O activistă LGBT de top a explicat la Davos tehnica infiltrării homosexualilor în mass-media și cum a colaborat cu Hollywood pentru a introduce agenda homosexualistă și transgender în toate filmele artistice

În cadrul reuniunii din această săptămână a Forumului Economic Mondial (FEM), Sarah Kate Ellis, directorul executiv al GLAAD, un grup de apărare a drepturilor LGBT, a explicat că organizația sa are ca scop „infiltrarea” în mass-media și că a „lucrat foarte îndeaproape cu Hollywood” pentru „normalizarea persoanelor LGBT, incluzându-le în toate scenariile”, scrie LifeSiteNews.

Recunoașterea șocantă a lui Ellis a avut loc în timpul unei discuții de grup intitulată „Beyond the Rainbow / Dincolo de Curcubeu: Avansarea drepturilor LGBTQI+”. Andreas Wailzer, de la LifeSiteNews, care a acoperit controversata conferință de la Davos, Elveția, a postat pe Twitter un clip video cu Ellis, notând: „Îndoctrinarea LGBT de la Hollywood confirmată: CEO-ul GLAAD (grupul de monitorizare a presei pro-LGBT) Sarah Kate Ellis spune că «Am lucrat foarte strâns cu Hollywood» pentru a include «persoanele LGBT în toate scenariile»”.

Hollywood LGBT indoctrination confirmed:

CEO of GLAAD (pro-LGBT media monitoring group) Sarah Kate Ellis says that “we have worked really close with Hollywood” in including “LGBT folks” “in all stories.” #wef23 pic.twitter.com/UXU5KaEVAe

— Andreas Wailzer (@Andreas_Wailzer) January 19, 2023

Mai devreme în discuție, Ellis a vorbit despre modul în care grupul ei își elaborează strategii pentru a „se infiltra sau a lucra cu corporațiile media care difuzează informații”. GLAAD se descrie ca fiind „cea mai mare organizație de apărare a mass-media pentru lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali și homosexuali (LGBTQ) din lume”. Aceasta caută să schimbe culturile pentru a accepta pe deplin homosexualitatea, căsătoria între persoane de același sex, promiscuitatea sexuală și transsexualitatea, inclusiv în cazul copiilor.

Deși mărturisirea lui Ellis poate fi șocantă pentru unii, strategiile pe care GLAAD le folosește nu au fost niciodată un secret și, de fapt, au fost expuse cu mult timp în urmă într-un manifest gay publicat în 1989. „After the Ball” (subintitulat „Cum își va cuceri America frica și ura față de homosexuali în anii ’90”) prezenta un plan cuprinzător pentru a stabili normalitatea homosexualilor și lesbienelor și pentru a asigura o acceptare și drepturi mai largi.

Manifestul a fost expus de o pereche de absolvenți de la Harvard. Marshall Kirk (’80) și-a găsit de lucru pe Madison Avenue, devenind un expert în tactici de persuasiune publică și marketing social. În mâinile unor grupuri precum GLAAD, strategia de marketing pe care Kirk și Madsen au pus-o la cale a fost un succes răsunător. În multe privințe, ceea ce vedem acum că se petrece se poate atribui presimțirii lor. Iată câteva extrase care oferă o schiță a planului lor. Pentru oricine a fost atent la ceea ce s-a petrecut în cultura noastră în ultimele decenii, nimic din toate acestea nu va suna nefamiliar:

„Avem în vedere o strategie calculată și puternică manipulatoare. Este timpul să învățăm de la Madison Avenue, să desfășurăm artileria grea. Homosexualii este necesar să lanseze o campanie pe scară largă – noi am numit-o campania pentru pace – pentru a ajunge la heterosexuali prin intermediul mass-mediei principale. Vorbim despre propagandă.

Puteți să uitați de încercarea de a-i convinge de la început pe oameni că homosexualitatea este un lucru bun. Dar dacă reușești să-i faci să creadă că este doar un alt lucru – care nu merită mai mult decât o ridicare din umeri – atunci bătălia pentru drepturi legale și sociale este practic câștigată.

