O scurtă privire asupra economiei și a consecințelor care decurg de aici

A venit vremea să ne uităm peste ceea ce s-a petrecut în economiile lumii în acest an, mai ales că avem la dispoziție raportările financiare și rezultatele care se tot publică la burse. În mare, pot spune că, în ciuda aspectului liniștitor, se ascund dileme mari în toate părțile. Spre deosebire de postările trecute, în care aduceam foarte multe cifre, de data aceasta voi lăsa cifrele de-o parte deoarece sunt publice și cei care vor să le studieze le pot vedea singuri. Azi prefer să merg cu un pas în față și să vă prezint semnificația din spatele cifrelor seci.

O să încep cu lumea corporatistă, întrucât se tot publică rezultatele marilor companii tehnologice. Privit de sus, totul arată destul de în linie. Rezultatele sunt bune, fără a fi extraordinare. Până acum  singurul scârțâit se vede dinspre Apple. Compania, cu toate că a prezentat rezultate bunicele, nu-și mai poate ascunde intrarea într-un „manierism corporatist”. Termenul e utilizat de mine în sensul pe care-l are în critica literară, semnifică epuizarea creativității și intrarea într-o zonă fără surprize, asemeni unei plăci stricate de patefon care tot repetă același fragment. De altfel, fenomenul l-am remarcat încă din timpul vieții lui Steve Jobs și, după cum vedeți, am avut dreptate, întrucât Apple – în calitate de concept de produs – nu a evoluat deloc de atunci. Doar că impulsul a fost extrem de puternic și piața suficient de mare pentru a continua să se înghită junk-ul tehnologic al companiei. Acum situația Apple mi se pare oarecum disperată întrucât, fără un concept nou, vor intra definitiv pe panta descendentă. De altfel, singura creștere este cea din domeniul serviciilor, ceea ce era oarecum de așteptat, întrucât acolo profită de cota de piață și-și rotunjește veniturile din marjele record pe care le practică.

Nu la fel este însă pentru Meta și Microsoft. Meta profită în continuare de poziția sa practic de monopol pe piața rețelelor de comunicare virtuală și are venituri excelente. Atât de bune, încât nebuniile lui Zuckerberg – VR și AI – sunt acoperite cu ușurință. Investiția în AI este deja masivă, se cheltuiesc bani într-o veselie și, spre deosebire de monetizarea imediată practicată de competitorii săi, Meta merge pe un model open source. Motivul? Desigur, nu e vorba de vreun impuls binefăcător de-al lui Zuki, ci de o dorință de câștigare a unei cote de piață cât mai mari pe zona AI. Și asta deja se vede. Meta a reușit să pătrundă cu Llama inclusiv la nivel guvernamental. Aceste „pătrunderi” se doresc a stabili standarde și, mai mult, a se constitui într-un impuls pentru dezvoltarea unui ecosistem în jurul Llama. Dezvoltând un ecosistem în jurul unei tehnologii pe care o controlezi, poți apoi să câștigi din taxarea tehnologiei și a serviciilor. Cum domeniul – spun ei – este încă în stadiu incipient, viitorul va aduce un grad și mai mare de sofisticare, pe care Meta încearcă să-l demonstreze încă de acum cu lansarea, într-un viitor previzibil, a Llama 4.0.

Microsoft prezintă, așa cum a obișnuit, cifre solide, în linie cu așteptările acționarilor. Cu toate că pierde bani frumoși din AI, se vede că încă persistă acea obsesie contabilă de justificare a banilor aruncați, ceea ce reprezintă, din punctul meu de vedere, un element forte al companiei. De altfel, de-a lungul timpului, Microsoft nu s-a aruncat de la început într-o nebunie tehnologică, ci abia în momentul în care acea direcție a demonstrat că reprezintă o tendință serioasă, cu capacitatea de a întoarce bani frumoși. Asta e treaba și cu AI-ul. Microsoft continuă să subvenționeze nebunia lui Altman, dar, în același timp, și-a burdușit produsele cu AI, facturând totul către clienții finali. Care clienți au adoptat până acum „modernizările” propuse de Microsoft. De altfel, nici subvenționarea lui Altman nu este atât de costisitoare, întrucât cei mai mulți din banii băgați în OpenAI se întorc tot la Microsoft, sub forma serviciilor de procesare din centrele sale de date. Așadar, Microsoft nu pierde foarte mult, cu toate că sunt sume substanțiale. La fel ca Microsoft, și Google diluează costurile AI în produsele sale. Așa se ajunge ca, la nivel corporativ, cheltuielile faraonice cu AI-ul să fie cumva acoperite de activitatea economică, fără a apărea excese. Aviz celor care sunt gata să se arunce cu capul înainte! Luați exemplul greilor și nu faceți excese!

