O aventură spirituală excepțională. Un occidental descoperă amorul oriental

 

În anul 1968, scriitorul elvețian Daniel Odier a plecat în Asia, atras de misterele spiritualității orientale. Întâlnirea cu Lalita Devi, o maestră tantrică, a însemnat pentru el o adevărată renaștere. A învățat cu ajutorul ei ce înseamnă să fii cu adevărat viu și să poți percepe natura dumnezeiască a iubirii.

Devi mi-a apucat palma și cu o mișcare rapidă a lipit-o de cărbunii încinși. Am scos un țipăt și am retras-o imediat. Nu rămăsese nici măcar o singură urmă pe ea. Nu resimțeam nicio senzație de arsură. Cărbunii însă fuseseră striviți de greutatea mâinii mele. Devi m-a privit zâmbindu-mi calm și misterios.
„Acum ai putut percepe esența subtilă a focului.” Am rămas în tăcere privindu-mi palma ca și cum aș fi așteptat să apară rănile de la arsură. Am băut puțin ceai și am început să mă gândesc la acest sentiment de retragere, de rezistență pe care îl trăisem în timpul meditației. I-am vorbit despre asta.

„Cea mai puternică rezistență a noastră este rezistența în fața extazului pentru că în acel moment simțim că, pentru a ne abandona lui în totalitate, este necesar să renunțăm la tot ce înseamnă pentru noi siguranță și stabilitate, să renunțăm la toate credințele și convingerile pe care le-am format și întreținut ani la rând.

Este necesar să ne abandonăm întreaga filosofie de viață. Credințele noastre, ideile noastre, chiar și conceptul de vid, chiar și conceptul de absolut sau de SHIVA ne împiedică să atingem extazul. Este simplu să renunțăm la ideile obișnuite, dar este mult mai dificil să renunțăm la concepte și convingeri filozofice și religioase.

Care este diferența dintre un ateu și un credincios? Ei reprezintă două fațete ale aceleiași monede. Nu este o problemă de credință sau necredință. Este o problemă de comunicare cu însăși natura conștiinței umane. Este ca și cum ne-am scufunda într-un lac. Adeseori ne pierdem pe noi înșine în noianul de învățături și concepte furnizate de societate și nu realizăm că astfel construim un scut față de Dumnezeu.

Chiar și cele mai subtile învățături vor fi abandonate de a lungul căii o dată ce au fost asimilate. Curajul tantricului constă în renunțarea la aceste învățături, imediat ce ele au fost profund înțelese. Când există o permanentă transformare, apare un moment în care conștiința nu se mai bazează pe nimic. Atunci survine trezirea. Doar abandonul total al ideilor preconcepute ne poate deschide poarta către Dumnezeu.”

„Am auzit un maestru vorbind despre o gradare a trezirii.”

„Asta e. Nu e suficient să găsești o pepită. Este necesar să o șlefuiești până când aurul ajunge să orbească prin strălucirea lui întregul univers.”

Devi mânca încet. Fiecare mișcare a ei era plină de armonie; fiecare dumicat părea să îi aducă o profundă bucurie. Această modalitate de a se lăsa absorbită de bucuria de a trăi se răsfrângea în toate activitățile sale. Aveam impresia că nimic nu era făcut mecanic. Cu ea, totul era o ocazie de a comunica mai profund, de a rămâne permanent ancorat în realitate. De aceea, tot ceea ce făcea devenea o învățătură pentru mine. Comparându-mă am observat acele momente de hiatus, de întrerupere, care punctează viețile noastre de zi cu zi, atunci când pierdem complet contactul conștient cu momentul prezent. Ea însă era atât de „aici și acum”, încât manifesta o adevărată magie, chiar și în cele mai mărunte gesturi, acțiuni și expresii ale sale. Era ca și când curgerea timpului ar fi încetinit deodată sau, dimpotrivă, timpul s-ar dilata.

„Așa numitele esențe subtile sunt mirosul, gustul, forma, atingerea și sunetul.
Prima este esența mirosului.
E bine să înveți că inima miresmei nu este mireasma. Închide ochii. Inspiră. Esența mirosului este reală. Este reală și îmbătătoare esența trandafirilor.

Urmează esența subtilă a gustului. În fiecare gust se regăsesc toate gusturile.
Fiecare savoare este unică, dar le cuprinde pe toate celelalte. Pătrunde în inima gustului.

Focul are drept esență subtilă forma. Esența subtilă a formei este precum o matrice care reunește toate formele universale. În această matrice se resorb și se regăsesc toate particulele din univers.

