O victorie amară

Un comentariu de Serghei Rusov (publicist independent) apărut pe rusreinfo.ru, ediția în limba franceză

Așadar, să facem bilanțul acestor alegeri [din Rusia] și să schițăm perspectivele pentru viitorul apropiat.

Este de necontestat că aceste alegeri s-au desfășurat într-o atmosferă de profundă nemulțumire populară, cauzată nu numai de oboseala provocată de război, ci și de acțiunea întregului aparat al puterii – președintele, guvernul și fosta Dumă – în perioada 2021-2026. Aceștia s-au dovedit incapabili să elibereze Kievul de fasciști, să câștige războiul, să îmbunătățească situația economică a Rusiei sau să ofere poporului vreo viziune asupra viitorului. Singura lor realizare concretă în această perioadă este creșterea numărului de miliardari ruși de la 123 la 155.

Este pe deplin limpede că responsabilitatea pentru cea mai profundă criză sistemică prin care trece patria noastră revine partidului de guvernământ și liderului său incontestabil. Iar prezența record la alegerile din 2026, de aproape 60%, nu se datorează sprijinului popular pentru Putin și pentru partidul „Rusia Unită” (deși există și motive pentru așa ceva), ci unui alt factor.

Oamenii au mers la vot cu speranța legitimă și legală de a îmbunătăți situația, pentru că văd ce se petrece în țară. Dacă înainte mulți erau indiferenți la ce se petrecea la Kremlin și în Dumă (atâta timp cât erau lăsați în pace), cei cinci ani dintre 2021 și 2026 au produs o trezire brutală și în masă.

Războiul din Ucraina, care nu s-a încheiat cu victoria noastră, escaladează în mod evident într-un război și mai sângeros și de amploare și mai mare, în care este implicat întregul bloc NATO.

Situația economică s-a deteriorat considerabil: inflație și scumpiri, majorarea TVA-ului, a impozitelor și a taxelor, vânzarea masivă în străinătate a petrolului, gazelor și aurului rusesc pentru a acoperi, măcar parțial, deficitele bugetare uriașe, care oscilează constant între 6.000 și 8.000 de miliarde de ruble.

Criza demografică și migrațională din Rusia, declanșată după 2021, a atins proporțiile unei catastrofe naționale, după cum o demonstrează ascunderea datelor demografice și oribilul atentat terorist de la Crocus City Hall[1].

Situația din țară este agravată și de sacrificarea în masă a animalelor în regiunile rusești, precum și de creșterea criminalității pe criterii etnice.

Toți acești factori au dus la o schimbare profundă în conștiința colectivă: de la indiferența totală din 2021 la sentimentul unei amenințări reale la adresa propriei vieți și a viitorului copiilor, în 2026.

Un sondaj realizat în rândul alegătorilor pe canalele mele de Telegram și VK a dat rezultate interesante. Au participat, în total, puțin peste 800 de persoane, dintre care 59% s-au prezentat la urne și au votat pe buletin de hârtie, pentru a evita sau a îngreuna frauda. Sunt oameni care nu au stat acasă și au făcut ceva pentru a modifica situația.

26% dintre respondenți și-au arătat hotărârea în alt mod: nu au mers la vot. Nu din lene sau indiferență – aceasta a fost forma lor de protest civic.

Doar 6% dintre respondenți au votat „cum trebuie”, adică prin sistemul electronic de vot la distanță (DEG)[2], iar 9% nu s-au prezentat la vot pentru că sunt indiferenți față de politică.

Ce înseamnă asta? Înseamnă o neîncredere totală în sistemul electoral actual: 85% dintre cetățenii activi politic chestionați fie refuză votul electronic la distanță, fie nu participă deloc la proces, convinși că rezultatele sunt stabilite dinainte, iar funcțiile, deja împărțite.

În orice țară și sub orice regim politic, alegerile se schimbă rapid din expresie a voinței populare într-un simplu indicator al încrederii în putere într-un singur caz: atunci când puterea însăși, prin proasta guvernare, duce țara într-o criză sistemică și pierde sprijinul poporului. Pentru o astfel de putere, soluția este mereu aceeași: cu cât situația din țară e mai proastă, cu atât mai mare este „sprijinul popular” obținut la alegerile prezidențiale și parlamentare de sistemul politic actual și de liderul său incontestabil. Așa se poate afișa „stabilitatea” și se poate încerca mușamalizarea problemelor existente. Dar această tactică stupidă nu a dat niciodată rezultatele scontate. Dimpotrivă, a agravat de fiecare dată situația politică.

