O Românie bezmetică

4.142 0

Ne mişcăm ca o găină descăpăţânată! Doar din crispări, reflexe şi împroşcări. Suntem cuprinşi de năuceala lipsei de creier, ceea ce ne dă, priviţi din afară, imaginea stranie a ceva de neînţeles. Ca la grădina zoologică: „aşa ceva nu există”!

Doctorii îşi apără teritoriul săpând tranşee cât mai adânci în calea virusului. Să nu ne găsească tirul ucigaş al acestuia. Morţile din alte cauze nici nu mai contează. Statisticile despre Covid-19 să iasă bine. Ei se gândesc strict la protecţia legată de pandemie. Adăposturi, adăposturi, adăposturi! Din punctul lor de vedere, dacă ne-ar ascunde pe toţi în văgăuni ermetice până trece pericolul, ar fi perfect.

Doar că o astfel de apărare pasivă, atunci când durata ameninţării depăşeşte proviziile din raniţă, necesită resurse de reaprovizionare aproape nelimitate şi o intendenţă excelent pusă la punct. Ceea ce la noi nu este cazul.

Un război, pentru a putea fi câştigat, presupune printre altele şi o conducere unică, autoritară. Un comandant suprem. O voce fermă, a ultimei decizii.
La noi, structura de decizie e tricefală. Servicii secrete, preşedinte, premier. Exact în ordinea aceasta.

Klaus Iohannis nu e genul conducătorului de oşti. De-asta a şi fost selectat de cei care l

Doctorii îşi apără teritoriul săpând tranşee cât mai adânci în calea virusului. Să nu ne găsească tirul ucigaş al acestuia. Morţile din alte cauze nici nu mai contează. Statisticile despre Covid-19 să iasă bine. Ei se gândesc strict la protecţia legată de pandemie. Adăposturi, adăposturi, adăposturi! Din punctul lor de vedere, dacă ne-ar ascund-au propulsat la Cotroceni. Se mulţumeşte cu luxurianţa puterii şi nu-şi propune să-i încurce pe cei pasionaţi de practicarea ei.

Aceştia, eminenţele cenuşii din serviciile secrete, îl conduc exact unde vor, prin dezinformarea informărilor selective. Îi pun la mapa de dimineaţă doar ce, cât şi cum le convine, astfel ca preşedintele să se considere informat (cum singur şi-a descris inapetenţa pentru adevăr) şi să ia exact deciziile pe care ei i le sugerează.

Sistemul acesta de conivenţă între servicii şi preşedinte a funcţionat pe gustul ambelor părţi cât timp vremurile au fost normale. Când, însă, a apărut pandemia, situaţia s-a complicat brusc. Planul politic cinic, ce părea că merge ca uns, acela al pulverizării PSD şi al acaparării urgente a puterii totale de către preşedinte şi PNL prin organizarea de alegeri anticipate, a devenit, dintr-odată, inactual.

Domnul Iohannis s-a înfuriat peste măsură pe această insubordonare a sorţii. Lovit exact în partea sa cea mai gonflată, în orgoliul său de lider infailibil, s-a decis să riposteze. Într-un puseu de mesianism care i-a surprins total la vremea respectivă pe tutorii săi din umbră, a ieşit la rampă să-şi facă singur dreptate. Să nege evidenţa pericolului de pandemie, asigurând ţara, poporul şi chiar planeta că e vorba doar de „o banală gripă”. Să-l ascultăm deci pe el şi numai pe el, şi să nu mai plecăm urechea la intrigile şi prăpăstiile cârtitorilor! După nici două săptămâni s-a contrazis singur şi a sărit în extrema cealaltă.

Acela a fost momentul în care strategii intelligence-ului au decis să-l lase pe bune şi în văzul tuturor să conducă această criză după cum îl taie capul pe domnia sa. Era, în evaluarea lor, protecţia perfectă în ceea ce-i priveşte pentru dezastrul care avea să urmeze.
Şi a urmat!

Derapajele lui Klaus Iohannis de după acel moment de cotitură pentru conducerea ţării probabil că nu s-ar fi produs în forme atât de stridente dacă l-ar fi pilotat în continuare SRI-ul, cu vulpoii lui buni adulmecători de puls popular şi pericole ce mocnesc.