Poți avea acces la esența atingerii doar atingându-mi mâna. Ce simți?”

„Pielea ta, carnea, oasele…”

„Simți esența atingerii. Mâinile noastre se ating. Prin această infimă comuniune, tu poți simți fiorul iubirii. Este ca și când ne-am îmbrățișa în totalitate. Doar fii aici și simte acest fior. Prin mine, universul este întreg în mâna ta. Este posibil ca doi oameni să se contopească în această atingere? Este posibil ca fiecare milimetru al pielii tale să perceapă fiecare milimetru al pielii mele?”

„Este imposibil.”

„Atunci ce este iubirea?”
Am rămas tăcut, fără răspuns și profund mișcat.

„Este posibil ca fiecare parte a conștiinței tale să atingă fiecare parte a Divinului?”

„Da…”

„Urmează esența sunetului. Ascultă universul, mesajul său. Sunetul său este primordial, silaba sacră AUM, pe care o poți percepe în ființa ta. Închide ochii. Ascultă sunetul subtil care îți pătrunde ființa. Întregul univers vibrează acum în tine. Meditează cu această MANTRA fără întrerupere, trei zile și trei nopți. Nu o pronunța cu voce tare, până când nu auzi esența sunetului.”

Scriitor celebru, Daniel Odier s-a născut la Geneva în anul 1945. Numeroasele sale călătorii pe diferite continente l-au inspirat în conceperea multor romane de succes. Și-a semnat operele cu numele său real, precum și cu pseudonimul Delacorta (Diva, Nana, Luna, Vida). Romanul Diva a fost sursa de inspirație a regizorului Jean Jacques Beineix în realizarea unui film de lung-metraj, pentru care a fost distins cu patru premii Cesar. În 1968 a plecat în Asia pentru a face un reportaj despre arta tibetană. Experiențele spirituale trăite în acel locuri l-au marcat profund, producând o reală transformare în ființa sa. Printre romanele care descriu experiențele sale și învățătura primită amintim: Tantra ‒ Inițierea unui occidental în iubirea absolută, Tantra yoga ‒ spontaneitatea extazului, Lalla ‒ cântecele mistice ale tantrismului cașmirian.

 
Daniel Odier

Prezentăm în continuare fragmente dintr-un interviu pe care i l-a acordat reporterului ziarului francez Construire, Jean-Francois Duval.

Reporter:
Daniel Odier, ultima noastră întrevedere a avut loc în anul 1987, cu ocazia publicării romanului Sărutul Canibal. Deși cariera dumneavoastră era în plină ascensiune, după aceea parcă ați dispărut. Revenirea dumneavoastră, odată cu publicarea romanelor despre învățăturile orientale tantrice, ne-a atras atenția. Ce ați făcut și unde ați fost în toți acești ani?

Daniel Odier: Am plecat în Asia la New Delhi, cu gândul de a scrie o carte despre pictura tibetană. Am făcut reportaje și mii de clișee fotografice, care însă mi-au fost furate în ultima zi, chiar înainte de plecare…

R.:
Întreaga dumneavoastră muncă s-a pierdut?

D.O.: Da, dar am considerat acest incident ca fiind o șansă. Șansa de a mai rămâne în India și a începe să studiez filosofia pe care o descoperisem și care mă atrăsese ca un magnet: tantrismul cașmirian. Am plecat în Himalaya și am ales să rămân un an de zile sub directa îndrumare a unui mare maestru tibetan: Kalu Rimpoche. La sfârșitul acestei perioade el mi-a spus: „Dacă vrei să descoperi esența filosofică, nu religioasă, a tantrismului, mergi în Cașmir.”

R.:
Ceea ce ați și făcut, nu-i așa?

D.O.: Da. Între 1972 și 1975 am cutreierat Nord Vestul Indiei cu intenția fermă de a întâlni un mare maestru care să mă inițieze în secretele tantrismului tibetan, filozofie veche de peste șapte milenii; dar a intra în contact cu unul dintre aceștia s-a dovedit imposibil. Am parcurs mii de kilometri și… nimic!

Acești mari maeștrii despre care toată lumea vorbea rămâneau invizibili. Pe scurt: am abandonat. Am ajuns într-un sat uitat de lume și într-o zi, într-una din peregrinările mele în împrejurimi, am văzut o colibă. La întoarcerea mea în sat un băiat pe care îl cunoșteam a răspuns îngrozit curiozității mele:
„Da, acolo locuiește o yoghină, dar este un monstru cu limba roșie! Ea a ucis un om și i-a aruncat cadavrul în râu… Să nu te duci niciodată acolo!” Bineînțeles, m-am dus. Am depus, timp de câteva zile, ofrande în apropierea colibei. Până la urmă yoghina a apărut.

