pentru ca echipajul să se poată hrăni mai bine. Este incontestabil faptul că irlandezii au trecut prin ororile sclaviei la fel de mult (dacă nu chiar mai mult în secolul al XVII-lea) decât africanii. Este probabil ca fețele închise la culoare ale multor antilezi, vorbitori de limba engleză, să provină din combinația de strămoși africani și irlandezi.

În 1839, Marea Britanie a decis să oprească participarea sa la „autostrada maritimă spre iad” și a încetat să mai transporte sclavi. Dar această decizie nu i-a dezangajat pe pirații care au continuat această activitate. Niciuna dintre victimele irlandeze nu s-a putut întoarce în patria ei pentru a descrie acest calvar. Sunt sclavi pierduți, cei pe care timpul și cărțile de istorie i-au uitat și îi omit cu ușurință. Vorbim până la saturare de soarta sclavilor africani prinși în comerțul triunghiular dintre Europa, Africa și America, dar uităm întotdeauna realitatea istorică a sclavilor albi irlandezi, dar și a altor sclavi albi creștini, vânduți deopotrivă de turci și arabi în zonele lor. Nu puține sunt articolele despre acest subiect deranjant, aproape necunoscut în școlile din America de Nord, în care se spune că totul nu este decât un mit… Dimpotrivă, este adevărat. Politica este ca negrii sclavi să ocupe primii și singurii podiumul, în timp ce, istoric, primii sclavi cu adevărat numeroși din America, în epoca modernă, au fost albii și nu negrii, care le-au succedat.

Surse: La traite des esclaves irlandais au 17è siècle se double d’un génocide – Site de Ré-information historique

Citiți și:
Sclavia trecută, cea prezentă și cea viitoare
Perfidul Albion a minţit mereu – Cum a furat Marea Britanie 44,6 trilioane de dolari din India

yogaesoteric
8 mai 2022