Obsesiile sexuale ale unui aşa-zis reporter de la Curentul
La târgul de carte Gaudeamus au participat Editurile Shambala şi Lux Spiritus. Au fost expuse zeci de lucrări pe teme de spiritualitate şi domenii conexe: astrologie, parapsihologie, yoga, ştiinţe de frontieră, enigme, filozofie, sufism, roman iniţiatic. Au fost lansate cu această ocazie două lucrări scrise de domnul Gregorian Bivolaru: Numărul de Aur, în două volume şi Enciclopedia naturistă a elementelor minerale, precum şi lucrarea Codul secret al cristalelor, autor Dorin Dragoş. Un eveniment de clasă, în întregime decent, însoţit de o expoziţie de cristale şi un stand de produse naturiste, de mai multe concursuri, prezentări artistice, conferinţe. Dar să vedem ce a înţeles din aceste expuneri, care necesită într-adevăr un anumit nivel de inteligenţă şi cultură, un aşa-zis reporter.
Dacă porţi ochelari cu lentile roz, e normal, vezi totul în roz. Dacă porţi ochelari verzi vezi totul verde. Iar dacă te preocupă exclusiv sexul, vezi numai sexualitate peste tot. Numai aşa ne putem explica faptul că reporterul Marius Iosef de la ziarul Curentul a vizitat standurile celor două edituri şi nu a reuşit să vadă nimic altceva decât … sex. Astfel încât s-a grăbit să scrie articolul „De la Sigmund Freud la urinoterapia lui Bivolaru. MISA îşi promovează „operele” la Târgul de carte Gaudeamus”.
Dumnealui, cu siguranţă, ar putea face un strălucit reportaj despre obscenitatea DEX-ului, deoarece nu ar vedea în dicţionar decât cuvintele care au cât de cât legătură cu sexualitatea. Orice muzeu de artă ar fi o mină de aur pentru bravul nostru deconspirator al sexualităţii, pentru că ar găsi acolo mii de obiecte incriminatorii şi obscene. Şi astfel, la standurile editurilor Shambala şi Lux Spiritus, dintre zecile de titluri expuse, Marius Iosef le-a decupat numai pe cele pe care le putea prezenta cu un aer insinuator şi tendenţios. Probabil că alte titluri, de exemplu Marele Iniţiat, Sufism – Calea iluminării, Enigmele Lumii, Muntele ascuns, Rumi, Viaţa lui Padre Pio sau Viaţa uluitoare a prinţesei Mandarava nu i-au trezit deloc interesul.
Există şi un test psihologic în care i se cere subiectului să interpreteze diferite imagini difuze şi neclare. Acest test scoate la iveală foarte uşor obsesiile, căci un subiect obsedat sexual, de pildă, va vedea în imagini numai organe genitale, trupuri contorsionate etc. Şi iată cum, din 50 de numere ale revistei Yoga Magazin, reporterului îi cade în mână unicul număr dedicat continenţei sexuale: numărul 49. Din zeci de articole de revistă, dumnealui reuşeşte să le buchisească şi să le memoreze numai pe cele care cât de cât îi sună a sex, sexualitate, amor. Dar nu, iată că a reuşit să îi pătrundă în minte şi articolul legat de Mădălina Dumitru: probabil pentru că acolo era vorba de violarea drepturilor unei minore, care a fost brutalizată de procuratură şi mediatizată abuziv, ceea ce poate avea un impact negativ foarte mare asupra vieţii ei.
Poate că asta îi excită atât de mult pe ziariştii avizi de senzaţional: faptul că în tot „scandalul M.I.S.A.” este vorba de un VIOL. Adică de violarea drepturilor omului. De către Stat şi diferitele sale „organe” care ar trebui să garanteze respectarea drepturilor omului. Ei asociază probabil acest lucru în primul rând cu sexul. Dincolo de toate, ca şi în alte articole de acelaşi gen, reiese foarte clar ce îi deranjează pe cei care au comandat campania anti-M.I.S.A.: faptul că activitatea M.I.S.A. continuă nestingherită. Păi sigur, domnilor, că această activitate continuă nestingherită, din moment ce ea este perfect legală! Aşa că nu este cazul să vă supăraţi pentru că Editurile Shambala şi Lux Spiritus au avut „dispoziţie, timp şi bani” să participe la o expoziţie de carte unde, de altfel, Editura Lux Spiritus a fost premiată în anul 2003.
Articolul abundă de expresii tendenţioase, începând cu titlul. „Urinoterapia lui Bivolaru”, de exemplu, nu are nici o legătură cu conţinutul articolului, mai ales că volumele scrise de Gregorian Bivolaru care au fost lansate au cu totul alte subiecte. Iar urinoterapia nu este a nimănui, este o modalitate de terapie tradiţională redescoperită ştiinţific în alte ţări, mai puţin retrogade ca România.
Editura Lux Spiritus şi Editura Shambala sunt numite „aşa-zise edituri”, deşi sunt pur şi simplu edituri cu acte în regulă. Revista Yoga Magazin nr. 50 (care conţine relatări ale evenimentelor din martie 2004 din viziunea yoghinilor – cei agresaţi – care ar fi trebuit să se reflecte în toată presa şi interviuri cu personalităţi de marcă despre campania anti-M.I.S.A.) este prezentată ca un „supliment special dedicat liderului Gregorian Bivolaru” care conţine „părerile unor apropiaţi ai yoghinilor”. Se caută aici să se inducă ideea idolatrizării lui Gregorian Bivolaru, pe de o parte, şi pe de altă parte se urmăreşte, aşa cum s-a tot făcut din martie şi până acum, să fie pe cât posibil mânjiţi şi ridiculizaţi toţi cei care au curajul să meargă împotriva curentului exprimându-şi sprijinul pentru M.I.S.A., yoghini şi Gregorian Bivolaru.
Autorul articolului în cauză nu a remarcat faptul că produsele naturiste prezentate la standul Editurii Shambala aparţineau firmei Santo Raphael şi a căutat să le prezinte ca pe un fel de improvizaţii terapeutice pentru boli inventate. Cu un minim de atenţie ar fi putut să sesizeze unguentul de gălbenele, uleiul de cătină, produsele pentru îngrijirea părului etc. Sau alte produse pentru îmbunătăţirea vederii, a atenţiei, pentru eliminarea obsesiilor sexuale care îi otrăvesc mintea. Nu e de mirare, totuşi, că dintre produsele naturiste expuse, aşa-zisul ziarist Marius Iosef le-a remarcat doar pe cele afrodisiace, în special care amplifică potenţa. Pentru că, mă gândesc, de asta are dumnealui cel mai mult nevoie. Şi să experimenteze neapărat continenţa sexuală, măcar o dată. Se va convinge singur că este ceva foarte serios!
Articolul la care ne referim poate fi accesat online la adresa: http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20041120&cat=7&subcat=100&subart=8117