R.:
Nu cumva începi să-mi spui o poveste?

D.O.: Nu, nu, totul s-a petrecut exact așa. Și evident, ea nu avea nimic dintr-un monstru cu limba roșie atârnând…
Teama băiatului și povestea pe care mi-a spus-o nu erau decât imagini care erau menite să mă facă să îmi schimb hotărârea de a mă apropia. Marii ghizi spirituali cașmirieni impun astfel de obstacole celor care vor să le urmeze învățătura. Este un prim test.

R.:
În acest caz ghidul spiritual era o femeie?

D.O.: Da și nu m-am mirat. Citisem în filosofia tantrică că există multe femei – ghid spiritual.

R.:
Cum era ea?

D.O.: Avea 40 de ani și degaja multă forță interioară, libertate, dar și o imensă bunătate și compasiune. Avea obiceiul de a trăi câteva luni în apropierea unui sat, după care pleca mai departe, rămânând alte câteva luni lângă o altă așezare ș.a.m.d. Ea mi-a permis să îmi construiesc o colibă la 50 de metri de a sa. Și astfel ucenicia a început. Am realizat de la bun început că ceea ce primeam era o învățătură extrem de practică, ce respingea ideile preconcepute. Lalita Devi (acesta era numele ei) nu mi-a cerut să mă închin vreunui principiu.

R.:
Care au fost primii pași?

D.O.: O distrugere masivă a tot ce nu era spontan în comportamentul meu. La început a fost foarte dificil, deoarece eu mă identificam cu tot ceea ce era mecanic în mine. Mă întrebam chiar ce va mai rămâne din mine după aceea. Am descoperit că eram o ființă care nu mai știa să fie naturală și inventase o mască artificială pentru toate situațiile de viață pe care și le imaginase. Lalita Devi era complet imprevizibilă. Era posibil să mă trezească la miezul nopții sau în zori sau să mă lase să dorm, nu știam niciodată la ce să mă aștept. uneori ea îmi explica bazele șivaismului cașmirian, alteori doar făceam exerciții de yoga. Ea însăși avea dispoziții extrem de schimbătoare, dar perfect controlate, și aveam sentimentul că personalitatea mea artificială este anihilată. Aveam impresia că nu pot scăpa de acest proces de transformare. A durat trei luni. Adesea am fost tentat să renunț, să plec, dar de fiecare dată aveam certitudinea că această șansă nu va mai reveni în viața mea. Era ca o radiografie permanentă a sufletului meu.

R.:
În tantrism inițierea este și de natură sexuală.

D.O.: Da și eu eram primul care speram ceva în acest plan. Dar departe de fantasmele care sunt întreținute în Occident pe această temă, este vorba de o etapă ultimă, de un domeniu asupra căruia este necesar să se insiste pentru a putea fi pe deplin controlat. Paradoxal, inițierea sexuală survine atunci când nici nu te mai aștepți și când ai continua oricum să înveți și fără a o primi, în momentul când te-ai detașat și de această ultimă dorință. Ea este, în fapt, un mod de a verifica autenticitatea. În momentul în care apare înțelegerea că ego-ul fiecăruia dintre noi nu este decât o iluzie, cum ai putea să te îndrăgostești de o iluzie? Ceea ce descoperi dincolo de ea este iubirea absolută, mult mai intensă, extinsă la cosmosul întreg.

R.:
Plăcerile orgasmatice pe care le descrieți în cărțile dumneavoastră le fac să pălească pe cele ale celor mai rafinați amanți.

D.O.: Tantrismul permite să se ajungă la o profunzime a trăirilor nebănuită.

R.:
Se vorbește de absența ejaculării la bărbat.

D.O.: Marii maeștrii tantrici consideră că diferența de ritm între sexualitatea masculină și cea feminină limitează uniunea sexuală: de aceea e necesar să fie eliminată. Pentru aceasta este nevoie de un întreg antrenament yoghin centrat asupra respirației, care permite fiecăruia dintre iubiți să exploreze spațiul senzorial al celuilalt. Aceasta se bazează pe principiul captării permanente de energie, spre deosebire de modul occidental de a pierde energie prin ejaculare.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 28

Citiți și:

Ce este şi ce nu este Tantra

Tantra vă invită să exploraţi profunzimile microcosmosului propriei fiinţe

 

yogaesoteric
9 decembrie 2019

 

Also available in: Français