Perfidul Albion a minţit mereu – Cum a furat Marea Britanie 44,6 trilioane de dolari din India

 

Chiar şi în zilele noastre, în cercurile politice britanice circulă părerea conform căreia colonizarea Indiei, oricât de cumplită a fost pentru aceasta, nu ar fi adus niciun beneficiu economic major Perfidului Albion. S-a mers într-atât de mult cu această direcţie de neo-mistificare, încât s-a ajuns să se afirme că administrarea Indiei de către britanici a fost destul de costisitoare pentru Londra. Ca de atâtea ori însă, adevărul nu poate fi ascuns. Şi nici negat. Oricât de mulţi bani ar avea cineva, istoria nu poate fi mituită la nesfârşit.

Cu câte mâini fură Londra?

Există, iată, exemplul dat de renumitul economist Utsa Patnaik, prin cercetările sale publicate recent în Columbia University Press, cercetări al căror rezultat dovedeşte încă o dată ipocrizia establishment-ului britanic, precum şi sumele uimitoare de bani extrase de Marea Britanie în tot acest răstimp în care a ocupat şi exploatat India. Pe baza registrelor financiare cumulate din cei aproape 200 de ani de ocupaţie colonialistă a Indiei, mai precis între anii 1765-1938, Patnaik a calculat că, în perioada respectivă, Imperiul Britanic a „suptˮ din India o sumă de bani echivalentă cu valoarea astronomică de aproape 45 de trilioane de dolari americani în zilele noastre!

Este cu adevărat o sumă greu de închipuit! Spre exemplu, 47 de trilioane de dolari reprezintă de 17 ori PIB-ul anual al Marii Britanii la ora actuală.

Haideţi să vedem, pe scurt, cum s-a petrecut totul, căci este vorba de cel mai mare jaf din istoria omenirii. Încă de la început, operaţiunea de jefuire a avut loc prin intermediul aparentului sistem al comerţului. Încă dinainte de perioada cuceririi şi transformării Indiei în cea mai mare şi mai bogată colonie britanică, Londra a ales să cumpere textile şi orez de la producătorii indieni, plătind în argint, cum făceau cu orice altă ţară cu care avea legături comerciale. Însă ceva s-a schimbat în 1765, la scurt timp după ce Compania Indiilor de Est a luat sub control tot subcontinentul indian şi a impus monopolul asupra tuturor activităţilor comerciale de acolo.

Iată ce s-a petrecut: Compania Indiilor de Est a început să colecteze taxe în India proaspăt cucerită, iar după aceea a început să se folosească la modul diabolic de o parte a acestor încasări (mai precis de o treime din ele), pentru a finanţa cumpărarea de bunuri produse în India şi destinate pieţelor britanice. Cu alte cuvinte, în loc să plătească pentru bunurile indiene din buzunarul lor, britanicii le-au luat pe gratis, „cumpărându-leˮ de la ţărani şi ţesători cu banii pe care tocmai îi luaseră de la aceştia. Evident, era vorba de o escrocherie, dar de una la o scară nemaivăzută până atunci. Cu toate acestea, marea majoritate a indienilor habar nu avea de ce se petrecea, deoarece agenţii care le colectau taxele nu erau aceiaşi cu cei trimişi să le cumpere mărfurile şi bunurile. Dacă era una şi aceeaşi persoană, probabil ar fi înţeles, dar Londra a avut mare grijă şi de acest amănunt. O parte dintre bunurile însuşite prin această escrocherie de proporţii intercontinentale, la propriu, era folosită de Imperiul Britanic, iar restul era trimis la export de către britanici.

Acest sistem al re-exportării bunurilor furate din India a permis Londrei să finanţeze, printre altele, fluxul importurilor din Europa, incluzând aici materii prime de interes strategic, precum fierul, păcura şi lemnul, care erau vitale pentru procesul de industrializare masivă a Imperiului.