Aplicarea principiului «continuă să vorbești» poate face ca oamenii să ajungă la stadiul de ridicare a umerilor. Discuțiile libere și frecvente despre drepturile homosexualilor, purtate de o varietate de persoane într-o varietate de locuri, dau impresia că homosexualitatea este ceva obișnuit. Vorbirea constantă construiește impresia că opinia publică este cel puțin divizată pe această temă și că un bloc considerabil – cei mai moderni cetățeni actualizați – acceptă sau chiar practică homosexualitatea. Principalul element este să vorbești despre homosexualitate până când problema devine complet obositoare.

Ei pot submina autoritatea morală a bisericilor asupra credincioșilor mai puțin fervenți, prezentând aceste instituții ca fiind total învechite, care nu sunt în pas cu vremurile și cu cele mai recente descoperiri ale psihologiei. [Această strategie] a funcționat deja bine în America împotriva bisericilor pe teme precum divorțul și avortul. Cu suficiente discuții deschise despre prevalența și acceptabilitatea homosexualității, această alianță poate funcționa și în cazul homosexualilor.

Două mesaje diferite despre victima homosexuală merită să fie comunicate:

În primul rând, publicul ar fi nevoie să fie convins că homosexualii sunt victime ale circumstanțelor, că nu și-au ales orientarea sexuală mai mult decât și-au ales să spunem înălțimea, culoarea pielii, talentele sau limitările. (Noi susținem că, în toate scopurile practice, ar fi necesar să se considere că homosexualii s-au născut homosexuali – chiar dacă orientarea sexuală, pentru majoritatea oamenilor, pare să fie produsul unei interacțiuni complexe între predispozițiile înnăscute și factorii de mediu din copilărie și din prima parte a adolescenței). Și, din moment ce nu este implicată nicio alegere, homosexualitatea nu poate fi mai blamabilă decât heterosexualitatea.

În al doilea rând, ei ar fi indicat să fie prezentați ca victime ale prejudecăților. Persoanele heterosexuale nu își dau seama pe deplin de suferința pe care o aduc homosexualilor. Cu toată sinceritatea, suntem convinși că întreaga noastră schemă va funcționa așa cum ne-am propus.”

Schema lui Madsen și Kirk a funcționat și, din nefericire, a funcționat cu brio. Cetățenii din țările occidentale sunt bombardați zilnic cu dovezi ale succesului lor. În ciuda proliferării personajelor homosexuale și transsexuale la televizor și în filme, cel de-al 10-lea Index anual de responsabilitate a studiourilor publicat în luna decembrie de GLAAD a deplâns faptul că Hollywood-ul încă nu face suficient.

„Toate cele șapte mari studiouri de film de la Hollywood au primit calificative de «insuficient», «slab» sau «nereușit» în ultimul raport al GLAAD privind incluziunea LGBTQ”, a relatat Deadline.

„Asta pentru că, în ciuda faptului că întreaga industrie a divertismentului se dă peste cap pentru a se înregimenta cu mișcarea LGBT (care a devenit de mult timp o industrie), nimic nu va fi niciodată suficient”, a explicat comentatorul cultural conservator Jonathon Van Maren pentru LifeSite.

„Trei mari studiouri, inclusiv Disney, au «depășit cu mult» obiectivul care le-a fost dat de GLAAD în urmă cu patru ani, doar pentru a vedea cum GLAAD aleargă pe lângă ei cu stâlpii porții și primesc calificativul de «insuficient» pentru eforturile lor – eforturi care i-au costat o mulțime de bani.” Van Maren a remarcat că GLAAD „depinde de existența unei presupuse discriminări pentru a-și justifica escrocheria continuă”.

Industria divertismentului a capitulat deja în fața mișcării LGBT. Dar acest fapt nu este suficient pentru activiștii de la GLAAD. Ceea ce își doresc cu adevărat este ca întreaga industrie să servească în mod funcțional ca braț de propagandă pentru mișcarea lor de escrocherie, conchide sursa citată.

Citiți și:
„Manifest” LGBT împotriva celor ce nu sunt de acord cu ei: Vă vom converti copiii fără să vă dați seama!
Agenda LGBT a avut întotdeauna ca scop controlul populației, dezvăluie un memorandum din 1969, scurs în presă

yogaesoteric
2 februarie 2023