O lume pentru bolnavii psihic

Urmăream o emisiune de divertisment de pe la englezi (care sunt undeva foarte departe în materie de sminteală progresistă), în care invitatul îi spune moderatorului că el, în anumite dimineți, se trezește bărbat, dar în altele se trezește femeie… Copleșit de propria importanță, pe care i-o dădea „orientarea sexuală” atât de deosebită și multiplă (pentru că, din câte am înțeles, era și bisexual, și trans, și alte câteva, în același timp, ceea ce traducea într-o altă denumire pe care nu am mai reținut-o, dar a înșirat niște litere care o desemnau), … „multiplusexualul”, să-i spunem, se apucă să povestească cum e el și băiat și fată („girl and boy”), succesiv, nu concomitent.

Era o chestiune foarte complexă, voia să fim convinși… Moderatorul, foarte serios și aplecat, cum se cuvine pentru un „open minded”, ia subiectul în dezbatere și îl întreabă cum se petrece aceasta. Intervine soția „multiplusexualului” – pentru că avea soție –, care, la fel de marcată, povestește cum ea, dimineața, încă înainte ca soțul să se trezească, își dă seama după modul în care respiră, că în acea zi va fi băiat sau fată. La final, moderatorul se arată luminat și spune că a avut foarte multe de învățat, ca niciodată, în propria emisiune… Și, într-adevăr, după atmosfera, seriozitatea și sobrietatea celor prezenți în studio, părea totul capital, vital, de cea mai mare importanță. Te-ai fi și simțit prost să râzi, deși eu unul numai asta am făcut. Deci, da, ăsta sunt…

Bine, îi privește și nu mă interesează decât ca amuzament, dar pe cât e de domeniul evidenței că acest om, și alții ca el, are mari probleme psihice, este necesar să realizezi că astăzi se modelează o lume, cea în care trăim, pe măsura unor astfel de persoane, pentru ca ei să se simtă bine („feel good” sau „feel free”), oameni care nu știu dacă mâine dimineață se vor trezi bărbați sau femei…

Însăși legislațiile statelor sunt schimbate pentru ca astfel de oameni să fie „acceptați”, un termen care sună inofensiv, dar care în realitate înseamnă schimbarea întregii societăți atunci când cel „acceptat” devine „liber” să se manifeste.

Nu mai vin cu exemple, le-ați tot întâlnit, termenii de „mamă” și „tată” devin „părinte 1” și „părinte 2”, „doamna” și „domnul” sunt termeni „discriminatorii” și sunt înlocuiți cu unul neutru, sportivi născuți bărbați, dar care se consideră femei pot participa la competiții feminine frustrând atlete care și-au dedicat întreaga viață obținerii performanțelor etc.

Totul e o nebunie, fără îndoială, dar nebunia asta a intrat în viața noastră și deja ne afectează și pe noi, românii, care încă suntem, totuși, departe de manifestările plenare ale progresismului occidental, ale sexo-marxismului.

Convingerea mea este că LGBT… și toate celelalte genuri care există deja sau vor fi „descoperite” în viitor constituie o minoritate insignifiantă cu probleme biologice, într-adevăr, în unele cazuri, dar și psihice, cauzate de mediul deformat și alienat în care trăiesc, o minoritate care este, la rândul său, folosită în tentativa unora, a celor foarte puternici, de a realiza o nouă revoluție mondială comunistă care să le ofere lumea, pe de-a gata, în propriile mâini. E o poveste lungă care începe odată cu primul bancher mondial care a observat direct că împrumutând poate pretinde și primi mult mai mult decât dobândă…

Dacă pentru această minoritate nesemnificativă – datele organizațiilor cu astfel de preocupări o ridică cu totul exagerat la 4% în România, spre exemplu – suntem obligați să ne schimbăm cu toții modul de viață, ce s-ar petrece dacă o altă minoritate, mult mai numeroasă, ar începe să dicteze norma?

O publicație respectabilă precum Deutsche Welle vorbea despre un studiu german care a relevat că cel puţin un european din trei e bolnav psihic. Tulburările psihice afectează mai bine de 38% din totalul populaţiei europene. Dacă aceasta este situația, acești oameni sunt, într-adevăr, o minoritate importantă. Dar, cu toate astea, nu au o legislație a lor, care să-i integreze în societate sau să determine societatea să-i „accepte”. Vă puteți da seama de câtă diversitate – atât de dorită astăzi –, ar beneficia și s-ar bucura societatea noastră dacă această minoritate și fiecare categorie de bolnavi psihici, și mai ales cei mai extrovertiți – ca și în cazul minorităților sexuale – ar fi lăsați și chiar încurajați să se manifeste public. De exemplu, prin parade în care să-și etaleze tocmai atributele care îi fac aparte, „diferiți”, și să facă ca aceste „diferențe” să fie „acceptate”.

În fond, ei nu sunt decât o minoritate, una mult mai respectabilă numeric decât cele sexuale, care nu poate fi exclusă, ci ar fi nevoie să fie integrată. Fără a avea dreptul de a judeca – o altă cerință impusă de „toleranța europeană” – nu există nicio rațiune pentru care această minoritate a bolnavilor psihici nu are dreptul de a-și impune propriile norme asupra celorlalți. Așadar, haideți să construim, noi, cei mai deschiși, cei mai „open minded”, cei mai „toleranți” și „democrați”, nu numai o lume în care cei care se pot trezi dimineața bărbați sau femei să se simtă bine și liberi, dar și bolnavi psihic. Iar – ca și în cazul minorităților sexuale –, cei mai bolnavi dintre ei să fie cei mai „liberi” și „acceptați”. Haideți să construim o lume pentru bolnavii psihic… dacă nu o facem deja!…

Autor: Cristian Pătrașcu

Citiți și:
Biroul Vaticanului își cere scuze pentru că a rănit comunitatea LGBT
LGBT, Soros și NATO

yogaesoteric
6 iunie 2022