Datele bune venite de la companiile tehnologice însă nu se reflectă la nivelul economiei americane, cu toate că noul val de date economice falsificate și re-revizuite ar vrea să sugereze aceasta. În realitate, consemnăm probleme destul de clare pe piața muncii și, de asemenea, întrebări semnificative în ceea ce privește consumul. Cu toate că avem un consum în creștere, acesta este diametral opus sentimentului consumatorilor, fapt fără precedent. Aici este vorba ori de o falsificare grosolană a datelor privind consumul, ori de sentimentul clar al consumatorilor că „s-a ajuns la fundul sacului”, ceea ce înseamnă că se va reflecta limpede la viitoarea raportare financiară. În ceea ce privește creșterea economică, administrația de la Casa Albă se chinuiește să arate că este posibilă atingerea acelei „cifre magice de 3%”. Părerea mea este că avem de-a face cu o nouă plastografie. Oricum, indiferent de ceea ce se publică, devine din ce în ce mai clar că atât nivelul datoriei externe, cât și deficitul nu mai pot fi controlate, fiind scăpate definitiv de sub control. Tentativa lui Powell de a „forța succesul” s-a consumat într-un eșec răsunător, care se vede în cotațiile titlurilor americane de datorie.

Căutam în trecut să găsesc o justificare a creșterilor fabuloase înregistrate de companiile tehnologice americane. Iată că acum am găsit-o: acestea sunt singurele care mai funcționează în America. În timp ce comerțul tradițional cade, producția industrială asemenea, iar serviciile care nu au legătură cu tehnologia se prăbușesc, în zona tehnologică încă se văd rezultate solide. Să fim însă clari: aceste rezultate, în ciuda faptului că arată bine, nu justifică sub nicio formă cotațiile la care au ajuns companiile respective. Dar piața se orientează către cei care au rezultate și uite-așa apare bula. În ceea ce privește nivelul de nebunie atins, consider în continuare că va urma o spargere zgomotoasă a bulei. Această spargere va veni cu siguranță și, pe măsură ce se amână, situația se adâncește. Deja suntem cu cel puțin 16 ani de întârziere! O să vedem, cel mai probabil anul viitor, modul în care va continua nebunia. Niciuna dintre posibilele administrații de la Casa Albă nu va suporta privirea în față a realității, motiv pentru care vor încerca s-o devieze și mai mult în imaginar. Consider că este previzibil un QE de peste 5 trilioane de dolari în perioada imediat următoare. Iar acesta va avea ca principală consecință preschimbarea dolarului în hârtie igienică. Este destinul cunoscut de orice imperiu la apus.

Rusia a publicat date economice bune, doar că diavolul se ascunde în detalii. Pentru prima dată de la începutul operațiunii speciale din Ucraina, situația economică a Rusiei nu arată bine atunci când e studiată detaliat. Tot ceea ce se vede pozitiv este un efect inerțial, nicidecum justificat de un impuls recent. De fapt, ceea ce se petrece în Rusia este o nebunie: SUA au activat acolo nucleara, iar regimul de la Kremlin e obligat să reacționeze cumva, altfel va fi condamnat la o moarte brutală. Evenimentul epocal este dat de ieșirea guvernatoarei Băncii Centrale a Rusiei, care a crescut dobânda de intervenție la ……. 21%, cu „promisiunea” că aceasta nu este ultima creștere. Prin rata ridicată a dobânzii și prin scumpirea importurilor (ca efect al sancțiunilor), economia rusă pare prinsă într-un clește mortal. Practic Nabiulina nu face altceva decât să combată prin măsuri de politică monetară orice ajutor sau impulsionare a economiei făcute de Guvern. E un sabotaj pe față, un act clar de slugărnicie față de Washington și marea mafie financiară internațională.

Creșterea economică estimată de Rusia, de 3,6%, este una rahitică față de ritmul normal de care ar avea nevoie țara. Ca să înțelegeți situația paradoxală în care se află Rusia, vă voi spune că cel mai mare rău care i se poate face în acest moment este ……. terminarea războiului. Dacă SUA ar vrea să se răzbune, ar fi nevoie să-i convingă pe ucraineni să semneze un armistițiu în termenii doriți de Kremlin, cu păstrarea sancțiunilor prezente. Motivul e simplu: Rusia nu ar mai avea de ce să-și continue economia de război și ar pica economic. Înțelegeți capcana?