Este interesant să comparăm rezultatele alegerilor parlamentare din 2026 cu cele din 2021. Suma procentelor de mai jos nu dă 100, deoarece lista nu include partidele mici care au obținut o parte din voturi, dar nu au trecut pragul de 5%.

Astfel:

• „Rusia Unită”: 58% (50% în 2021)
• KPRF (Partidul Comunist al Federației Ruse): 13,5% (19% în 2021)
• LDPR (Partidul Liberal-Democrat din Rusia): 9% (7,5% în 2021)
• „Oameni Noi”: 8% (5% în 2021)
• „Rusia Justă”: 5% (7,5% în 2021)

Cu alte cuvinte, în 2021, chiar înainte de război, partidul de guvernământ și cele două „clone” ale sale au obținut 62,5% din voturi, iar opoziția, reprezentată de KPRF și „Rusia Justă”, 26,5%. Încă de atunci, mulți puneau la îndoială aceste rezultate, dar atmosfera de pace de dinaintea războiului și apatia generală a populației față de viața politică au cântărit mult. Astăzi, când situația țării s-a deteriorat considerabil din cauza celui de-al Treilea Război Mondial și a crizei economice, ce constatăm? O creștere inexplicabilă – logic și din orice alt punct de vedere – a „popularității” partidului de guvernământ și a „clonelor” sale, care au obținut 73% din voturi la alegerile din 2026!

Este clar că nu acesta era rezultatul așteptat de popor. Cei care au mers la urne au votat cu KPRF, cu „Rusia Justă” și cu alte partide de opoziție sau pur și simplu și-au anulat buletinele, în semn de protest civic. Cu timpul, noi sau urmașii noștri vom afla care a fost adevărata voință a poporului la toate alegerile din perioada Smutei[3] liberale (1985-2025). Dar astăzi, când Smuta a intrat într-o fază acută a luptei pentru viitorul nostru, ne confruntăm cu realitatea. Iar acest rezultat este departe de a fi încurajator.

În urma acestor alegeri, Duma s-a preschimbat definitiv într-un club elitist închis, rezervat oligarhilor, îmbogățiților, funcționarilor, reprezentanților diverselor comunități și lobbyiștilor care vor să continue actuala politică economică și de migrație, dăunătoare statului și poporului. Până acum, toate legile antipopulare, restrictive și prohibitive întâmpinau o oarecare rezistență, timidă, dar reală. De acum înainte, adoptarea lor va intra în regim de „imprimantă turbată”[4].

Asta nu va duce doar la un nou val de nemulțumire populară față de „Rusia Unită”, LDPR și „Oameni Noi”, ci va distruge definitiv și KPRF și „Rusia Justă”. Aceste alegeri sunt sentința lor la moarte. Nu în politică sau în structurile puterii, unde și-au păstrat locurile și o influență limitată, ci în ochii societății ruse.

Nimeni nu și-a făcut vreodată iluzii în privința KPRF și a „Rusiei Juste”: ambele partide fac parte din sistemul liberal și îi sunt pe deplin loiale. Dar, vrând-nevrând, ele au adunat în jurul lor electoratul protestatar: poporul (KPRF) și intelectualitatea („Rusia Justă”). Și, mai ales, erau legale și aveau propuneri concrete și realiste pentru a scoate țara din criză, fără revoluții și tulburări.

De aceea, recent, alături de alții, am îndemnat la vot pentru aceste partide și nu mi-am ascuns scopul: ca, prin eforturi comune și mijloace legale, să le consolidăm influența în Dumă, pentru a o face mai puțin docilă față de partidul de guvernământ la adoptarea unor noi legi antipopulare, a unor noi restricții etc.

