O nouă Inchiziţie?

Campania violentă anti-MISA declanşată de autorităţile române, din comandă politică, în 18 martie 2004, nu este un fenomen singular. Peste tot în lume se desfăşoară un război generalizat împotriva învăţăturilor iniţiatice, şcolilor spirituale autentice, grupărilor esoterice etc. şi mai ales împotriva liderilor acestor şcoli, grupări, mişcări spirituale. Scenariile sunt cutremurător de asemănătoare: violenţă, abuzuri, presiuni, marginalizare, calomnie. Refrenul e mereu acelaşi, fie că e vorba de călugări budişti, sau de yoghini polonezi, italieni sau români.

 

În Orient sau Occident, în Europa, Asia sau America, ofensiva autorităţilor împotriva grupărilor cu orientare spirituală se încadrează în acelaşi tipar. Pare greu de grezut, dar întotdeauna când sunt atacate astfel de grupări spirituale se recurge la aceleaşi acuzaţii: droguri, orgii sexuale, spălarea creierului, traficul de carne vie, organizaţie paramilitară. De aceea afirmăm că este vorba de o ofensivă globală împotriva spiritualităţii. Cuvântul-paravan care e folosit ca un fel de permis de liberă trecere pentru agresarea grupărilor spirituale este SECTA.

 

Franţa este o campionă certă a ofensivei anti-spiritualitate

În Franţa anilor
‘
70 au apărut primele acţiuni de luptă contra mişcărilor spirituale. Câteva drame izolate şi bine exploatate cu ajutorul presei au stat la baza a ceea ce a devenit rapid o adevărată „vânătoare de vrăjitoare”.

 

Eticheta de sectă poate fi pusă acum oricărei grupări sau organizaţii incomode. La fel cum timp de mai multe secole cei care aveau curajul să afirme că Pământul se învârte în jurul Soarelui erau catalogaţi drept eretici şi arşi pe rug. De câte ori nu ne-am indignat faţă de un asemenea comportament? Şi totuşi astăzi mulţi dintre noi ne comportăm exact la fel ca atunci, când condamnăm fără discernământ ceea ce este catalogat drept sectă.

 

Sectarism şi intoleranţă

Bernard Lampert  scria în cartea sa „Întoarcerea intoleranţei. Sectarism şi vânătoare de vrăjitoare”: „De fiecare dată ni se pare scandalos. De fiecare dată ne indignăm şi suntem cuprinşi de compasiune pentru acele victime şi ne întrebăm oare cum a fost posibil ca o asemenea cruzime să poată avea loc. Nu vedem însă că exact în momentul în care noi ne punem aceste întrebări acelaşi proces continuă. Formele sale noi îl orbesc pe omul de bună credinţă care nici nu îşi mai dă seama că participă la recrudescenţa aceluiaşi fenomen. Contemporanii noştrii nici nu realizează ce rol important a jucat această ,,bună credinţă” pe care au avut-o la vremea lor toţi inchizitorii”.

 

Istoricul Pierre Barrucand comenta şi el acest fenomen: „violenţa atacurilor contra unei minorităţi pare mereu abuzivă şi de neacceptat… doar după ce faptul a fost consumat. Foarte puţini sunt cei care rămân imuni la campania de intoxicare cu frică, condusă de câţiva indivizi bântuiţi de o ură aproape patologică”.

 

Tactica ţapului ispăşitor

Şi tot Bernard Lampert continuă:  „Cei care se regăsesc pe lista neagră sau sunt asociaţi acestei liste sunt imediat mânjiţi. Devin atunci în ochii lumii periculoşi. Sunt periculoşi prin apartenenţă. Poate că nu au făcut vreodată ceva rău, dar cine ne spune că nu vor ajunge să comită vreo crimă din moment ce aparţin unei grupări catalogate ca fiind periculoasă? Nu îi vom marca cu fierul roşu, nu îi vom ţintui la stâlp în piaţa publică, nu îi vom obliga să poarte anumite haine  şi nu le vom coase pe braţ un semn distinctiv al „greşelii“ lor. Aceste timpuri sunt de mult apuse. Ne vom mulţumi să spunem oricui ne poate auzi că aceştia nu sunt nişte cetăţeni ca toţi ceilalţi ci sunt periculoşi.  Astfel, nu va mai trebui să îi gonim,  legea oricum interzice acest lucru, dar îi  vom incita pe cetăţenii oneşti să păstreze distanţa faţă de ei. Procesul de excludere se va derula apoi singur. Fără violenţă manifestă, fără drame care ar risca să modifice scenariul

”

.

