O metodă simplă şi eficientă de revelare a Sinelui Suprem

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Comparând mentalul nostru cu o oglindă, realizăm că, de fapt, oglinda nu poate face nimic pentru a atrage în ea Soarele. Ea poate doar să se menţină limpede şi pură. Ştiind aceasta, ne dăm seama că de îndată ce mintea noastră este pregătită, Soarele Conştiinţei Dumnezeiești va începe să strălucească în ea.
 
„Există două eu-ri, ego-ul separat şi Atman (Sinele Suprem) cel invizibil. Când cineva se ridică deasupra lui „eu”, „pe mine” şi „al meu”, Atman se revelează a fi propriul Sine real.”
Upanishade
 
Această tehnică oferă o perspectivă mult mai clară asupra condiţiei existenţiale în care ne aflăm şi ne permite totdeauna să înţelegem mai limpede care sunt resorturile interioare pe care le putem folosi în vederea cunoaşterii noastre spirituale şi a realizării Sinelui Dumnezeiesc Suprem (Atman). Realizată în mod corect şi perseverent, ne conduce la o stare lucidă de conştiinţă martor ce se menţine aproape în permanenţă, ajutându-ne să guvernăm în mod suveran toate acţiunile şi gândurile noastre.
 
Înainte de a realiza această tehnică este necesar să înţelegem CINE vrea în mod real să se transforme în noi, care este acel centru de greutate al fiinţei noastre. Vom constata poate cu uimire că până în momentul de faţă nu am trezit încă o asemenea conştiinţă martor care să fie capabilă să analizeze mereu şi să direcţioneze spiritual toate acţiunile noastre. Fiecare dintre noi avem o mulţime de personalităţi mărunte şi efemere, adeseori contradictorii cu care, de la caz la caz, tindem să ne identificăm. Unele ipostaze ale personalităţii noastre, unele aşa-zise „eu-ri”, care sunt înzestrate fiecare cu o „fizionomie” proprie, sunt mulţumite de soarta noastră, altele nu, unele vor să studiem, altele vor să meargă în vacanţă, altele sunt entuziaste, altele recalcitrante etc. De aceea noi nici măcar nu putem vorbi despre o personalitate unică şi coerentă care să unifice sintetic şi permanent toate aceste aspecte, personalitate pe care o asociem constant cu numele nostru şi cu ideea de EU. De aceea, noi nu putem spune în mod real, de exemplu: „Eu, Ionescu Ionel, vreau să mă transform”. Noi nu ne putem folosi numele într-un asemenea angajament, deoarece avem nenumărate „eu-ri” aflate într-o continuă mişcare, modificare, dar nu avem, sau cel puţin nu am fost conştient până acum de un EU unic. „Eu-rile” noastre mereu schimbătoare depind de nenumărate legi şi influenţe exterioare; există „eu-ri” mai puternice decât altele care pot da senzaţia sau, mai bine spus, iluzia unei personalităţi unice. Fiecare dintre „eu-rile” noastre mărunte, atunci când ajunge la suprafaţa conştiinţei noastre, în urma unui joc care este de neînţeles pentru noi, joc de reacţii şi de relaţii mutuale, care de fapt sunt expresii ale determinărilor tattva-ice, îşi arogă dreptul de a-şi spune „eu”, acţionând şi vorbind în numele întregii noastre fiinţe.
 
Aceasta este tragedia oricărui om pentru care „eu-rile” sale efemere fac ceva anume care apoi se va răsfrânge asupra întregii sale fiinţe, generând astfel în continuare noi condiţionări karma-ice, în faţa cărora „eu-rile” dispersate, conjuncturale, nu vor găsi totdeauna o stratagemă prin care destinul nostru să fie controlat. Astfel, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de un minut. Însă, dincolo de toate acestea, Realitatea esenţială, Dumnezeiască nu poate fi momentană, trecătoare. Ea este atemporală, dizolvând tot ceea ce este eterogen.
 
Prin intermediul acestei tehnici de revelare a Sinelui Suprem Dumnezeiesc (Atman) vom putea pătrunde în însăşi „intimitatea” realului, înţelegând direct şi nemijlocit că în această existenţă trebuie să facem tot ceea ce trebuie făcut, fără a ne opune niciodată egotic. Însă echilibrul nostru este necesar să fie dinamic, el fiind întemeiat clipă de clipă pe acţiunea justă. Gesturile şi atitudinile rigide stereotipe sau „întâmplătoare” nu ne ajută niciodată să creştem din punct de vedere spiritual. Păstrând o detaşare suverană faţă de toate acestea, noi trebuie să ne bazăm în întregime pe claritatea gândirii noastre sintetice, care poate fi o unificare a personalităţilor multiple trecătoare, pe puritatea motivului şi pe integritatea acţiunii pe care o realizăm.
 