De altfel, fenomenul este observat de numeroși experți guvernamentali. Ținerea în chingă practicată de Banca Centrală a Rusiei este devastatoare pentru economia reală. Ratele mari de dobândă și costurile cocoșătoare ale importurilor au ca principal efect ștrangularea companiilor mici și mijlocii, cele care reprezintă circuitul sanguin al oricărei economii. În plus, se întârzie nejustificat investițiile și facilitățile economice pentru dezvoltarea unei economii de tip nou. Ce înseamnă asta? Din punct de vedere industrial, o integrare pe orizontală și verticală controlându-se totul, de la materie primă la consumatorul final. Tehnologia permite acum o astfel de integrare care conduce la o optimizare extremă a producției. Apoi, orientarea către domeniile cu o creștere de peste 30% și investiții puternice în cercetarea fundamentală.

Ca să înțelegeți situația, pentru a conta, Rusia are nevoie de o creștere economică de peste 8% pe an și asta fără industria de război. Cu toate că am apreciat modul în care Rusia a acoperit cât a putut găurile tehnologice, din păcate pentru ei, întreaga țintă economică mizează pe recuperarea decalajului și nu pe identificarea unui nou val tehnologic pe care să se cațere. Ca să înțelegeți, vă dau un exemplu: România s-ar putea ocupa acum de tehnologia magnetofoanelor și a casetelor magnetice (cei mai tineri habar n-au despre ce e vorba!). Probabil am obține rapid o acoperire a diferenței tehnologice față de ceilalți și am ajunge chiar la o supremație la nivel mondial în acest domeniu, dar cui i-ar folosi? Rușii caută acum să recupereze decalajele din domeniul microelectronicii și a tehnicii de calcul. Sunt tehnologii aflate la final de ciclu! Astfel, ei uită că există domenii de frontieră care pot izbucni în viitorul apropiat. Pentru o asemenea orientare strategică e nevoie de un comitet complex, format din specialiști care să înțeleagă necesitățile și capabilitățile țării. Astfel, un domeniu tehnologic nou, început de la zero, îți permite un alt impuls, o altă detentă! Obligatoriu este însă ca acel val să coincidă cu specificul țării și să-i servească în cazul în care nu se dovedește a fi tocmai unul dintre mega-valurile generatoare de prosperitate în exces.

Să vă dau exemplul cu hidrocarburile: Rusia ar fi necesar să nu mai exporte niciun gram de petrol sau de gaz natural. De ce nu-și dezvoltă petrochimia, pentru a exporta polimeri, în condițiile în care au experți de nivel mondial? De ce nu exportă energie, ci gaze și petrol? La fel și cu cerealele și producția agricolă. S-au culcat pe laurii victoriei în ceea ce privește recordurile absolute la producția agricolă, dar nu au făcut pași suplimentari către producția intermediară. Așa se face că cereala rusească ajunge materie primă pentru industria morăritului din Turcia, unde se câștigă o marjă suplimentară. De ce n-o face Rusia? Vedeți, acestea sunt semne ale unei proaste planificări economice strategice.

În mod normal aș fi vrut să fi inclus în articol și China, dar problematica de acolo este mult mai complexă, astfel încât îi voi dedica un articol în viitorul apropiat, după aprobarea deciziilor previzibile de „injectare a economiei”.

Ca idee generală, toată lumea este în găleată, iar previzibila cădere a SUA va aduce dezastre colosale. Culmea, ocolirea dezastrului american se poate face doar cu un dezastru și mai mare, anume un război mondial devastator (pe care niciunul dintre participanții la puterea mondială nu e capabil să-l ducă la cap!). După cum vedem, statele sunt incapabile să implementeze un sistem economic real și stabil. E un efect al modelului social complet aberant în care trăim. Organizarea lumii, reașezarea țărilor și a comunităților, simt nevoia unei noi paradigme, care însă refuză să se arate. Istoria ne spune că e normal ceea ce se petrece și că haosul este cheia de rezolvare a acestei probleme. Doar că, pentru cei de-acum, care am văzut de ceva vreme lumina zilei, perspectiva este una destul de sumbră, astfel încât va fi necesar să ne găsim singuri „noul suflu” necesar evitării nebuniilor pe care le vom vedea în viitorul apropiat. Auto-sustenabilitatea este baza de la care este necesar să pornim, iar vestea bună este că ne putem ajuta de tehnologie pentru a depăși problemele care, în alte vremuri, erau de netrecut.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Recesiunea începe în 2025: Semnale clare de alarmă că din SUA pleacă un val care ar putea lovi inclusiv Europa
Rusia și Statele Unite vor continua războiul atât timp cât au de câștigat

yogaesoteric
15 noiembrie 2024