Într-adevăr, se poate spune, fără a exagera prea mult, că atât de celebra Revoluţie Industrială apărută în Marea Britanie a depins în mare parte de jefuirea sistematică a Indiei. Pe lângă asta, britanicii au vândut altor ţări, pe bani deosebit de frumoşi, o parte din bunurile şi mărfurile luate pe nimic din India, obţinând adesea profituri chiar de peste 100%.

Numai pe respirat nu s-a pus taxă

După 1858, coloniştii britanici au adăugat o nouă inginerie financiară sistemului „tax and buyˮ. După ce aceştia au slăbit în mod intenţionat monopolul Companiei Indiilor de Est, producătorii indieni au primit permisiunea să-şi exporte bunurile şi către alte ţări. Numai că britanicii s-au asigurat că banii obţinuţi din aceste tranzacţii aparent libere ajungeau, de fapt, tot la Londra.

Cum funcţiona această escrocherie? Ei bine, oricine dorea să cumpere bunuri şi mărfuri din India o putea face doar prin intermediul unor acţiuni intitulate Council Bills, adică o serie de certificate emise doar de Coroana Britanică. Iar singura modalitate de a intra în posesiunea acestor certificate-permis era să le cumperi în aur sau argint direct din Londra. Aşa că afaceriştii şi comercianţii care vroiau afaceri în India trebuiau să se deplaseze întâi la Londra, unde să plătească pentru certificatele-permis, pe care le dădeau apoi producătorilor indieni de la care luau bunurile dorite. Abia ulterior producătorii indieni depuneau certificatele cu pricina la secţii speciale ale birourilor coloniale britanice, de unde erau „plătiţiˮ în rupii locale, care apoi erau confiscate în totalitate de englezi sub pretextul taxelor. Deci oamenii nu erau deloc plătiţi, iar Londra se alegea cu aurul şi argintul care ar fi trebuit să ajungă la indieni drept plată pentru bunurile lor ajunse la export.

Acest sistem, mai mult decât inechitabil şi corupt, demonstrează că încă din vremurile în care prin India se rula un surplus impresionant de bunuri şi mărfuri (surplus care s-a menţinut chiar şi în primele trei decenii ale secolului XX), acest aspect avea să pună bazele sărăciei proverbiale cu care avea să se confrunte India după retragerea britanică. Asta deoarece India era nevoită să se împrumute doar din Marea Britanie, dacă vroia să-şi exporte pe mai departe bunurile.

Pornind de la acest aspect, istoricii şi politicienii britanici de astăzi cu vederi pro-colonialiste afirmă că India a fost mai degrabă o piatră de moară la gâtul Imperiului Britanic, decât Perla Coroanei acestuia. Doar că adevărul a fost cu totul şi cu totul altul. Imperiul Britanic a extras venituri uriaşe, aproape incalculabile, care aparţineau de fapt producătorilor din India. Că vor sau nu să o recunoască englezii de astăzi, India a fost cea mai mare găină cu ouă de aur din istoria perfidului Albion. Căci „deficitulˮ invocat de aceştia nu înseamnă altceva decât faptul că India nu avea altă opţiune decât să se împrumute de la britanici, pentru a-şi finanţa propriile sale importuri.

Nimeni nu scapă de consecinţe

Prin urmare, aproape întreaga populaţie a ţării era forţată să producă pentru a plăti dobânzile uriaşe impuse de stăpânii ei colonialişti, cimentând astfel şi mai tare controlul britanicilor asupra economiei ţării lor. Însă Imperiul Britanic era insensibil la suferinţele indienilor, fiind preocupat pe atunci să profite de valul de bani venit de acolo, pentru a-şi alimenta motoarele violenţelor şi jaful colonial. Căci banii extorcaţi din India au fost folosiţi şi la invazia Chinei din 1840, alături de suprimarea revoltei şipailor din 1857. Şi aceasta era doar bomboana de pe tortul furat plătitorilor de taxe indieni, pentru ca Londra să-şi finanţeze războaiele. După cum punctează şi Utsa Patnaik, „costurile războaielor coloniale ale Imperiului Britanic de după cucerirea şi anexarea Indiei au fost plătite de întreaga populaţie a acestei coloniiˮ.