Aşa însă, pe cont propriu, pe secreţii proprii de fiere şi diletantism, preşedintele „românilor buni” a comis-o grav şi în formă continuată: cu exemplul fals al experimentului Covid făcut, chipurile, într-o şcoală din Franţa, cu Biserica Ortodoxă Română, cu „operaţiunea sparanghelul”, cu darea Ardealului ungurilor de către PSD. Şi acestea, enumerate, sunt doar câteva exemple de gafe prezidenţiale recente, acele erori devenite emblematice, care dau nume şi imagine haosului actual, în realitate mult mai vast.

Fără „capul” SRI-ului, găina de la Cotroceni a umplut de sânge, în zbaterea ei agonică, pereţii stabilimentului. Tot ce înseamnă latură educaţională, socială ori economică a crizei, s-a transformat sub prezidenţiala sa coordonare într-un ghiveci de confuzie, contradicţii şi incoerenţă din care nimeni nu mai înţelege nimic.

Cu concursul agravant al celui de-al treilea pilon al tricefalităţii invocate anterior, distinsul premier Ludovic Orban, viziunea preşedintelui Iohannis despre scoaterea ţării din marasm a început să prindă contur. Nişte năucitoare forme goale, fluide, care se schimbă de la o zi la alta după cum bate vântul.

La trecerea de la starea de urgenţă la cea de alertă, republica a rămas trei zile fără cadru legal de pandemie. Vămile au devenit incubatoare de Covid-19, iar naţiunea s-a lăsat prinsă de mirajul relaxării.

Premierul şi miniştrii săi făceau ture la Cotroceni, uneori şi de trei ori pe zi, pentru ca haosul creat de ei să aibă o marcă şi o matcă. Învăţământul, viaţa artistică şi sportivă, transportul public, loisir-ul, regulile de bază ale zilei de mâine cu purtatul măştii în public şi distanţarea socială, păreau a fi devenit simple teme de colocviu, de analiză pe text, fără soluţii ferme de aplicare, pentru că ordonanţele erau incomplete şi divers interpretabile. Fiecare ministru avea propriile variante de tranziţie spre normalitate, cu excepţii, cu proiecţii temporale, cu norme de implementare care se băteau cap în cap.

De exemplu, tema examenelor din învăţământ (bacalaureat, admitere la facultate, absolvire, masterat etc.) a prilejuit interminabile discuţii pro şi contra ţinere, organizare, securizare. Un termen foarte la modă azi, predictibilitate, e pe cale de a-şi pierde orice sens în aceste zile. Nimeni nu are la dispoziţie nişte minime certitudini pe baza cărora să structureze o elementară organizare a lunilor ce urmează.

Artiştii mor de foame, sportivii sunt scoşi din uz de anchiloze, bolnavii cronici nu mai au unde să se trateze, gavidele se întreabă ce rost mai are lupta lor.

Am lăsat la urmă economia. Singura realizare în domeniu pentru guvernanţi este exportul masiv de sezonieri. Cel puţin la capitolul ăsta administraţia Iohannis – Orban se poate lăuda că a salvat câteva sute de mii de amărăşteni care, altfel, n-ar fi avut nicio şansă de supravieţuire în ţară.

În rest… doar declaraţii de bune intenţii scornite strict cu gândul la alegeri.
Nu auzim decât „vom face, vom sprijini, vom relansa”. Adică gargară electorală. Măsurile ferme, concrete, promise, aşteptate, au rămas învăluite în mister până în ultima clipă.

Programul IMM Invest – un truc de doi bani care a dat speranţe întreprinzătorilor şi a generat peste 100.000 de cereri de creditare s-a dovedit total ineficient. Băncile nu au încredere în garantarea de către stat a creditelor promise şi folosesc exact aceleaşi criterii de finanţare ca înainte, încă şi mai greu de îndeplinit în prezent din cauza crizei.

HORECA pe butuci! Guvernanţii nu sunt îngrijoraţi de ameninţarea efectului de domino. Măsuri zero pentru prevenirea declanşării sale.

O Românie bezmetică! Nimeni nu ştie ce va urma!
Cuvântul de ordine al momentului este: „vom trece şi peste asta”!
Sună cinic şi fatalist. Pentru că sugerează voia sorţii. Fără plan, fără gândire, fără responsabilităţi, fără culpabili.

Cum, cu ce preţ şi câţi dintre noi „vom trece şi peste asta” contează. Deşi nu pare a-i preocupa prea mult pe tricefalii noştri fără cap.

Citiţi şi:
România, avangarda dictaturii pseudo-sănătății mondiale
În România, de frica unei viroze s-a instaurat o dictatură a absurdului, care ne-a furat toate drepturile și libertățile și ne-a afectat grav economia

yogaesoteric
28 iulie 2020