 

Vedem cum acelaşi mecanism utilizat la noi în cazul M.I.S.A. a fost testat timp de mai mulţi ani şi în Franţa pentru a scăpa de ceea ce nu îţi convine: îţi găseşti un ţap ispăşitor, proiectezi asupra lui toate relele posibile pentru a fi stigmatizat în ochii tuturor şi apoi strigi tare că ai toate motivele să îl alungi cât mai departe. Ceilalţi îţi vor mulţumi pentru felul în care ai grijă de ei. Astfel ai împuşcat doi iepuri dintr-un foc: eşti considerat un mare salvator şi ai scăpat şi de cel ce îţi stătea precum spinul în coastă.

 

„A fabrica un ALTUL şi a-l prezenta în acest mod tuturor, înseamnă a deschide cutia Pandorei în care se află încătuşate  toate fricile şi urile, ce de-abia aşteaptă să iasă de acolo (…) E ca şi cum ai da pe cineva pe uşă afară şi apoi i-ai reproşa că se află afară. Acela spune că este nevinovat. Şi ce dacă, „EI” toţi fac acest lucru, toţi susţin că sunt nevinovaţi. Această a treia persoană plural este semnul gramatical al amalgamului. ,,EI” sunt oamenii sectei”,  scrie totBernard Lampert.

 

Revenim la procesele de erezie?

Şi în final tot el se întreabă: „Postul va fi într-o zi şi el sancţionat? Vegetarianismul va trebui denunţat la poliţie? Abstinenţa înaintea căsătoriei va fi considerată o formă de patologie? Ruperea relaţiei cu membrii violenţi din anturaj va fi interzisă? Refuzul de a continua să ai relaţii cu părinţi agresivi va fi considerat o devianţă? Va fi o crimă să participi la un grup de rugăciune neagreat de prefectura oraşului în care locuieşti? Vom risca să fim pedepsiţi dacă avem charismă? Se vor face din nou procese pentru erezie?”.

 

În Franţa, iniţiativele legislative „anti-secte” sunt foarte numeroase mai ales în ceea ce priveşte sectoarele de activitate predilecte pentru astfel de organizaţii: sectorul medical şi paramedical, formarea profesională, chiar consitutirea de firme. S-a propus chiar crearea de posturi de magistraţi specializaţi în această probelmă, un fel de judecător antisecte; în prezent, în Franţa există deja un „corespondent secte” pe lângă fiecare Parchet. S-a cerut chiar extinderea procedurii administrative în ceea ce priveşte asocierea prin introducerea noţiunii de tulburare a ordinii publice care permite o supraveghere şi un control mult mai strict al programelor şcolare şi  publicaţiilor scrise. Iată cine s-a găsit să acuze „sectele” de control abuziv, încălcarea libertăţilor individuale şi manipulare a fiinţelor umane!    

 

Lista neagră

În Franţa, s-a publicat în 1996 de către Comisia Parlamentară o listă cu 175 de secte (raportul Guyard). Pe această listă se găsesc atât grupări spirituale evanghelice sau orientale cât şi organizaţii care practică alimentaţia vegetariană, medicina naturală sau ecologia. 57 (peste 30%) dintre ele numără mai puţin de 50 de membri şi doar una (Martorii lui Yehova) depăşeşte pragul de 100.000, însumând ea singură  2/3 din numărul total de adepţi ai acestor grupări din Franţa.