Şi nici asta nu a fost tot, căci Imperiul Britanic a folosit acest flux de bani din India, pentru a-şi extinde influenţa propriului capital în Europa continentală, Canada, Australia, Africa şi Noua Zeelandă. Prin urmare, nu numai industrializarea Marii Britanii, dar şi mare parte din procesul de industrializare a occidentului a fost facilitat de banii furaţi din India.

Dacă zăbovim puţin asupra subiectului, identificăm patru mari perioade economice distincte din India, cuprinse între anii 1765-1938, iar când calculăm sumele de bani extrase în aceste răstimpuri şi suma o convertim în dolari americani, reiese fără doar şi poate că Imperiul Britanic a scos de aici suma ameţitoare de 44,6 trilioane de dolari. Cu menţiunea că suma aceasta nu include şi cuantumul datoriilor impuse de britanici Indiei în perioada în care aceasta era condusă de rajahi şi nababi. Este o sumă colosală şi pentru zilele noastre, cu atât mai mult cu cât – după cum am mai evidenţiat – nu se cunoaşte cu exactitate cât anume a furat Marea Britanie din India. Căci, dacă India ar fi avut ocazia să-şi investească propriile venituri rezultate din taxele sale, probabil s-au fi dezvoltat cum a făcut-o Japonia după al Doilea Război Mondial, dar la o scară mai mare, devenind astfel cea mai bogată şi dezvoltată ţară a Asiei. Secole de sărăcie, mizerie, boli şi conflicte ar fi fost astfel evitate. Doar că „şefii banilorˮ din City-ul londonez nu au vrut asta.

Cu toate acestea, oficialii britanici nu recunosc nici măcar astăzi răul istoric făcut de ţara lor Indiei. Istoricul cu vederi conservatoare, Niall Ferguson, a declarat opusul evidenţelor, cum că Marea Britanie ar fi fost, chipurile, statul care ar fi pus umărul la „dezvoltareaˮ Indiei. Iar, în timpul mandatului său de premier, David Cameron a spus, la rândul său, că perioada în care Londra a condus colonial India a fost „o plasă de salvareˮ aruncată acestei ţări. Şi nici populaţia actuală a Marii Britanii nu este de altă părere, căci într-un sondaj din 2014, mai mult de 50% dintre britanici susţineau ideea potrivit căreia colonialismul a fost cum nu se poate mai benefic pentru ţările colonizate.

Doar că, în perioada de aproape 200 de ani de istorie colonială a Indiei, nu s-a înregistrat nicio creştere a Produsului Intern Brut reflectată în viaţa şi veniturile cetăţenilor săi nativi. De fapt, în timpul apogeului colonizării Indiei, mai precis în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, PIB-ul Indiei a colapsat la jumătate din ce era înainte. Tot în acea perioadă, speranţa de viaţă a indienilor a scăzut cu o cincime. Zeci de milioane de oameni au murit în urma perioadelor de foamete şi a epidemiilor de variolă. Fără ca aceste evenimente să sensibilizeze cumva Casa regală britanică sau pe finanţiştii Imperiului. Iată cum Marea Britanie nu a dezvoltat India, cum se crede astăzi pe acolo, ci, din contră, banii Indiei au fost folosiţi fără scrupule pentru bunăstarea şi creşterea Marii Britanii. În rest, totul este istorie. Istorie şi Adevăr.

Cât despre restituirea acestei sume colosale de bani către India, nimeni nu-şi face iluzii că aceasta se va materializa în viitorul apropiat sau vreodată. Deşi se ştie că la Dumnezeu toate sunt posibile, precum şi faptul că nimeni nu poate scăpa de consecinţa faptelor sale, fie el om, familie sau popor. Iar problemele grave cu care se confruntă, dar mai ales se va confrunta pe viitor societatea britanică din partea minorităţilor musulmane, hinduse, pakistaneze şi chineze nu mai par deloc fără rost, nu-i aşa?

Citiţi şi:

Londra a transformat Marea Britanie într-un «stat mafiot civilizat»

Mahatma Gandhi: un adevărat avocat al justiţiei divine

 

yogaesoteric
11 aprilie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More