Orice om care își folosește din plin intelectul este obișnuit cu efortul epuizant al adoptării unei decizii. Spre sfârșitul unei zile lungi, ne căznim să alegem cele mai bune opțiuni. E înțelept să lăsăm pentru dimineață deciziile dificile sau să transmitem sarcina unui coleg.
Avalanșa veștilor rele din ultima vreme face ca efortul adoptării unei decizii să devină pentru noi epuizant. Trebuie să facem față Brexit-ului, atacului terorist din Franța, loviturii de stat eșuate din Turcia și violențelor rasiale din America. La orizont se mai întrevăd o criză bancară în Italia și o periculoasă confruntare în Marea Chinei de Sud. La toate astea adăugându-se continua criză a migrației și perspectiva surpriză a președinției lui Trump.
Nu avem colegi cărora să le transmitem această sarcină. Iar mâine, totul va arăta la fel de rău.
Nu susținem că în spatele tuturor acestor crize (sau al vreuneia dintre ele) s-ar afla Putin. Dar această situație îi convine foarte mult Rusiei. Cel mai bun argument împotriva politicii bombastice și confuze întrupate de guvernarea sa de la Kremlin este acela că, de fapt, normalitatea nu are de suferit. Valorile Occidentului – statul de drept, democrația și capitalismul – sunt cel mai bun amalgam politic și economic din lume. Așadar, nu avem nevoie de o „democrație suverană”, întrucât propriul nostru sistem funcționează bine. După cum nu avem nevoie nici de o „nouă arhitectură europeană de securitate” (un cod pentru încetățenirea dreptului Rusiei de a se amesteca în treburile vecinilor săi), întrucât actualul aranjament, bazat pe Carta de la Paris și pe OSCE, funcționează perfect.
Acest argument sună liniștitor, când de fapt efectul e tocmai invers. Presupunem că lucrurile nu merg bine în sistemul nostru. Problema este cum le abordăm în această situație. În esență, sistemul occidental este o pârghie în vederea soluționării pașnice și corecte a disensiunilor – prin alegeri, în instanțe sau prin negociere. Nu avem nevoie de „verticale ale puterii” sau de discuții cvasi-mistice despre drepturile conferite la naștere și despre destinul național.
Dar bazele acestui sistem sunt puse la încercare. Nu avem o soluție la migrația în masă. Nu știm cum să facem față terorismului. Nu avem replică în fața unor politicieni precum Recep Tayyip Erdogan, turcul cel dur, care folosește mandatul democratic ca să strivească opoziția. Economiile noastre funcționează tot mai prost în privința distribuirii roadelor prosperității.
Nimic din toate astea nu înseamnă că soluția ar fi putinismul. Așa cum ar fi groaznic ca americanii să își arate dezgustul față de o elită coruptă votând un dezvoltator imobiliar, la fel ar fi și adoptarea metodelor lui Putin în materie de politică, economie sau relații interetnice – un cult al personalității ridicat pe bazele unui stat petrolier – pentru că propriul nostru sistem nu funcționează.
Dar vârtejul evenimentelor îi oferă lui Putin niște oportunități. Confruntați cu atâtea crize grave, am putea fi tentați să nu acordăm destulă atenție crizelor aparent mai mici. Ce s-ar petrece dacă, să zicem, spre sfârșitul acestei toamne, Belarusul (cu sprijinul Rusiei) ar intra în niște dispute cu Letonia și Lituania pe tema unor obscure probleme legate de frontiere? Asta chiar ar pune la încercare existența NATO. Dar oare așa va vedea lucrurile și restul alianței?
Și chiar dacă forurile noastre decizionale percep problemele corect, își pot oare trage și țările după ele? Încrederea populației în elite a fost greu lovită (aș susține că asta datează încă de pe vremea crizei financiare din 2008). Este suficient de grav că ele își văd numai propriile interese și în rest sunt neputincioase. În plus, par de-a dreptul incompetente. Nu ne pot oferi siguranță și nu pot gestiona economia. De ce am avea încredere în ele dacă ne spun că ne confruntăm cu un pericol existențial?
Pe scurt, Occidentul pare epuizat de la un capăt la altul chiar înainte ca adevărata furtună să fi izbucnit. Țineți-vă bine!
Citiţi şi:
Cronica unei morți anunțate – Declinul civilizației europene
Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene
yogaesoteric
25 septembrie 2016