„Ca două păsări de aur aşezate pe acelaşi copac, prieteni intimi, ego-ul şi Sinele sălăşluiesc în acelaşi trup. Primul mănâncă fructele dulci şi acre ale copacului vieţii, în timp ce ultimul priveşte cu detaşare. Atât timp cât crezi că eşti ego-ul, eşti încă în lumea ataşamentelor şi a durerii. Dacă realizezi că tu eşti Sinele, Stăpânul vieţii, vei fi eliberat de toate acestea. Când realizezi că eşti Sinele, sursa supremă a luminii, transcenzi dualitatea vieţii şi intri în starea unităţii.”
Upanishade
 

Tehnica de execuţie

Pentru a realiza această tehnică simplă şi eficientă este necesar să dispunem de un ceas de mână mecanic (deci nu din cele digitale sau cu afişaj electronic). Pentru a-l putea privi fără a fi perturbaţi de alţi factori exteriori se recomandă, cel puţin la început, să ne scoatem (atunci când exersăm) ceasul de la mână şi să îl aşezăm în faţa noastră la înălţimea ochilor.
În continuare, într-o stare de totală destindere, calm şi detaşare, vom începe să privim cu multă atenţie şi fără nici un fel de întreruperi, limba ceasului care indică trecerea secundelor, păstrând totodată, la fel de susţinut, atenţia fermă focalizată asupra propriei noastre fiinţe. Procedând astfel vom realiza simultan conjugarea şi sinteza a două atitudini aparent total diferite, expresia a două tendinţe opuse ale mentalului nostru obişnuit – una de exteriorizare în care noi privim atent un obiect exterior, ceasul şi secundarul acestuia în cazul de faţă, şi una de interiorizare, în care noi realizăm o cufundare din ce în ce mai adâncă în profunzimile fiinţei noastre.
 
În paralel cu această dublă concentrare, tot aici noi vom reflecta simultan asupra ideii: „Eu sunt… (vom specifica numele nostru complet) şi sunt aici în acest moment. Eu sunt.” Vom urmări pe cât posibil să păstrăm în sfera conștiinței numai această idee forţă, în timp ce urmărim profund focalizaţi şi cu detaşare mişcările ritmice ale secundarului ceasului nostru, rămânând în acelaşi timp perfect conştienţi de noi înşine, de numele nostru, de existenţa noastră şi de locul în care ne aflăm atunci când exersăm). În lumina aspectelor care au fost revelate anterior este evident că rostirea lăuntrică a numelui nostru nu este de natură să ne ducă în mod automat la o simplă identificare cu „eu-l” nostru trecător, aşa cum ni se înfăţişează el în acest moment, ci este de natură să ne trezească conştiinţa existenţei noastre unitare, dumnezeiești.
 
Pentru o înţelegere mai profundă şi mai clară a acestei tehnici precizăm suplimentar că nu este deloc cazul să păstrăm permanent, în mod egotic şi încrâncenaţi o idee fixă în minte, ci va trebui să „simţim”, să „percepem” intuitiv, chiar non-verbal am putea spune, această idee. Ceea ce se cere în cazul acestui exerciţiu inestimabil nu este faptul de a gândi pur şi simplu că suntem, ci A ŞTI aceasta într-un mod direct, dincolo de gânduri şi concepte, având, sau atingând treptat, cu privire la această misterioasă existenţă pură a noastră o cunoaştere directă, profundă, nemijlocită, fermă şi absolută. La această examinare ceva mai atentă asupra a ceea ce noi suntem cu adevărat vom constata că această revelaţie ne este perfect accesibilă şi că, datorită unei intuiţii spirituale pe care o asimilăm spontan imediat ce căutarea noastră devine sinceră şi profundă, această trăire poate să apară în noi aducând ceva nou, luminos, deosebit de important şi de real.
 
Prin intermediul acestei tehnici foarte simple şi eficiente de revelare a Sinelui Suprem (Atman), descoperim că este perfect posibil să ne trezim spontan şi firesc, atingând adevărata stare de conştiinţă de Sine. În această stare înaltă, aşa cum vom putea intui fulgerător încă de la început, realizând în mod perseverent această tehnică spirituală, vom continua totuşi să avem gânduri; imaginile, sentimentele, senzaţiile şi aspiraţiile interioare vor continua să se deruleze, constituindu-se aparent la fel ca şi până acum în ceea ce noi numim cunoaşterea obiectivă, dar SIMULTAN se va menţine în noi în permanenţă o conştiinţă martor ce va fi capabilă de a trezi şi de a amplifica în propria noastră fiinţă o forţă supramentală ce este menită să examineze, să modifice sau să stopeze, atunci când este cazul, fluxul acestor derulări interioare. Însăşi această forţă este de natură să catalizeze şi mai mult revelarea Sinelui Dumnezeiesc (Atman) în noi. Abia în această etapă vom putea spune că am obţinut o structură existenţială stabilă, precum un ax al fiinţei noastre, care va aduce cu sine o conştiinţă reală şi perfect obiectivă, o cunoaştere absolută atât asupra noastră, cât şi asupra celorlalţi, a lucrurilor şi a lumii întregi. Astfel, privindu-ne cu detaşare şi menţinând în permanenţă starea de conştiinţă martor, putem spune că ne aflăm pe calea cea mai directă de separare a Sinelui Absolut (Atman) de tot ceea ce este iluzoriu, amăgitor şi efemer.
 
„Cu uşurinţă admitem că e mai bine să iubeşti oamenii pentru ceea ce ei sunt în realitate, mai degrabă pentru frumuseţea lor, inteligenţă, putere, simţul umorului, sau o altă calitate a lor. Oamenii sunt cu adevărat Atman şi nimic mai mult. A-l iubi pe Atman din noi înşine înseamnă a-l iubi pe Atman din fiecare fiinţă.”
Patanjali, Yoga Sutra
 
„Eu sunt acel Sine Suprem, preaslăvit de scripturi ca cel de dincolo de devenire şi neschimbător. Doar cei care văd în mine Sinele Suprem văd cu adevărat. Ei au găsit sursa (izvorul) înţelepciunii şi mă venerează din toată inima lor.”
Bhagavad Gita
 
Un articol preluat din revista Yoga Magazin
 

yogaesoteric
martie 2007

Also available in: Français