Aceste alegeri au fost un test dur pentru „roșii” (comuniștii din KPRF) și pentru „eseri”[5] (partidul „Rusia Justă”), iar rezultatul le-a risipit ultimele iluzii: ei nu vor duce niciodată o luptă adevărată pentru salvarea țării. Soarta lor este să elaboreze în continuare planuri geniale de ieșire din criză, care nu interesează pe nimeni la Kremlin și ajung regulat la coșul de gunoi, pentru că punerea lor în practică ar duce inevitabil la răsturnarea actualului sistem liberal. Iar asta nu și-o dorește nimeni: nici Kremlinul, nici partidul de guvernământ, dar nici „roșiii” și „eserii” înșiși. Ei sunt pe deplin mulțumiți de mandatele lor de deputați și de rolul de opoziție.

Problema este că aceste alegeri și victoria à la Pyrrhus a partidului de guvernământ și a întregului sistem liberal nu au rezolvat și nici nu puteau rezolva problemele strategice ale patriei noastre. Am scris despre asta de mai multe ori: degradarea sistemului politic, lipsa obiectivelor, a strategiei și a ideologiei, ruptura dintre elită și popor, catastrofa migrațională și demografică, economia bazată pe materii prime, agresiunea occidentală etc.

Toate acestea, începând cu 24 februarie 2022, au pus Rusia și „lumea rusă” în fața unei alegeri simple: fie voința politică a Kremlinului de a rezolva problemele strategice, fie prăbușirea inevitabilă a sistemului sub propria greutate. Voința politică s-a manifestat doar prin negocieri de pace sterile și rușinoase cu fasciștii, la Istanbul și la Anchorage[6], prin afluxul de migranți, printr-un val de legi restrictive și prin degradarea economiei, a cărei creștere ne plasează în urma tuturor țărilor din CSI[7].

Situația nu este unică. Refuzând să-și rezolve problemele interne în fața agresiunii externe, Rusia liberală repetă întocmai drumul Imperiului Rus și al URSS din ultima sa perioadă. Ce le unește este incompetența elitei conducătoare, o criză sistemică internă extrem de gravă și participarea la Primul Război Mondial, la Războiul Rece și la al Treilea Război Mondial.

În acest context, ultimele alegeri pentru Dumă nu mai au nicio importanță. La fel, sistemul de partide, care și-a arătat definitiv limitele, nu mai folosește la nimic și nu face decât să otrăvească unitatea națională a poporului nostru, împărțindu-l în roșii, albi, democrați, liberali, monarhiști etc.

Istoria nu se face după rezultatele alegerilor, unde, în condițiile digitalizării totale, poți vota „cum vrei”, dar rezultatul va ieși mereu „cum trebuie”. Istoria își urmează propriul curs, iar pentru „lumea rusă” ea este întotdeauna ciclică: „Stabilitate – Criză – Prăbușire – Renaștere”. Suntem de mult pe acest drum – un drum greu, sângeros, dar măreț prin natura și țelurile sale finale. Și este necesar să-l parcurgem până la capăt, pentru ca, eliberându-ne de jugul minciunii, al nedreptății și al robiei, să uimim din nou întreaga lume prin renașterea unui stat mare și drept.

Note:

[1] Atentatul terorist de la sala de concerte Crocus City Hall, de lângă Moscova, din 22 martie 2024.
[2] DEG (în rusă: ДЭГ) – sistemul rusesc de vot electronic la distanță, prin internet.
[3] Smuta („Vremea Tulburărilor”) – perioada de criză dinastică, război civil și intervenție străină din Rusia anilor 1598-1613. Autorul folosește termenul, prin analogie, pentru întreaga epocă „liberală” 1985-2025.
[4] Expresie folosită în Rusia pentru Duma de Stat, care adoptă legi în ritm de bandă rulantă, fără dezbatere reală.
[5] „Eserii” – porecla membrilor partidului „Rusia Justă”, după inițialele denumirii (SR).
[6] Aluzie la negocierile ruso-ucrainene de la Istanbul (2022 și 2025) și la summitul Putin-Trump de la Anchorage, Alaska (august 2025).
[7] CSI – Comunitatea Statelor Independente, organizația care reunește o parte dintre fostele republici sovietice.

Citiți și:
Ura față de Rusia alimentează riscul unui război
Gheorghe Piperea: De ce nu-l ucide Putin pe Zelenski

 

yogaesoteric
27 septembrie 2026