Oamenii nu sunt singurele creaturi de pe Terra care își construiesc aparate de zbor
Care sunt vietățile fără aripi, ce reușesc să zboare sute de kilometri?
Aparent, omul este singura specie de pe Terra care, fără a avea înzestrări anatomice care să-i ofere capacitatea de a zbura, a reușit să cucerească văzduhul, construindu-și aparate de zbor. Totuși, cu milioane și milioane de ani înainte ca simpla dorință de a zbura să se nască în mintea vreunui om, unele viețuitoare terestre își construiau, deja, „aparate de zbor” asemănătoare, întrucâtva, cu parapantele moderne, pentru a străbate distanțe impresionante. Despre ce creaturi este vorba?
Despre păianjenul-crab, un nume generic pentru numeroasele specii de păianjen ce fac parte din familia Thomisidae. Numele acestor păianjeni provine de la modul în care obișnuiesc să meargă, de la deplasarea lor laterală. Aceste mici făpturi reușesc, după cum au constatat oamenii de știință de la Universitatea Tehnică din Berlin, să își confecționeze „parapante”, pe care le împletesc din firele de mătase eliberate de către glandele sericigene. Este vorba, deci, de aparate de zbor („parapante”) țesute din… pânză de păianjen!
Deplasarea aeriană a păianjenilor-crab este o capacitate cu un important rol pentru supraviețuirea speciei. Este asigurată astfel diversitatea genetică, prin migrarea la distanțe considerabile. Păianjenii pot ajunge, pe calea aerului, în zone în care condițiile de viață și reproducere sunt mai prielnice. După ce își confecționează „platformele zburătoare”, micile arahnide își conectează corpurile la acestea și apoi adoptă o poziție specifică, cu un picior în aer, pentru a „simți” vântul cel prielnic pentru decolare. În componența „parapantelor” există un mic număr de fibre mai groase, însă predomină cele ultrasubțiri, cu grosimi de numai 200 nanometri (în număr de 50-60). Datorită subțirimii acestor fibre, „aparatele de zbor” ale păianjenilor-crab sunt greu de văzut cu ochiul liber.
Păianjenii nu sunt doar pricepuți constructori de „parapante”, ci și maeștri remarcabili ai zborului planat. S-a observat că, după decolare, dacă curenții de aer nu oferă condiții bune de zbor, „parapantele” sunt, pur și simplu, abandonate. Păianjenul taie legăturile și apoi gravitația îl readuce la nivelul solului. Aidoma procedează și atunci când consideră că a ajuns la „destinație”. Pentru asigurarea deplasării în zbor planat, vântul este necesar să aibă o viteză de cel puțin 11,7 km/h. Iată, deci, că Natura a găsit soluții de zbor chiar și pentru acele făpturi neînzestrate anatomic în acest scop.
Așadar, omul nu este singura creatură pământeană care se deplasează prin văzduh pe distanțe foarte lungi cu „aparate de zbor” de construcție proprie!
Citiți și:
Ştiaţi că există PEŞTI CARE POT ZBURA zeci sau chiar sute de metri?
Fabulos. Ce păsări zboară zece luni fără oprire
yogaesoteric
13 aprilie 2019
Also available in: Français