 

Pe această listă nu se află însă multe alte grupări care au un număr semnificativ de adepţi atât la nivel mondial cât şi în Franţa şi ale căror activităţi pun cu adevărat  în pericol libertatea şi echilibrul social. Unul dintre cazuri (despre care vorbeşe Raphael Verrier în articolul ,,Remediul otrăvit al unui rău imaginar”) este Opus Dei printre ai cărui membri se află persoane din elita politica franceză şi mondială (O.N.U, U.N.E.S.C.O, O.C.D.E, Comisia Europeană). Influenţa Opus Dei este foarte mare în politica spaniolă şi a Americii latine din moment ce unul dintre guvernele generalului Franco număra nu mai puţin de 12 miniştri membrii Opus Dei din totalul de 19.  

 

Opus Dei – marele absent de pe lista neagră

Dl. Juan Antonia Samaranch, fost ministru în guvernul lui Franco şi preşedinte al Comitetului Olimpic aparţine acestei organizaţii. Vaticanul are şi el legături foarte strânse cu Opus Dei iar Papa Ioan Paul II a fost susţinut de această organizaţie pentru a fi ales. Mai mulţi capelani, episcopi, chiar purtătorul de cuvânt al Vaticanului şi consilierul financiar al Papei fac parte din Opus Dei. Opus Dei obţine subvenţii publice (cum ar fi cea acordată de Comisia Europeană pentru ziarul editat de această organizaţie, Europe Today), controlează mai multe societăţi (Saidec, Socofina, Acut, Sofico, Trifep, etc)., are case de editură, universităţi şi şcoli profesionale cum este Institutul Robert Schumman. Membrii săi sunt obligaţi să  „păstreze o tăcere prudentă (observaţi limbajul specific francmasonic)în ceea ce priveşte numele asociaţilor şi a faptului că aparţin acestei grupări“.

 

Conform criteriilor stabilite de Comisia Parlamentară franceză această grupare întruneşte toate cele 10 puncte enumerate pentru a fi calificată drept sectă şi totuşi NU se află pe „lista neagră”a guvernului francez. ,,Punem pariu că dacă Opus Dei ar fi fost în mod oficial  pusă în aceeaşi oală cu Biserica scientologică sau cu gruparea Sokka Gakkai, unanimitatea parlamentară privind lupta contra sectelor ar fi fost dificil de obţinut. Se pune întrebarea  totuşi care este utilitatea reală a acestei cruciade, din moment ce aceia care au generat-o consideră lipsit de utilitate să se lupte cu cea mai influentă dintre secte”. (Raphael Verrier)

 

Ar trebui să fim liberi în domeniul credinţei!

,,O societate care apreciază libertatea trebuie să accepte că nu poate să îi  ,,protejeze” cu orice preţ  pe acei membri ai săi care renunţă în mod voluntar la independenţa lor, îşi consacră resursele unor cauze ce par vane sau se angajează în practici care le-ar putea face rău. Acolo unde este vorba de credinţă şi asociere, individul este într-adevăr liber să se bucure de alegerile lui aşa cum este la fel de liber să sufere de pe urma lor”

. (Daniel Hill citat de J.F.Mayer în cartea ,,Noi secte”)

 

,,Sub pretextul că vor să ne facă să evităm eventuale suferinţe, oamenii legi nu vor nici mai mult, nici mai puţin decât să aleagă în locul nostru. A ceda ,,bunăvoinţei” lor nu este decât un prim pas pe calea aservirii”

(Olivier Golinvaux, Vănătoarea de vrăjitoare a început)

 

 

Vă recomandăm să citiţi articolul „Operaţiunea” ANANDA,relatarea modului în care a fost atacată organizaţia spirituală Ananda Assisi din Italia şi liderul ei. Asemănările cu „scandalul” MISA sunt zguduitoare, de la descinderea carabinierilor până la procesul intentat lui Swami Kriyananda pentru relaţii sexuale cu …aţi ghicit, minore!

 

Un alt articol de mare interes: Activitatea anti-spirituală a lui Adrian Năstase. Contribuţia „primului jurist al ţării” la legislaţia europeană în domeniul controlului activităţilor grupărilor spirituale.

 

pentru cititorii de limbă franceză recomandăm http://www.sectes-infos.net/Lessentiel.htm

 

decembrie 2004
yogaesoteric.net